m-om sau mom, mi-om sau miom ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? m-om sau mom, mi-om sau miom ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „m-om sau mom” și „mi-om sau miom”.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie m-om cu cratimă și când se scrie mom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-om cu cratimă atunci când ne referim la prescurtarea și alipirea cuvintelor „mă vom”.

 

Mom este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, mom sau m-om ?”, răspunsul corect este : m-om

 

Când se scrie mi-om cu cratimă și când se scrie miom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie mi-om cu cratimă când este prescurtarea și alipirea cuvintelor „îmi vom”.

 

Miom este un cuvânt care se folosește doar când ne referim la o tumoare.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, miom sau mi-om ?”, răspunsul corect este : ambele

 

10 Propoziții cu m-om și m-om – Ortogramele m-om și m-om

 

mi-om :

Nu știu dacă mi-om fi de ajutor.

A crezut că mi-om face pe plac.

Cred că mi-om găsi cadoul perfect.

Sper că mi-om spune adevărul.

Mi-om lua o carte și mie.

 

m-om:

M-om aștepta la până atunci.

M-om bucura pe mine întâi.

M-om cinsti cu cel mai bun vin.

M-om uita curând.

M-om vedea în curând.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor m-om și mi-om , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu m-om vizita.

Nu, m-om vizita.

 

Nu mi-om găsi loc de muncă.

Nu, mi-om găsi loc de muncă.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu m-om și mi-om , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu m-om și mi-om, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu mi-om și m-om, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”