Părțile de vorbire

Părțile de vorbire sunt o clasă de cuvinte care este stabilită după sensul lexical, caracteristicile morfologice și sintactice.

Exemple de expresii și locuțiuni pronominale – locuțiunea pronominală

Exemple de expresii și locuțiuni pronominale – locuțiunea pronominală

Exemple de expresii și locuțiuni pronominale – locuțiunea pronominală

 

Locuțiunile pronominale sunt cele care reprezintă grupul de două sau mai multe cuvinte ce au un înțeles unitar, având valoare de pronume (pronominală). Locuțiunea pronominală este adesea formată din pronumele de politețe, dar acesta nu este singurul tip de pronume care poate forma o locuțiune. Deși locuțiunile pronominale sunt în cea mai mare parte a timpului formate din pronumele nehotărâte și din cele de politețe, ele pot fi formate din oricare tip de pronume și pot îndeplini aceleași funcții sintactice ca și restul pronumelor personale.

 

Locuțiunile pronominale formate din pronume de politețe

 

Câteva exemple de locuțiuni pronominale formate din pronume de politețe sunt :

  • Măria Ta.
  • Măria Sa.
  • Măria Voastră.
  • Domniei Sale.
  • Domnia Sa.
  • Domniei Lui.
  • Înălțimea Sa.
  • Maiestatea Sa.
  • Excelența Sa.
  • Sanctitatea Sa.
  • Preasfințenia Lui.
  • Eminența Sa.
  • etc.

 

Propoziții cu locuțiuni pronominale formate din pronume de politețe

 

Va veni și Măria Sa, regele.

Întotdeauna sunt fericit să o servesc pe Domnia Sa.

Înălțimea Sa mi-a poruncit să îți livrez acest mesaj.

Maiestatea Voastră, arătați excelent astăzi.

Preasfințenia Lui nu face niciodată greșeli.

Eminența Sa este bun în toate.

 

Locuțiuni pronominale formate cu ajutorul pronumelor nehotărâte

 

Câteva exemple de locuțiuni pronominale care sunt formate cu ajutorul pronumelor nehotărâte sunt :

  • Care mai de care.
  • Te miri ce.
  • Te miri cine.
  • Cine știe ce.
  • Cine știe cine.
  • Nu știu cine.
  • Nu știu ce.
  • Nu știu câți.
  • Nu știu cui.
  • etc.

 

Propoziții cu locuțiuni pronominale formate din pronume nehotărâte

 

Nici nu știu care mai de care este.

Nu poți să faci altceva decât să te miri de cine a făcut asta.

Cine știe ce i-a trecut prin minte în acel momant ?

El nu e un cine știe cine.

I-am răspuns că nu știu cine.

Nici nu știu câți au fost acolo.

Nu știu cui urmează să îi fac acel cadou.

Exemple de expresii și locuțiuni pronominale – locuțiunea pronominală Read More »

Exemple de expresii și locuțiuni adjectivale – locuțiunea adjectivală

Exemple de expresii și locuțiuni adjectivale – locuțiunea adjectivală

Exemple de expresii și locuțiuni adjectivale – locuțiunea adjectivală

Locuțiunea adjectivală este exprimată prin două sau mai multe cuvinte care au valoare de adjectiv și exprimă o însușire a unui substantiv.

O locuțiune adjectivală are aceleași funcții sintactice ca și un adjectiv, putând fi însoțită de un articol demonstrativ și având grade de comparație.

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „luat de suflet”

 

Un copil luat de suflet este un copil adoptat / înfiat.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „într-o ureche”

 

A fi într-o ureche înseamnă să fii nebun / țicnit. Uneori, mai poate însemna și faptul că ești neatent / gură-cască.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „de ispravă”

 

A fi de ispravă înseamnă să fii vrednic sau remarcabil într-un anume domeniu.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „floare la ureche”

 

Expresia „floare la ureche” înseamnă „foarte ușor”.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „ca melcul”

 

Expresia „ca melcul” se folosește pentru ceva / cineva care este foarte lent.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „cu scaun la cap”

 

Să fii cu scaun la cap înseamnă să fii matur, învățat sau pur și simplu deștept / calculat.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „ca fulgerul”

 

I se spune „ca fulgerul” unui lucru sau unei acțiuni care este foarte rapid/ă. Ceva ce se întămplă într-o perioadă scurtă de timp.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „numai piele și os”

 

Prin „numai piele și os” se înțelege o persoană sau un animal care este foarte slab.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „în floarea vârstei”

 

A fi în floarea vârstei înseamnă a fi tânăr și lipsit de griji.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „întors pe dos”

 

Expresia „întors pe dos” se folosește pentru a descrie o persoană indispusă sau o situație deprimantă / tristă.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „cel din urmă”

 

Locuțiunea adjectivală „cel din urmă” are un sens propriu, adică înseamnă „a fi ultimul”.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „din topor”

 

Din topor un lucru (sau o situație) care este nerafinat / stângaci, fără delicatețe.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „cu mintea îngustă”

 

Expresia „cu mintea îngustă” sau „a fi scurt la minte” poate însemna fie „a avea o memorie scurtă”, fie a fi necărturar / prost.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „bătător la ochi”

 

Un lucru bătător la ochi / care bate la ochi este acel ceva care atrage atenția.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „zile negre”

 

Locuțiunea adjectivală „zile negre” se referă la vremurile / timpurile în care oamenii suferă, acest lucru poate fi din cauza sărăciei, din cauza

unui război, din cauza unor conflicte personale etc.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „inimă neagră”

 

O persoană despre care se spune că are o inimă neagră este rece și nemiloasă.

 

Ce înseamnă expresia / locuțiunea adjectivală „inimă împietrită”

 

A avea o inimă de piatră sau împietrită înseamnă a fi rece, nesimțitor sau fără suflet / remușcări.

 

Exemple de expresii și locuțiuni adjectivale – locuțiunea adjectivală Read More »

Exemple de expresii și locuțiuni substantivale – locuțiunea substantivală

Exemple de expresii și locuțiuni substantivale – locuțiunea substantivală

Exemple de expresii și locuțiuni substantivale – locuțiunea substantivală

Locuțiunea substanțială reprezintă numele unor obiecte. Locuțiunile substantivale sunt un grup de două sau mai multe cuvinte care se comportă ca un substantiv și au sensul unui substantiv.

Locuțiunile substantivale sunt adesea derivate din locuțiuni verbale și sunt formate din substantive + adjective, prepoziții sau conjuncții.

 

Exemple de expresii și locuțiuni substantivale cu „inimă”

 

A unge la inimă = a face o plăcere.

A pune la inimă = a se supăra.

A-și călca pe inimă = a se declara de acord cu un lucru împotriva propriei păreri.

A fi cu inima ușoară = fără nicio grijă.

A avea un ghimpe în inimă = a avea o neliniște.

A avea inimă de piatră = a fi rău.

A-și face inimă rea = a se mâhni.

A prinde inimă = a căpăta putere.

A-i râde cuiva inima = a se bucura.

A i se rupe inima = a-i fi milă de cineva.

A i se face inima cât un purice = a-i fi frică.

A avea pe cineva in inimă = a iubi pe cineva.

A avea tragere de inimă = a se simți atras să facă ceva.

A i se rupe inima = a-i fi milă de cineva.

A fi cu inima împăcată = a fi liniștit.

 

Exemple de expresii și locuțiuni substantivale cu „noroc”

 

A aduce noroc.

A avea noroc.

A avea noroc orb.

A da noroc.

La cât îmi stă norocul.

 

Exemple de expresii și locuțiuni substantivale cu „apă”

 

Apă chioară.

Apă de ploaie.

A avea apă la cap.

A bate apa în piuă.

Ca fulgul pe apă.

A da apă la moară.

A da apă la șoareci.

 

Exemple de expresii și locuțiuni substantivale cu „foc”

 

Arză-te-ar focul.

A avea foc la inimă.

Cu foc și cu potop.

A da cu mâna în foc.

A-și da foc la valiză.

Foc și scrum.

A se juca cu focul.

A lua foc cu gura.

 

Exemple de expresii și locuțiuni substantivale cu „minte”

 

La mintea cocoșului.

A-i lua mințile.

I-a venit mintea la cap.

Fără minte.

A ajuns oul cu mai multă minte decât găina.

A avea mintea în vacanță.

A avea minte de vrabie.

 

Exemple de expresii și locuțiuni substantivale cu „gura”

 

A scoate aburi pe gură.

A alerga cu sufletul la gură.

A avea gura ca o sabie.

A se arunca în gura lupului.

A avea gură de aur.

A avea gură pocită.

A căsca gura.

Cu gura rece.

Cu genunchii la gură.

 

Exemple de expresii și locuțiuni substantivale cu „lume”

 

Boală lumească.

Ca lumea.

A cunoaște lumea.

Pe lumea cealaltă.

A ieși din lume.

În lumea largă.

A-și lua lumea în traistă.

Lumea de pe lume.

Pentru nimic în lume.

A scoate în glume.

 

Exemple de expresii și locuțiuni substantivale cu „roată”

 

A cincea roată la căruță.

