Cum se scrie corect ? v-am sau vam / m-am sau mam ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie v-am cu cratimă și când se scrie vam fără cratimă ?

 

În limba română, întotdeauna se scrie v-am cu cratimă, deoarece leagă două părți de vorbire diferite.

Cuvântul vam nu există.

 

 

Când se scrie mam legat și când se scrie m-am dezlegat ?

 

În limba română, întotdeauna se scrie m-am cu cratimă, deoarece leagă două părți de vorbire diferite.

 

Cuvântul mam nu există.

 

Propoziții cu v-am și m-am – Cuvintele m-am și v-am

 

v-am :

V-am spus că o voi întâlni mâine.

V-am cumpărat câte o floare.

V-am adus câte un cadou.

V-am mulțumit pentru ajutor

 

m-am :

M-am dus la ea.

M-am ridicat de pe scaun.

M-am trezit la ora șapte.

M-am culcat târziu.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor v-am și m-am, vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu v-am văzut.

Nu, v-am văzut.

 

Nu m-am gândit.

Nu, m-am gândit.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții, însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.