A da roată.

A arunca ochii roată.

A-i fi carul într-o roată.

 

Exemple de expresii și locuțiuni substantivale cu „somn”

 

A muri de somn.

A-l fura somnul.

A-l trage la somn.

A trage un pui de somn.

A fi pe marginea somnului.

A dormi somnul iepurelui.

 

Exemple de expresii și locuțiuni substantivale cu „lege”

 

Cuvântul său e lege.

După lege.

A face lege.

În legea sa.

În numele legii.

 

 

Exemple de expresii și locuțiuni substantivale – locuțiunea substantivală Read More »

Exemple de expresii și locuțiuni verbale – locuțiunea verbală

Exemple de expresii și locuțiuni verbale – locuțiunea verbală

Exemple de expresii și locuțiuni verbale – locuțiunea verbală

Locuțiunea verbală este un grup de cuvinte care se comportă în propoziție ca și un verb și este determinată de un complement.

Locuțiunile verbale nu poate fi determinate de un atribut, iar substantivele din locuțiunea verbală sunt de obicei nearticulate.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „a da”

 

A da ajutor.

A da mură-n gură.

A da de ceasul morții.

A da apă la moară.

A da la rațe.

A da cu oiștea-n gard.

A da colțul.

A da ortul popii.

A da în copt.

A da buzna.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „a face”

 

A face valuri = a atrage atenția.

A-și face gânduri = a se îngrijora.

A-și face inimă rea = a se întrista.

A face zile fripte cuiva = a chinui pe cineva.

A face din țânțar armăsar = a exagera.

A se face leu paraleu = a se înfuria.

A-i face cuiva viața amară = a chinui pe cineva.

A face primul pas = a începe.

A face cu ou si cu oțet.

A se face galben la față.

A-și face veahul.

A face cale întoarsă.

A face pe prostul.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „a bate”

 

A bate apa-n piuă.

A bate măr.

A bate până îi sar fulgii.

A bate la cap.

A bate capul.

A bate la tălpi.

A bate untul.

A-l bate gândul.

A-și bate gura.

A-și bate joc.

A se bate cu pumnii în piept.

A se bate cu mâna peste gură.

A bate palma.

A bate la ochi.

A bate pasul pe loc.

A bate din picior.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „a sta”

 

A sta pe gânduri.

A sta ca pe ace.

A sta de veghe.

A sta de șase.

A nu-i sta cuiva gura = a vorbi fără întrerupere.

A nu-i sta cuiva gura = a vorbi fără întrerupere.

A sta pe loc = a stagna.

A sta la locul său = a nu-şi părăsi locul.

A sta deoparte = a se ţine în rezervă, a nu se amesteca.

A sta în mâna cuiva a fi în puterea sau la discreţia cuiva.

A-i sta pe limbă = a fi pe punctul de a spune ceva.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „a lua”

 

A lua țeapă.

A lua peste picior.

A-și lua câmpii.

A o lua la sănătoasa.

A-și lua inima în dinți.

A se lua la harță.

A-și lua nasul la purtare.

A lua la bani mărunți.

A-şi lua pălăria de pe cap = a saluta.

A lua pe cineva în pene = a certa.

A lua sub aripa sa = a ocroti.

A o lua din loc = a pleca repede.

A o lua de bună = a accepta un lucru.

A-şi lua nădejdea = a nu mai spera.

A nu-şi lua ochii de la… = a privi ţintă.

A lua lucrurile aşa cum sunt = a se împăca cu situaţia.

A se lua după cineva = a merge în urma cuiva.

A i-o lua cuiva înainte = a depăşi pe cineva.

A se lua de mână cu cineva = a avea aceleaşi apucături.

A lua altă vorbă = a schimba subiectul unei discuţii.

A lua pe cineva de urechi = a mustra pe cineva.

A-şi lua ziua bună = a se despărţi de cineva.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „a scăpa”

 

A scăpa teafăr.

A scăpa o vorbă = a spune ceva ce nu trebuia spus.

A scăpa basma curată = a ieși cu bine dintr-o încurcătură.

A scăpa din vedere = a omite ceva.

A scăpa din gura leului = a evita un pericol.

A scăpa ieftin.

A scăpa prin ușa din dos.

A scăpa din nevoie.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „a veni” 

 

A veni pe nepusă masă = a veni neinvitat.

A-ți veni o idee.

A veni ca furtuna.

A veni pe lume.

A-i veni mintea la cap.

A veni la putere.

A-i veni ceasul.

A-i veni de hac.

A veni vorbe.

A veni de hac.

A veni val-vârtej.

A veni vorba.

A-i veni rău.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „a pune”

 

A pune pe foc = a înrăutăți situația.

A pune osul = a munci din greu.

A pune umărul = a contribui.

A pune o vorbă bună = a interveni în favoarea cuiva.

A pune coarne = a face o relatare cu adaosuri exgerate.

A pune la picioare = a oferi ceva util, valoros.

A pune înainte = a da cuiva ceva.

A pune la cântar = a cumpăni, a chibzui.

A pune gura = a gusta sau a mânca.

A pune ochii = a remarca, a dori să obțină.

A pune capul în pământ = a se rușina.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „vorbă”

 

A arunca o vorbă.

A pune o vorbă bună.

A se băga în vorbă.

A căuta vorbă.

A face vorbă.

A se împinge în vorbă.

A se îneca în vorbă.

A lăsa vorba.

A întinde vorba.

A se lua cu vorba.

A scăpa o vorbă.

A ține de vorbă.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „a avea”

 

A avea un ghimpe în inimă = a avea o neliniște.

A avea inimă de piatră = a fi rău.

A avea pe cineva in inimă = a iubi pe cineva.

A avea tragere de inimă = a se simți atras să facă ceva.

A avea ac de cojoc.

A avea baftă.

A avea bani cu carul.

A avea boală pe cineva.

A avea burta lipită de spate.

A avea capul greu.

A avea ce mânca.

A avea în sânge.

A nu avea chip.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „a merge”

 

A-i merge bine.

A merge de râpă.

A merge glonț.

A-i merge în sec.

A merge mână în mână.

A merge vorba.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „a ține”

 

A ține de vorbă.

A avea ținere de minte.

Cât îl ține cureaua.

A nu-l mai ține cămașa.

A nu-l mai ține șalele.

A nu ține figura.

Nu ține nici de cald, nici de frig.

A o ține așa.

A se ține ață.

A se ține ca orbul de gard.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „a trece” 

 

A trece la acțiune.

A trece timpul.

A se trece.

A trece cu ochii.

A-l trece cu rece.

A-i trece pe inimă.

A trece cu uitarea.

A trece din mână în mână.

A-i trece făină prin traistă.

A trece la acțiune.

A nu-i trece nici prin vis.

A-i trece pofta.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „a pierde”

 

A se pierde cu firea.

A-și pierde papucii.

A pierde din ochi.

A-și pierde pâinea.

A pierde sufletul.

A pierde pământul de sub picioare.

A pierde traista cu grăunțe.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „a sări”

 

A-i sări fulgii.

A sări calul.

A sări de gât.

A sări în cap.

A-i sări muștarul.

A sări în ochi.

A sări în aer.

A sări în ochi.

A sări din minți.

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale cu „a ciupi”

 

A ciupi la cântar.

 

 

Exemple de expresii și locuțiuni verbale – locuțiunea verbală Read More »

Care sunt tipurile de substantive ? Câte tipuri există ? Clasificare

Care sunt tipurile de substantive ? Câte tipuri există ? Clasificare

Care sunt tipurile de substantive ? Câte tipuri există ? Clasificare

Substantivul este partea flexibilă de vorbire care denumește obiecte, ființe, locuri, fenomene ale naturii, însușiri, stări sufletești, sentimente, acțiuni și relații umane.

Substantivele pot fi : substantive comune și proprii, substantive simple și compuse, substantive centru și adjunct, substantive concrete și abstracte, substantive colective și individuale, substantive animate și inanimate, substantive articulate și nearticulate, substantive epicene și neutre, defective de plural și singular

 

Ce sunt substantivele comune și proprii

 

Substantivul comun este cel care arată obiecte de același tip. Substantivele comune se scriu cu literă mică.

Exemple de substantive comune : țară, câine, pisică, televizor, carte, masă, om, animal.

Substantivele proprii sunt cele care denumesc o ființă, un lucru real sau un concept prin care se deosebesc de celelalte lucruri sau ființe. Substantivul propriu se scrie cu majusculă.

Exemple de substantive proprii : Andreea, Ioana, România, Statele Unite, Regatul Unit, Dumnezeu, Moldova, Harap-Alb.

 

Propoziții cu substantive comune și proprii

 

Propoziții cu substantive comune :

Avem o țară foarte frumoasă.

Câinele meu este negru cu pete albe.

Este o diferență mare între om și animal.

Masa este plină de bunătăți.

Am o carte foarte groasă.

 

Propoziții cu substantive proprii :

Andreea nu și-a făcut tema.

România este o țară cu munți frumoși.

Harap-Alb este un personaj de basm.

Ioana și-a cumpărat un telefon nou.

Maria este o fată cuminte.

 

Ce sunt substantivele simple și compuse

 

Substantivul simplu este substantivul format dintr-un singur cuvânt. Substantivele simple pot fi împrumutate sau obținute.

Exemple de substantive simple : mașină, casă, telefon, calculator, bluză, floare.

Substantivul compus este cel care este format din două sau mai multe cuvinte.

Exemple de substantive compuse : primăvară (primă + vară), bunăstare, răufăcător, binefăcător, bună-cuviință, prim-ministru, bună-credință.

 

Propoziții cu substantive simple și compuse

 

Propoziții cu substantive simple :

Îmi place să merg cu mașina.

Când e frig, prefer să stau în casă.

Mi-am pătat tricoul de suc.

Trandafirul este o floare.

Nu îmi place să stau mult timp pe scaun.

 

Propoziții cu substantive compuse :

Abia aștept să vină primăvara.

Clasa noastră este plină de bunăstare.

Ai văzut știrea despre acel răufăcător ?

Sunt un om cu bună-credință.

Îmi plac oamenii binefăcători.

 

Ce sunt substantivele centru și adjunct (adjuncția)

Substantivul centru este acel care este determinat de adjectiv.

Exemple de substantive centru : Ursul brun, ursul polar, omul fericit, soarele arzător, bluza roșie.

Substantivele care determină un substantiv centru sunt numite adjuncții și îndeplinesc funcțiile de atribut.

Substantivul adjunct este cel care determină o parte de vorbire. Substantivele adjuncte sunt substantivele de orice tip + un verb.

Exemple de substantive adjunct : pun cartea pe masă, mă duc la magazin etc.

 

Propoziții cu substantive centru și adjunct

 

Propoziții cu substantive centru :

Ursul polar este alb.

Soarele arzător ne încălzește.

Omul fericit este cel lipsit de griji.

Aș vrea să îmi cumpăr pantofii cei roșii.

Ion este un copil zâmbăreț.

 

Propoziții cu substantive adjunct :

Scot telefonul din buzunar.

Mă duc la școală.

Mă așez pe scaun.

Mă ridic din pat.

Văd soarele care apune.

 

Ce sunt substantivele concrete și abstracte

 

Substantivul concret este cel care denumește un obiect real, palpabil sau vizibil.

Exemple de substantive concrete : telefon, calculator, masă, scaun, câine, pisică, portocală.

Substantivul abstract este cel care este gândit într-un mod separat de înfățișarea materială.

Exemple de substantive abstracte : noroc, idee, pace, liniște, gălăgie, fericire, tristețe.

 

Propoziții cu substantive concrete și abstracte

 

Propoziții cu substantive concrete :

Am un pat confortabil.

Cartea este pe masă.

Floarea se usucă.

Pisica mea este ascultătoare.

Mi-am cumpărat un măr.

 

Propoziții cu substantive abstracte :

Sunt plin de noroc.

Îmi place când în țară este pace.

Nu îmi place să stau în gălăgie.

Casa noastră este plină de fericire.

Îmi place să stau în liniște.

 

Ce sunt substantivele colective și individuale

 

Substantivul colectiv are înțeles de plural la forma de singular.

Exemple de substantive colective : banc (pești), stol, clasă, ceată, echipă, cireadă, frunzăriș, duzină, popor, grup, buchet, mulțime etc.

Substantivul individual este același cu substantivul propriu. Substantivele individuale sunt cele care denumesc o ființă, un lucru real sau un concept prin care se deosebesc de celelalte lucruri sau ființe. Substantivul propriu se scrie cu majusculă.

Exemple de substantive individuale : Ana, Maria, România, Statele Unite, Africa, Dumnezeu, Moldova, Făt-Frumos.

 

Propoziții cu substantive colective și individuale

 

Propoziții cu substantive colective :

Echipa noastră de fotbal o să câștige campionata mondială.

Dați-mi o duzină de gogoși, vă rog.

De ziua mamei mele, i-am dat un buchet de trandafiri.

Câți sunteți în acel grup ?

O mulțime s-a adunat la concert.

 

Propoziții cu substantive individuale :

Alexandra a primit astăzi nota 10.

România este o țară cu munți frumoși.

Făt-Frumos este un erou de basm.

Ana și-a pierdut telefonul.

Maria este o fată cumsecade.

 

Ce sunt substantivele animate și inanimate

 

Substantivul animat este cel care denumește ființe însuflețite.

Exemple de substantive animate : om, pisică, elev, cetățean, copil, părinte.

Substantivul inanimat este cel care denumește obiecte neînsuflețite.

Exemple de substantive inanimate : masă, scaun, pahar, farfurie, tricou.

 

Propoziții cu substantive animate și inanimate

 

Propoziții cu substantive animate :

Tu ești un om foarte special pentru mine.

Ea este un cetățean model.

El este un copil energic.

Ei sunt niște elevi foarte bine educați.

Am acasă o pisică.

 

Propoziții cu substantive inanimante :

Pe masă este o carte.

Pe canapea este o pereche de pantaloni.

Lacul este mare și frumos.

Nu te așeza pe acel scaun, i s-a rupt un picior.

Mi-am cumpărat o sticlă cu apă.

 

Ce sunt substantivele articulate și nearticulate

 

Substantivul articulat este cel care are un articol (-l, -le, -a, -i, -lui, -lor, al, ai, a, ale, alor, cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor, un, o, unui, unei, niște, unor), de obicei pentru a arăta că se vorbește despre substantivul în cauză.

Exemple de substantive articulate : scaunului, profesoarei, copiulul, fata, băiatul.

Substantivul nearticulat este cel care nu folosește un articol.

Exemple de substantive nearticulate : scaun, profesoară, fată, copil, băiat.

 

Propoziții cu substantive articulate și nearticulate

 

Propoziții cu substantive articulate :

I s-a rupt piciorul scaunului.

I-am făcut un compliment profesoarei.

I-am dat o acadea copilului.

Fata aceea este frumoasă.

Băiatul acela te așteaptă în fața școlii.

 

Propoziții cu substantive nearticulate :

M-am așezat pe scaun.

Avem o profesoară foarte bună.

Ea este o fată de treabă.

El este un copil cuminte.

El este un băiat cum se cade.

 

Ce sunt substantivele epicene / neutre / mobile

 

Substantivele epicene sunt cele care numesc animale, păsări sau insecte al căror nume are o singură formă pentru masculin și feminin.

Exemple de substantive epicene : țânțar, fluture, gândac, elefant, veveriță, șobolan, șopârlă, urs.

Substantivele mobile sunt cele care au o formă pentru masculin și o alta pentru feminin.

Exemple de substantive mobile : copil / copilă, profesor / profesoară, director / directoare.

Substantivele neutre sunt cele care au un sens colectiv.

Exemple de substantive neutre : mamifer, măr, popor, scaun, creion, tablou, ceas.

 

Propoziții cu substantive epicene / mobile și neutre

 

Propoziții cu substantive epicene :

Aseară m-a mușcat un țânțar.

Ion are o colecție de fluturi.

Am văzut o veveriță în parcul școlii.

Îmi este frică de urși.

Astăzi am văzut un șobolan.

 

Propoziții cu substantive mobile :

Un copil și o copilă suntem la părinți.

Directorul școlii noastre și directoarea școlii vecine pănuiesc un concert.

Preferații mei sunt profesorul de matematică și profesoara de română.

Cel mai bun amic al meu este Ion, iar cea mai bună amică este Ana.

Am privit un film despre un prinț și o prințesă.

 

Propoziții cu substantive neutre :

Eu am un creion iar tu ai două creioane.

Pe peretele de la mine din cameră este un tablou, dar pe peretele din camera părinților sunt două tablouri.

Câinele este un mamifer și pisica este un altul, astfel avem două mamifere.

Câte scaune trebuia să aduc ?

Trebuie să cumpărăm un ceas, cel vechi s-a stricat.

 

Ce sunt substantivele defective de plural și singular

 

Substantivul defectiv de plural este cel care nu are o formă de plural.

Exemple de substantive defective de plural : miere, aur, cinste, creștinism, feudalism, foame, sete, curaj, somn. etc.

Substantivul defectiv de singular este cel care nu are o formă singulară.

Exemple de substantive defective de plural : icre, ochelari, aplauze, pantaloni, zori.

 

Propoziții cu substantive defective de plural și singular

 

Propoziții cu substantive defective de plural :

Îmi place să mănânc miere.

Am scris un referat despre foame și sete.

Nu ai curaj!

El este un om pe cinste.

Cât costă gramul de aur ?

 

Propoziții cu substantive defective de singular :

Îmi place să mănânc icre roșii.

Câte perechi de ochelari ai ?

Mi-am murdărit pantalonii.

Îmi place sunetul de aplauze.

Zori de zi.

 

Care sunt tipurile de substantive ? Câte tipuri există ? Clasificare Read More »

Care sunt tipurile de verbe ? Câte tipuri verb există ? Clasificare

Care sunt tipurile de verbe ? Câte tipuri verb există ? Clasificare

Care sunt tipurile de verbe ? Câte tipuri verb există ? Clasificare

Verbul este o parte flexibilă de vorbire care exprimă în mare parte o acțiune. Totuși, există și verbe care exprimă existența sau starea (a fi, a sta), recepționarea unei acșiuni anterioare (a primi, a auzi) sau o transformare (a crește, a dispărea).

Verbele se împart în : verbe copulative și auxiliare, verbe predicative și nepredicative, verbe tranzitive și intranzitive, verbe personale și impersonale.

 

Ce sunt verbele copulative și auxiliare (ajutătoare)

 

Verbul copulativ este cel care formează predicatul nominal împreună cu o altă parte de vorbire care are funcție sintactică de nume predicativ. Verbele copulative fac legătura între subiect și predicatul nominal.

Exemple de verbe copulative : a fi, a deveni, a ieși, a rămâne, a se face, a ajunge, a părea, a însemna, a se numi, a se naște, a se angaja etc.

Verbul auxiliar ajută la formarea timpurilor compuse, a diatezei pasive și a modurilor.

Exemple de verbe auxiliare : a avea, a fi, a vrea etc.

 

Propoziții cu verbe copulative și auxiliare (ajutătoare)

 

Propoziții cu verbe copulative :

Mihaela s-a făcut inginer.

Bluza este de bumbac.

Părea foarte fericită.

Andreea a devenit medic.

Ciocolata aceasta este foarte dulce.

 

Propoziții cu verbe auxiliare :

Ai fi fost milionar dacă îți urmai intuiția.

De ar fi mai cuminte, ar avea multe de câștigat.

N-ar fi fost o problemă dacă nu își strica telefonul.

Noi am fi mers la școală, dar eram răciți.

Eu aș fi mers mâine la teatru.

 

Ce sunt verbele predicative (personal) și nepredicative (nepersonale)

 

Verbul predicativ este cel care are un înțeles de unul singur, el poate forma singur un predicat când este la modul personal. Cele mai multe verbe din limba română sunt predicative. Verbul predicativ mai este numit și verb personal.

Exemple de verbe predicative : a mâncat, a alergat, a încetinit, a rupt, a plâns, s-a bucurat etc.

Verbul nepredicativ este cel care nu are un înțeles de sine stătător. Verbele nepredicative sunt verbele copulative și auxiliare, ele mai sunt numite și nepersonale.

 

Propoziții cu verbe predicative (personale) și nepredicative (nepersonale)

 

Propoziții cu verbe predicative :

Ioana își face temele.

Alexandra iese la întâlnire astăzi.

Voi merge pe jos până la școală.

El urcă scările.

Ea citește o carte.

 

Propoziții cu verbe nepredicative :

Noi am fi mers dacă nu eram obosiți.

Eu aș fi mers, dar nu am fost invitat.

Ea s-a făcut ca o roșie.

Bluza este galbenă.

Lămâia este acră.

 

Ce sunt verbele tranzitive și intranzitive 

 

Verbul tranzitiv este cel care acceptă un complement direct în propoziție.

Exemple de verbe tranzitive : au mâncat o ciocolată, au cântat un cântec, au spus adevărul.

Verbul intranzitiv nu poate avea un complement direct.

Exemple de verbe intranzitive : a merge, a pleca, a veni, a sta, a exista, a ședea.

 

Propoziții cu verbe tranzitive și intranzitive

 

Propoziții cu verbe tranzitive :

Ele au mâncat o ciocolată.

Ei au cântat un cântec.

Ele au spus adevărul.

Voi ați văzut răsăritul.

El m-a rugat ceva.

 

Propoziții cu verbe intranzitive :

Afară ninge.

El aleargă.

Ea merge.

Ei fug.

Afară plouă.

 

Ce sunt verbele pronominale și reflexive ?

 

Verbul pronominal este însoțit de un pronume reflexiv care are un înțeles de sine stătător și poate fi înlocuit de către un substantiv în același caz sau de către un pronume personal. Verbele pronominale formează predicate la diateza activă.

Exemple de verbe pronominale : a se pieptăna, a-și sufleca (mânecile), a-și duce, a-și căra, a se îmbrăca, a se spăla, a se certa, a se iubi, a-și zice, a-și spune etc.

Verbul reflexiv este cel însoțit de un pronume reflexiv care poate fi înlocuit cu un pronume personal sau cu un substantiv în același caz. Verbele reflexive sunt la diateza reflexivă, iar pronumele care le însoțește nu are o funcție sintactică.

Exemple de verbe reflexive : a se gândi, a-și închipui, a se strădui, a-și bate joc, a-și da seama, a-și aminti, a se odihni, a-și uita, a se veșteji, a se numi, a se dezgheța,  a se apuca, a se ambiționa, a se ruga, a își reveni, a se bucura, a se mira, a se plimba, a se trezi, a se teme etc.

 

Propoziții cu verbe pronominale și reflexive

 

Propoziții cu verbe pronominale :

Eu pieptăn pe mine.

Ea se îmbracă pe ea.

Tu te ajuți pe tine.

Noi o susținem pe ea.

Voi faceți pe mine fericit.

 

Propoziții cu verbe reflexive :

 

Tu te rogi.

Eu mă duc.

Ea se joacă.

El se spală.

Noi ne murdărim.

 

Care sunt tipurile de verbe ? Câte tipuri verb există ? Clasificare Read More »

Care sunt tipurile de pronume ? Câte tipuri există ? Clasificare

Care sunt tipurile de pronume ? Câte tipuri există ? Clasificare

Care sunt tipurile de pronume ? Câte tipuri există ? Clasificare

 

Pronumele este partea de vorbire ce formează o clasă de cuvinte închisă care nu este omogenă. Pronumele nu are o referință proprie. Pronumele nu denumește direct realitatea, ci se referă la ea printr-un conținut semantic abstract.

În limba română avem 10 tipuri de pronume : pronumele personal propriu-zis, pronumele personal de politețe, pronumele reflexiv, pronumele de întărire, pronumele posesiv, pronumele demonstrativ (de apropiere, depărtare, identitate), pronumele interogativ, pronumele relativ (simplu și compus), pronumele nehotărât (simplu și compus), pronumele negativ

 

Ce este pronumele personal propriu-zis ?

 

Pronumele personal propriu-zis este o parte de vorbire flexibilă care arată persoane și are forme diferite în funcție de persoană.

Exemple de pronume personale : Eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele, mine, mă, tine, te, îți, vă, (al, a, ai, ale) lui, ei, lor, dânsul, dânsa, dânsele etc.

 

Propoziții cu pronume personal propriu-zis

 

Eu mi-am făcut tema, tu ?

El a venit la timp.

Ea este foarte deșteaptă.

Noi nu știm cum să procedăm mai departe.

Voi o să participați la acel concurs ?

 

Ce este pronumele personal de politețe ?

 

Pronumele personal de politețe este folosit în locul numelor persoanelor, pentru a exprima un respect față de acea persoană. Pronumele de politețe are doar forme de persoana a II-a și persoana a III-a.

Exemple de pronume personale de politețe : dumneata, dumitale, dumnealor, dumneavoastră, domnia ta, domniile sale, domnia lui, mata, matale, Măria ta, Înălțimea voastră, Luminăția sa, Excelența sa etc.

 

Propoziții cu pronume personal de politețe

 

O să mă duc doar pentru dumneata.

Realizările dumneavoastră în domeniile științei sunt magnifice.

Dumnealor vor să te vadă.

Te rog să mă ierți, măria ta.

Chiar Luminăția sa mi-a spus această informație.

 

Ce este pronumele reflexiv ?

 

Pronumele reflexive țin locul unor substantive asupra cărora, în mod direct sau indirect, se manifestă acțiunea verbului. Pronumele reflexic are forme doar pentru cazul dativ și cel acuzativ. Dacă acțiunea este reflectată în mod direct, atunci pronumele are cazul acuzativ, iar atunci când este reflectată indirect, pronumele are cazul dativ.

Exemple de pronume reflexive : mă, m-, ne-, te-, ți-, vă, v-, se, s-, (pe) sine, îmi, mi-, își, și-, sie, sieși,.

 

Propoziții cu pronume reflexiv

 

Te-ai lovit la picior ?

Andreea și-a cumpărat o bluză nouă.

Ți-ai murdărit pantofii.

Ea s-a comportat într-un mod exemplar.

Întotdeauna mi-am îndeplinit datoriile.

 

Ce este pronumele de întărire ?

 

Un pronume de întărire este cel care ține locul unui substantiv, având rolul de întărire și evidențiere a persoanei la care se face referire. Acest pronume se formează din pronume vechi, cum ar fi însu, însa, înși, înse, la care se adaugă formele neaccentuate a pronumelui personal la cazul dativ, cum ar fi : -le, -vă, -ne, -și, -ți, -mi

Exemple de pronume de întărire : însuți, însămi, însăși, înșine, înșivă, însele, înseți, însevă, însene etc.

 

Propoziții cu pronume de întărire 

 

Tu însuți ești stăpânul destinului tău.

L-am văzut eu însămi.

Viața însăși este un proces foarte complex.

Succesul ni-l datorăm nouă înșine.

Ele însele au dus cererea la director.

 

Ce este pronumele posesiv ?

 

Un pronume posesiv este cel care înlocuiește substantivul posedat și numele posesorului obiectului. Pronumele posesiv nu are forme pentru persoana a III-a plural, iar pentru a indica mai mulți posesori, folosim pronumele personal la cazul genitiv al/ a/ ai/ ale lor.

Exemple de pronume posesive : al meu, al tău, al său, al vostru, al nostru, a mea, a ta, a sa, a noastră, a voastră, ai noștri, ai mei, ai tăi, ai săi, ale tale, ale sale, ale noastre, ale voastre.

 

Propoziții cu pronume posesiv

 

Acesta este al meu.

Pixul este al tău sau al ei ?

Cartea este a mea !

Papucii de la ușă sunt ai tăi ?

Vina este a voastră.

 

Ce este pronumele demonstrativ ? de apropiere / depărtare / identitate 

 

Un pronume demonstrativ este acel pronume care nu are forme personale, înlocuiește un substantiv și arată apropierea, depărtarea sau identitatea obiectului față de sine sau față de un alt obiect.

Pronumele demonstrative se împart în :

  • Pronume demonstrative de apropiere : acesta, aceasta, cestălalt, ceastălaltă.
  • Pronume demonstrative de depărtare : acela, aceea, celălalt, cealaltă.
  • Pronume demonstrative de identitate : același, aceeași.

 

Propoziții cu pronume demonstrative – apropiere / depărtare / identitate

 

Acesta este al tău ?

L-am văzut pe acela și ieri.

Este aceeași problemă pe care am mai avut-o.

Geanta aceasta este ta ?

Mi-a plăcut cealaltă mai mult.

 

Ce este pronumele interogativ ?

 

Un pronume interogativ este cel care se folosește într-o propoziție interogativă, el înlocuiește întrebări parțiale și se așteaptă un răspuns mai complex decât da și nu.

Exemple de pronume interogative : câte, câți, cât, ce, cine, care, câtor, căreia, căruia, cărora, câte, câți etc.

 

Propoziții cu pronume interogativ 

 

Care este vinovatul ?

Cui ai împrumutat pixul ?

Cine a mâncat ultima prăjitură ?

Câte ai învățat astăzi ?

Câți ați fost acolo ?

 

Ce este pronumele relativ ? Simplu și Compus

 

Un pronume relativ este cel folosit doar în frază, făcând legătura ântre regenta unei propoziții și subordonata sa, ținând locul unui substantiv exprimat în propoziția regentă. Pronumele relative pot fi simple și compuse.

Exemple de pronume relative simple : care, cine, ce, cât, de (de cu sensul de care), câți, câtor, căreia, cărora, câtor, câte etc.

Exemple de pronume relative compuse : ceea ce, cel ce, celor ce, celei ce, cele ce, cei ce etc.

 

Propoziții cu pronume relativ – simple și compuse

 

Care vrea o ciocolată ?

Câți sunteți în clasă ?

I-am ajutat doar pe cei ce m-au ajutat la rîndul lor.

Care este cel ce a absentat ieri ?

Pe cine aștepți cel mai mult, acela nu vine.

 

Ce este pronumele nehotărât ? Simplu și Compus

 

Pronumele nehotărât este cel care înlocuiește un un substantiv, fără a oferi indicații exacte asupra substantivului înlocuit. Pronumele nehotărât poate fi simplu și compus.

Exemple de pronume nehotărâte simple : unul, altul, tot, atâtea, cutare, mult, puțin.

Exemple de pronume nehotărâte compuse : fiecare, oricare, oricine, vreuna

 

Propoziții cu pronume nehotărât – simplu și compus

 

Fiecare își cunoaște rolul său în societate.

Oricare poate face ce faci tu.

Oricine ar putea să ia notă de trecere la această materie.

Altul nu ar putea face ce ai făcut tu.

Într-o zi am făcut tot atâtea cât tu în două zile.

 

Ce este pronumele negativ ? 

 

Un pronume negativ este cel care se folosește doar în propozițiile negative, el înlocuiește un substantiv prin negarea acestuia.

Exemple de pronume negative : niciuna, niciuneia, niciunii, niciunora, niciunul, niciunele, nimic, nimeni, nimica, nimenea.

 

Propoziții cu pronume negativ 

 

E mai bine să ai o notă de zece decât niciuna.

Niciunul nu este trist.

Nimeni nu este perfect.

Niciunuia nu îi este folositoare această informație

Nimeni nu a luat notă negativă.

Care sunt tipurile de pronume ? Câte tipuri există ? Clasificare Read More »

Care sunt tipurile de conjuncții ? Clasificarea conjuncțiilor

Care sunt tipurile de conjuncții ? Clasificarea conjuncțiilor

Care sunt tipurile de conjuncții ? Clasificarea conjuncțiilor

Conjuncția este o parte de vorbire neflexibilă care nu îndeplinește funcții sintactice de una singură. Conjuncția are rolul de a face legătura între părțile propoziției care se află în relații de coordonare sau subordonare, iar legătura dată este realizată între două propoziții sau două părți de propoziție.

Tipurile de conjuncție sunt : simple și compuse, copulative și disjunctive, adversative și conclusive, coordonatoare și subordonatoare

 

Ce sunt conjuncțiile simple și compuse

 

Conjuncția simplă este cea formată dintr-un cuvânt.

Exemple de conjuncții simple : și, să, iar, dar, ca, ci, sau, ori etc.

 

Conjuncția compusă este cea formată din două cuvinte.

Exemple de conjuncții compuse : ca să, încât să, astfel, încât, fiindcă, deși etc.

 

Propoziții cu conjuncții simple și compuse

 

Conjuncții simple :

Ioana merge și cântă în același timp.

Ești isteț și amuzant.

Ajută-mă spăl vasele

Du-te cumperi o pâine.

Îmi place școala, dar dar nu dimineața.

Vreau să alerg, dar afară plouă.

Ana și Maria sunt ca două surori.

Ai papucii ca ai lui Mihai.

Vreau nu să alerg în sală, ci în aer liber.

Nu vreau pâine albă, ci pâine neagră.

 

Conjuncții compuse :

Nu am fost la școală fiindcă îmi era rău.

Nu te-am salutat deoarece nu te-am văzut.

Mi-am comandat pizza, deși prefer pastele.

Am făcut astfel încât să primesc 10.

 

Ce sunt conjuncțiile copulative și disjunctive

 

Exemple de conjuncții copulative : și, nici

Exemple de conjuncții disjunctive : sau, fie, ori etc.

 

Propoziții cu conjuncții copulative și disjunctive

 

Conjuncții copulative :

Îmi place cafeaua și ceaiul.

Vreau să îmi cumpăr pantalonii și bluza.

Nu vreau nici apă nici suc.

Nu îmi place culoarea verde, nici albastră.

 

Conjuncții disjunctive :

O să îmi comand o salată sau o pizza.

Vreau să văd, sau măcar să aud.

Să o pictez galbenă ori roșie ?

O vrei pe aceasta ori pe cealaltă ?

 

Ce sunt conjuncțiile adversative și conclusive

 

Exemple de conjuncții adversative : dar, iară, însă, ci.

Exemple de conjuncții conclusive : deci, așadar.

 

Propoziții cu conjuncții adversative și conclusive

 

Conjuncții adversative :

Îmi place cola, dar prefer pepsi.

Mi-a plăcut jocul, însă nu cred că o să îl mai joc.

Nu o vreau pe cea roz, ci pe cea mov.

Mă joc pe calculator, dar mesaje scriu de pe telefon.

 

Conjuncții conclusive :

Mi-a plăcut mâncarea, deci o să mai vin în acest local.

Am ajuns primul, așadar cred că o să primesc un premiu.

 

Ce sunt conjuncțiile coordonatoare și subordonatoare

 

Conjuncțiile coordonatoare sunt conjuncțiile copulative, disjunctive, adversative și conclusive.

Exemple de conjuncții coordonatoare : și, nici, sau, ori, fie, dar, iar, însă, ci, deci, așadar etc.

 

Conjuncțiile subordonate sunt cele care indică relații de subordonare în propoziție.

Exemple de conjuncții subordonate : dacă, fiindcă, deoarece, până, precum, deși, încât.

 

Propoziții cu conjuncții coordonatoare și subordonatoare

 

Conjuncții coordonatoare :

Îmi place gemul de mere și gemul de prune.

Vreau să mă uit la un film, însă nu prea am timp.

Vreau să citesc o carte, dar îmi pierd atenția foarte repede.

Am restanță, deci trebuie să mă pregătesc pentru reevaluare.

Nu vreau nici apă nici suc.

 

Conjuncții subordonate :

Mă duc cu ei dacă vii și tu.

Nu o să mă duc mâine la școală fiindcă am răcit.

Nu îți împrumut niciun pix până nu mi-l returnezi pe cel de ieri.

Am fost la ziua sa de naștere, deși aș fi preferat să stau acasă.

Îmi place acest cântec atât de mult încât nu mă pot opri din a îl asculta.

Care sunt tipurile de conjuncții ? Clasificarea conjuncțiilor Read More »

Care sunt tipurile de numerale ? Câte tipuri există ? Clasificare

Care sunt tipurile de numerale ? Câte tipuri există ? Clasificare

Care sunt tipurile de numerale ? Câte tipuri există ? Clasificare

Numeralul este o parte de vorbire flexibilă, care exprimă un număr, ordinea unor obiecte sau o oarecare determinare numerică a obiectelor.

Numeralul este de șapte tipuri, iar acestea sunt : numeralul cardinal, numeralul ordinal, numeralul colectiv, numeralul multiplicativ, numeralul distributiv, numeralul fracționar, numeralul adverbial.

 

Ce este numeralul cardinal ? Exemple de numeralele cardinale

 

Numeralele cardinake sunt numeralele primare (fundamentale).

Exemple de numerale cardinale : unu, doi, cinci, douăzeci

 

Propoziții cu numerale cardinale / numeralul cardinal

 

Am doi căței și trei pisici.

Astăzi la școală am primit trei note de zece.

Acest pix m-a costat doi lei.

Acest pachet costă cinci lei.

La noi în clasă sunt douăzeci de elevi.

 

Ce este numeralul ordinal ? Exemple de numeralele ordinale

 

Numeralul ordinal arată numărul de ordine (al câtelea?)

Exemple de numerale ordinale : primul, al doilea, al douăzecilea

 

Propoziții cu numerale ordinale / numeralul ordinal

 

Sunt al doilea cel mai rapid de la mine din clasă.

Acesta e al patrulea ceai pe care îl beau astăzi.

El îmi este al doilea cel mai bun prieten.

Pe lista din catalog sunt al șaselea.

Astăzi am primit al treilea de zece.

 

Ce este numeralul colectiv ? Exemple de numeralele colective

 

Numeralul colectiv poate avea valoare substantivală și adjectivală.

Exemple de numerale colective : ambii, amândoi, ambele

 

Propoziții cu numerale colective / numeralul colectiv

 

Îmi plac ambele cântece.

Veniți amândoi până la mine.

Ambii căței îmi plac la fel de mult.

Înseamnă că am picat amândoi testul

Ambele cărți merită citite.

 

Ce este numeralul multiplicativ ? Exemple de numerale multiplicative

 

Numeralul multiplicativ arată în ce măsură a crescut / crește ceva.

Exemple de numerale multiplicative : înzecit, însutit, înmiit

 

Propoziții cu numerale multiplicative / numeralul multiplicativ

 

Fă bine și ți se va întoarce înzecit.

L-am ajutat, dar mi-a întors însutit.

Ajută-mă și o să câștigi înmiit.

O să te răsplătesc înzecit.

Vor plăti însutit pentru faptele lor.

 

Ce este numeralul distributiv ? Exemple de numerale distributive

 

Numeralul distributiv arată o grupare / repartizare numerică a unor obiecte, se formează din adverbul „câte” + numeralul cardinal.

Exemple de numerale distrivutive : câte doi, câte trei, câte patru.

 

Propoziții cu numerale distributive / numeralul distributiv

 

Ei lucrează în echipe de câte doi.

Se spune că binele vine în perechi de câte trei.

Vă rog să vă împărțiți câte patru la fiecare masă.

Ambii au primit câte cinci lei.

Am cumpărat două baxuri de câte șase.

 

Ce este numeralul fracționar ? Exemple de numerale fracționare

 

Numeralul fracțional arată a câta parte a unui întreg.

Exemple de numerale fracționare : o treime, o doime, un sfert, jumate, o cincime

 

Propoziții cu numerale fracționare / numeralul fracționar

 

O treime din suprafața pământului este acoperită de păduri.

Eu sunt o pătrime german.

Dunele de nisip acoperă doar o cincime din deșerturi.

Am nevoie de încă un sfert de oră.

Jocul se termină într-un minut jumate.

 

Ce este numeralul adverbial ? Exemple de numerale adverbiale

 

Numeralul adverbial arată de câte ori se realizează / a fost realizată / va fi realizată o acțiune sau o circumstanță.

Exemple de numerale : de două ori, de trei ori, de zece ori.

 

Propoziții cu numerale adverbiale / numeralul adverbial

 

Am fost deja de două ori la magazin și era închis de ambele dăți.

Am ore sportive de trei ori pe săptămână.

Am citit această carte de patru ori.

Intenția valorează de zece ori mai mult decât acțiunea.

Am fost acolo de șase ori.

 

 

 

 

 

 

Care sunt tipurile de numerale ? Câte tipuri există ? Clasificare Read More »

Care sunt tipurile de articole ? Câte tipuri există ? Clasificare

Care sunt tipurile de articole ? Câte tipuri există ? Clasificare

Care sunt tipurile de articole ? Câte tipuri există ? Clasificare

Articolul este o parte de vorbire flexibilă care este însoțită de obicei de un substantiv. Articolul are un rol important pentru declinarea substantivului și nu are un înțeles de unul singur, nici nu are o funcție sintactică.

Articolul poate fi : hotărât, nehotărât, posesiv (genitival), demonstrativ (adjectival).

 

Care sunt articolele hotărâte ? Ce este articolul hotărât

 

Articolul hotărât, numit și articolul propriu-zis este cel care arată un obiect cunoscut, el nu se scrie de sine stătător ci se alipește la sfârșitul substantivelor. Articolul hotărât -lui este singurul care poate apărea în fața cuvântului fără a fi alipit. (Ex. Lui Andrei)

Articolele hotărâte sunt : -l, -le, -a, -i, -lui, -lor.

 

Propoziții cu articol hotărât. Articole hotărâte. Exemple

 

Băiatul acela învață foarte bine.

Aparatul de cafea nu mai funcționează.

Șterge te rog masa cu buretele.

Am uitat să spăl vasele.

Fata aceea este foarte frumoasă.

Casa ta este mare.

Dă-i acest bilet mamei tale.

I-ai spus profesoarei că nu o să pot veni azi ?

Spune-i tatălui tău să vină mâine la școală.

I-am rupt un picior scaunului.

Copiilor nu le place să învețe.

 

 

Care sunt articolele nehotărâte ? Ce este articolul nehotărât.

 

Articolele nehotărâte sunt cele care nu au un înțeles când sunt singure, ele arată obiecte și nu identifică neapărat vorbitorul.

Articolele nehotărâte sunt : un, o, unui, unei, niște, unor.

 

Propoziții cu articol nehotărât. Articole nehotărâte. Exemple

 

Am un prieten foarte bun.

Ai să îmi împrumuți un pix ?

Am o dorință arzătoare.

Scoateți o foaie de hârtie.

Azi i-am dat o bucată de pâine unui câine.

I-am împrumutat 5 lei unui om.

I-am dat o mână de ajutor unei fete de la noi din clasă.

Am rupt mânerul unei căni.

Am văzut niște oameni dubioși pe stradă.

Mi-ar prinde bine niște bani în plus.

Ieri am dus sacoșele unor bătrâne.

Unor oameni li se pare amuzantă această glumă.

 

Care sunt articolele posesive ? Articolul posesiv / genitival

 

Articolele posesive sau genitivale însoțesc un substantiv sau un pronume. De obicei stă în fața unui substantiv sau a unui pronume care are funcție de atribut și indică posesorul unui obiect.

Articolele posesive (genitivale) sunt : al, ai, a, ale, alor.

 

Propoziții cu articol posesiv / genitival. Articole posesive. Exemple

 

Ceasul acesta este al bunicului meu.

Caietul este al colegului meu.

Papucii aceștia sunt ai lui Ion ?

Ambii căței sunt ai mei.

Cartea aceasta este a ei.

A sa este această foaie.

Cadourile sunt ale voastre.

Desenele sunt ale ei.

Îmi place comportamentul alor tăi.

Le-am dat cartea alor tăi.

 

Care sunt articolele demonstrative? Art. demonstrativ/ adjectival

 

Articolele demonstrative însoțesc adjective sau numerale și fac legătura între părțile de vorbire și substantivul determinat.

Articolele demonstrative (adjectivale) sunt : cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor.

 

Propoziții cu articol demonstrativ / adjectival. Articole demonstrative. Exemple

 

Cel care face bine, primește bine.

El este cel care te-a ajutat la mate ?

Ea este cea mai deșteaptă fată din clasă.

Mama este cea care te va iubi mereu.

Ei sunt cei care au spart geamul.

Cei care sunt de acord, să ridice mâna.

Cele mai frumoase fete se află la noi în clasă.

Clasa noastră are cele mai bune profesoare.

Diplomă se va decerna doar celui care are locul întâi.

I-am dat o carte celui mai bun prieten.

Îi spun totul celei mai bune prietene.

I-am împrumutat o rochie celei mai bune prietene.

Li se oferă bursă doar celor mai buni studenți.

O să le dau câte un fluturaș celor interesați.

 

 

Care sunt tipurile de articole ? Câte tipuri există ? Clasificare Read More »

Care sunt tipurile de adverbe ?  Clasificarea adverbelor

Care sunt tipurile de adverbe ? Clasificarea adverbelor

Care sunt tipurile de adverbe ?  Clasificarea adverbelor

Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb. Adverbul arată locul, timpul, modul, cauza și scopul.

Adverbele pot fi : interogative și relative, simple și compuse, de loc și de timp, de mod, demonstrative, nehotărâte, negative, predicative

Cel mai simplu mod de a înțelege ce este un adverb este prin a te gândi că „adverbul este adjectivul verbului”, adică adverbul are același rol pentru verb pe care îl are adjectivul pentru substantiv.

 

Ce sunt adverbele interogative și relative

Adverbele interogative introduc întrebările în propoziție.

Adverbele interogative răspund la : unde ?, cât ?, cum ?, când ?, încotro ?

 

Adverbele relative stabilesc relația între propoziții.

Exemple de adverbe relative : unde, când, cum + compusele

 

Propoziții cu adverbe interogative și relative

 

Adverbe interogative :

Vii atunci când te cheamă ?

Unde te duci ?

Unde este ioana ?

Cum se rezolvă aceste exerciții ?

Cum bei cafeaua, cu zahăr sau fără ?

 

Adverbe relative :

Când a ajuns ?

Altă dată nu o să te ajut.

Uneori îmi place să alerg.

Alteori mă supăr.

Câteodată sunt fericit.

 

 

Ce sunt adverbele simple și compuse

Exemple de adverbe simple : așa, altfel, aici, acolo, rău, bine.

Exemple de adverbe compuse : astă-vară, azi dimineața, după-amiază, numaidecât, oarecum.

 

Propoziții cu adverbe simple și compuse

 

Adverbe simple :

Înveți bine la școală.

Aici vreau să rămân.

Așa am fost mereu.

Ultima dată l-am văzut ieri.

Ana stă aproape.

 

Adverbe compuse :

Azi-noapte nu am dormit.

Astă-vară am fost la pescuit.

Deseori se culcă devreme.

Ei vor merge altundeva.

Dinadins nu ai venit la școală.

 

Ce sunt adverbele de loc și de timp 

Exemple de adverbe de loc : aici, acolo, sus, jos, acasă, acolo,  departe, împrejur, deasupra, undeva, dedesubt, pretutindeni, oriunde etc.

Exemple de adverbe de timp : devreme, târziu, azi, ieri, mâine, acum, atunci, cândva, vreodată, aseară, când, îndată, deocamdată etc.

 

Propoziții cu adverbe de loc și de timp

 

Adverbe de loc :

Să mă suni când ajungi acasă.

Și-a uitat telefonul acolo.

I-am spus să vină până aici.

Cartea este pe raftul de sus.

Uită-te jos, sub masă.

 

Adverbe de timp :

Aș vrea să te văd diseară.

Cine vine mâine la școală ?

Maria nu a sunat ieri.

Mai bine aș mânca acum.

Te-am văzut aseară.

 

Ce sunt adverbele de mod 

Exemple de adverbe de mod : astfel, altfel, nicicum, așa

 

Propoziții cu adverbe de mod

Așa fac eu mereu.

Câinele aleargă repede.

Se uita cruciș la mine când i-am spus adevărul.

Bătrânul se ridică alene de pe scaun.

Câinele se opri brusc în fața mâncării.

 

Ce sunt adverbele demonstrative

Exemple de adverbe demonstrative : astfel, altfel, dincolo, așa cum, acolo, acum.

 

Propoziții cu adverbe demonstrative

Astfel mănânc pentru a mă îngrășa.

Altfel nici nu aș accepta.

Așa cum a făcut și el.

Acum să vii aici.

Să te duci acolo.

 

Ce sunt adverbele nehotărâte

Adverbul nehotărât nu arată locul, timpul sau modul exact al situației.

Exemple de adverbe nehotărâte : undeva, oriunde, aici, acolo, cândva, oricum, cumva.

 

Propoziții cu adverbe nehotărâte

Andreea ți-a ascuns geanta undeva.

Eu oricum o să te iubesc.

El s-a dus oriunde a vrut.

Acolo este un restaurant cu mâncare delicioasă.

Vino aici ca să te văd mai bine.

 

Ce sunt adverbele negative

Exemple de adverbe nehotărâte : niciodată, nicicum, niciunde, nicăieri, nicicând, nicicât.

 

Propoziții cu adverbe negative

Niciodată nu voi spune asta.

Nicicum nu vrea să accepte complimentele.

Nu găsesc nicăieri cheile.

Nicicând nu mă voi duce acolo.

Nu mă duc niciunde.

 

Ce sunt adverbele predicative

Adverbele predicative sunt funcția de predicat + că.

Exemple de adverbe predicative : desigur că, firește că, bineînțeles că, probabil că.

 

Propoziții cu adverbe predicative :

Este bine că ai fost atent.

Desigur că am învățat.

Bineînțeles că știu răspunsul.

Probabil că o să alerg astăzi.

Firește că m-am pregătit.

Care sunt tipurile de adverbe ? Clasificarea adverbelor Read More »

Care sunt tipurile de adjective ? Câte tipuri există ? Clasificare

Care sunt tipurile de adjective ? Câte tipuri există ? Clasificare

Care sunt tipurile de adjective ? Câte tipuri există ? Clasificare

Adjectivul este partea de vorbire care se raportează la substantiv prin faptul că exprimă sau calitățile și relațiile substantivului (adjectivul calificativ și adjectivul relațional), sau asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectivul pronominal). Adjectivului îi este caracteristic faptul că se subordonează față de substantiv.

Adjectivele pot fi :

  • propriu-zise și pronominale
  • invariabile și variabile
  • simple și compuse
  • calificative și relaționale

Exemple adjective propriu-zise și pronominale:

 

Adjectivele propriu-zise sunt adjectivele simple : frumos, acru, bun, dulce, negru, roșu, verde, creț, fricos, înalt etc.

Adjectivele pronominale sunt cele care răspund la „ce fel de?”, „cum?”, „care?”, de exemplu :

Acest copil merge la școală ; Nici unul; Ai mei etc.

 

Propoziții cu adjective propriu-zise și pronominale :

 

Adjective propriu-zise :

Am văzut o fată frumoasă pe stradă.

Am găsit o carte veche în casa bunicului.

Am văzut un tablou frumos în casa mătușii mele.

Ești un băiat deștept, dar nu întotdeauna.

Azi ai fost foarte amuzant la școală.

 

Adjective pronominale :

Casa ta este frumoasă.

Mama mea este deșteaptă.

Orice om iubește să mănânce mult.

Părinții mei sunt cei mai buni.

Acest copil este foarte inteligent.

 

Exemple de adjective invariabile și variabile :

 

Adjectivele variabile sunt cele care își schimbă forma în timpul flexiunii : fată frumoasă, băiat frumos

Adjectivele invariabile sunt cele care nu își schimbă forma în timpul flexiunii : cumsecade, gata, vivace, ferice, asemenea, feroce, eficace, maro, gri, verde.

 

Propoziții cu adjective variabile și invariabile :

 

Adjective variabile :

Bluza ta este foarte frumoasă, dar îmi plăcea mai mult cea de ieri.

Geanta ta este foarte ușoară, sigur ți-ai luat toate cărțile ?

Ioana este foarte inteligentă, îi ajută pe toți la teme.

Mihai este neatent la ore fiindcă stă pe telefon

Ana este întotdeauna amuzantă.

Pisica mea este neagră, dar are și câteva pete albe.

 

Adjective invariabile :

Norii cei gri au întunecat cerul, iar afară s-a făcut frig.

Maria este o fată cumsecade, până o calci pe nervi.

Sunt gata de o nouă zi de studiu.

Îmi place culoarea maro mai mult decăt cea albastră.

Câinele meu este un animal feroce când nu îl hrănesc la timp.

Abia aștept să vină vara ca să îmi pot purta tricoul cel verde.

 

Exemple de adjective simple și compuse :

Adjectivele simple sau adjectivele propriu-zise sunt : bătrân, tânăr, roșu, galben, palid, obosit, vesel, curios, inteligent, ușor, frumos, greu etc.

Adjectivele compuse sunt : cuminte, cumsecade, binevoitor, dulce-amărui, dulce-acrișor, daco-roman, atotștiutor, atotputernic, verde-gălbui etc.

 

Propoziții cu adjective simple și compuse :

 

Adjective simple :

Bunicul meu este foarte bătrân.

Am un pulover galben.

Pari cam palid astăzi.

Ești obosit sau mi se pare ?

Nu este greu să înveți, trebuie doar să îți dorești asta cu adevărat.

 

Adjective compuse :

Astăzi, Andreea este nu este o fată cuminte.

Ieri am mâncat un măr dulce-amărui.

Îmi place să citesc despre luptele daco-romane.

Dumnezeu este atotputernic.

Eu nu sunt atotștiutor.

 

Exemple de adjective calificative și relaționale

Adjectivele calificative denumesc însușiri care țin de natura internă a obiectelor : alb, negru, mare, strâmb, drept, cald, dulce, tânăr, galben, rece, sărat etc.

 

Adjectivele relaționale leagă două substantive, de exemplu : braț robotic (braț și robot), studii economice (studii și economie)

 

Propoziții cu adjective calificative și relaționale

 

Adjective calificative :

Ioana și-a cumpărat o carte pătrată.

Adriana a mâncat un măr verde.

Ține niște alune prăjite.

Ai mâini reci.

Am păr negru.

 

Adjective relaționale :

Mi-am cumpărat un braț robotic.

Urmează să fac studii economice.

El este cercetător științific.

 

Care sunt tipurile de adjective ? Câte tipuri există ? Clasificare Read More »

Care / Ce sunt părțile de vorbire și cum se identifică ?

Care / Ce sunt părțile de vorbire și cum se identifică ?

Care / Ce sunt părțile de vorbire și cum se identifică ?

Părțile de vorbire sunt o clasă de cuvinte care este stabilită după sensul lexical, caracteristicile morfologice și sintactice.

În limba română avem 3 părți de vorbire : părțile de vorbire flexibile, părțile de vorbire neflexibile și locuțiunea, iar ele se caracterizează și se împart în modul următor :

 

Care sunt părțile de vorbire flexibile ? / Clasificare

În limba română, partea de vorbire flexibilă este acea parte care își modifică forma în timpul comunicării. Părțile de vorbire flexibile sunt : adjectivul, articolul, numeralul, pronumele, substantivul și verbul.

 

Ce este Adjectivul și cum se identifică ? Definiție și Exemple

Adjectivul este partea de vorbire care se raportează la substantiv prin faptul că exprimă sau calitățile și relațiile substantivului (adjectivul calificativ și adjectivul relațional), sau asigurând actualizarea acestuia în vorbire (adjectivul pronominal). Adjectivului îi este caracteristic faptul că se subordonează față de substantiv.

Adjectivele pot fi :

Ce este Articolul și cum se identifică ? Definiție și Exemple

Articolul este o parte de vorbire flexibilă care este însoțită de obicei de un substantiv. Articolul are un rol important pentru declinarea substantivului și nu are un înțeles de unul singur, nici nu are o funcție sintactică.

Articolul poate fi :

Ce este Numeralul și cum se identifică ? Definiție și Exemple

Numeralul este o parte de vorbire flexibilă, care exprimă un număr, ordinea unor obiecte sau o oarecare determinare numerică a obiectelor.

Numeralul este de șapte tipuri, iar acestea sunt :

 

Ce este Pronumele și cum se identifică ? Definiție și Exemple

Pronumele este partea de vorbire ce formează o clasă de cuvinte închisă care nu este omogenă. Pronumele nu are o referință proprie. Pronumele nu denumește direct realitatea, ci se referă la ea printr-un conținut semantic abstract.

În limba română avem 9 tipuri de pronume :

Ce este Substantivul și cum se identifică ? Definiție și Exemple

Substantivul este partea flexibilă de vorbire care denumește obiecte, ființe, locuri, fenomene ale naturii, însușiri, stări sufletești, sentimente, acțiuni și relații umane.

Substantivele pot fi :

 

Ce este Verbul și cum se identifică ? Definiție și Exemple

Verbul este o parte flexibilă de vorbire care exprimă în mare parte o acțiune. Totuși, există și verbe care exprimă existența sau starea (a fi, a sta), recepționarea unei acțiuni anterioare (a primi, a auzi) sau o transformare (a crește, a dispărea).

Verbele se împart în :

Care sunt părțile de vorbire neflexibile ? / Clasificare

Părțile de vorbire neflexibile sunt cele care nu își modifică forma în contextele comunicării.

În limba română există patru părți de vorbire neflexibile, iar acestea sunt : adverbul, conjuncția, interjecția și prepoziția.

Ce este Adverbul și cum se identifică ? Definiție și Exemple

Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă care determină sensul unui verb, al unui adjectiv sau al altui adverb. Adverbul arată locul, timpul, modul, cauza și scopul.

Adverbele pot fi :

Ce este Conjuncția și cum se identifică ? Definiție și Exemple

Conjuncția este o parte de vorbire neflexibilă care nu îndeplinește funcții sintactice de una singură. Conjuncția are rolul de a face legătura între părțile propoziției care se află în relații de coordonare sau subordonare, iar legătura dată este realizată între două propoziții sau două părți de propoziție.

Tipurile de conjuncție sunt :

Ce este Interjecția și cum se identifică ? Definiție și Exemple

Interjecția este acea parte de vorbire neflexibilă care exprimă stări sufletești, porunci, îndemnuri, zgomote, sunete sau moduri de adresare. De obicei, interjecția este folosită în mod exclamativ și face parte dintr-o propoziție.

Interjecțiile pot fi :

Ce este Prepoziția și cum se identifică ? Definiție și Exemple

Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care exprimă raportul sintactic de dependență între părțile unei propoziții.

Prepozițiile se împart în :

  • prepoziții simple
  • prepoziții compuse
Ce este Locuțiunea și cum se identifică ? Definiție și Exemple

Locuțiunile sunt un grup de cuvinte care au un înțeles unitar și care se comportă din punct de vedere gramatical.

În limba română există locuțiuni :

  • verbale
  • substantivale
  • adjectivale
  • pronominale
  • adverbiale
  • prepoziționale
  • conjuncționale

 

 

Care / Ce sunt părțile de vorbire și cum se identifică ? Read More »

Ce este interjecția ? Tipuri de interjecții

Ce este interjecția ? Tipuri de interjecții

Ce este interjecția ? Tipuri de interjecții

Interjecția este acea parte de vorbire neflexibilă care exprimă stări sufletești, porunci, îndemnuri, zgomote, sunete sau moduri de adresare. De obicei, interjecția este folosită în mod exclamativ și face parte dintr-o propoziție.

 

Funcțiile sintactice ale interjecției – interjecția

 

Funcțiile sintactice ale interjecției pot fi de :

  • Predicat verbal
  • Subiect
  • Nume predicativ
  • Atribut interjecțional
  • Complement de mod
  • Complement direct

 

Care sunt valorile stilistice ale interjecției ?

 

Valorile stilistice care sunt adesea întâlnite la interjecții sunt repetiția și enumerația.

 

Care sunt interjecțiile primare ? Interjecția primară

 

Interjecțiile primare sunt cele care sunt folosite de sine stătător și nu au nevoie de alte cuvinte pentru a exprima o stare, idee etc.

Exemple : aoleu! ah! oh! vai! nu! da! etc.

 

Care sunt interjecțiile secundare ? Interjecția secundară

 

Interjecția secundară este cea care este cea care nu este folosită de sine stătător, ci este urmată de mai multe cuvinte.

Exemplu : Uite cât de mult te-ai murdărit!

 

Care sunt interjecțiile simple ? Interjecția simplă

 

Interjecțiile simple sunt cele care sunt formate dintr-un singur cuvânt și redau diferite stări, porunci, îndemnuri, zgomote sau adresări.

Exemple : ah!, zău!, vai!, of!, oh!

 

Care sunt interjecțiile compuse ? Interjecția compusă

 

Interjecțiile compuse sunt cele compuse din două sau mai multe cuvinte, fie prin repetarea aceluiași cuvânt de două ori, fie prin alipirea a două interjecții.

Exemple : cioc-boc!, hodoronc-tronc!, tic-tac!, cuţu-cuţu!, pui-pui!, lipa-lipa!, hei-rup!, cioca-boca!

 

Ce este atributul interjecțional ? Definiție și exemple

 

Atributul interjecțional este cel care este exprimat prin locuțiuni interjecționale sau prin interjecții.

Exemplu : Cuvintele bună ziua! le-a rostit cu multă sinceritate.

 

Care sunt interjecțiile predicative ? Interjecția predicat

 

Interjecția predicativă se comportă ca un verb și îndeplinește funcția sintactică de predicat verbal.

Exemple : hai acasă!, iată-l pe Ion!

 

Interjecții care exprimă stări fizice sau emoționale / sufletești

 

Interjecțiile care exprimă stări fizice sau emoționale sunt : a!, ah!, aoleu!, aş!, brr!, bravo!, ehe!, halal!, hm!, oho!, of!, poftim!, ura!, vai!, zău!, vai! etc.

 

Interjecții care exprimă o stare de adresare sau un act de voință

 

Interjecțiile care exprimă o stare de adresare sau un act de voință sunt cele care au scopul de a transmite o informație, chemare, îndemn sau poruncă.

Exemple : ajutor!, aho!, alo!, bre!, cea!, cuţu-cuţu!, haide!, hăis!, ho!, iată!, măi!, pst!, ptru!, pui-pui!, stop!, zât! etc.

 

Care sunt interjecțiile imitative / ce este o onomatopee

 

Onomatopeea constă dintr-un cuvânt care sugerează sau imită sunete naturale, cum ar fi tropotele, foșnetele etc.

Exemple : bang!, bâz!, boc!, bâldâbâc!, buf!, cirip!, cotcodac!, cucu!, cucurigu!, gogâlţ!, ham!, haţ!, hor!, mârr!, piu!, pleosc!, trosc!, zdup!, zvâr! etc.

 

Ce este interjecția ? Tipuri de interjecții Read More »