-mi – Cu cratimă și fără

trimiteți-mi, trimite-ți-mi sau trimitețimi ? – Cum este corect ?

trimiteți-mi, trimite-ți-mi sau trimitețimi ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie trimitețimi legat și când se scrie trimite-ți-mi sau trimiteți-mi dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului trimiteți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie trimitețimi fără cratimă și când se scrie trimiteți-mi sau trimite-ți-mi  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului trimiteți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mi” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mi” se adaugă cu cratimă pentru că „mi” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este trimiteți-mi și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, trimiteți-mi … (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele trimitețimi, trimite-țimi și trimite-ți-mi sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care trimiteți-mi se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, trimiteți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-mi”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mi” cuvântului „trimite”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului trimiteți-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu trimiteți-mi ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „trimiteți-mi”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „trimiteți-mi”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul trimiteți-mi, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul trimiteți-mi virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul trimiteți-mi, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie trimiteți-mi sau trimite-ți-mi ?”, „trimite-țimi, trimite-țimi sau trimiteți-mi?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

omite-mi sau omitemi ? – Cum este corect ?

omite-mi sau omitemi ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie omite-mi dezlegat și când se scrie omitemi legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie omite-mi cu cratimă și când se scrie omitemi fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este omite-mi și înseamnă „tu omite mie” sau „tu omite al meu / a mea …”.

omitemi este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care omite-mi se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mi”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului omite-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu omite-mi ?

 

  1. Nu înțelege ce înseamnă „omite-mi”.
  2. Nu, înțelege ce înseamnă „omite-mi”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul omite-mi, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul omite-mi, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul omite-mi, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie omitemi sau omite-mi ?”, „omite-mi sau omitemi ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

îndrumă-mi sau îndrumămi ? – Cum este corect ?

îndrumă-mi sau îndrumămi ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie îndrumă-mi dezlegat și când se scrie îndrumămi legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie îndrumă-mi cu cratimă și când se scrie îndrumămi fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este îndrumă-mi și înseamnă „tu îndrumă mie” sau „tu îndrumă al meu / a mea …”.

îndrumămi este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care îndrumă-mi se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mi”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului îndrumă-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu îndrumă-mi ?

 

  1. Nu înțelege ce înseamnă „îndrumă-mi”.
  2. Nu, înțelege ce înseamnă „îndrumă-mi”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul îndrumă-mi, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul îndrumă-mi, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul îndrumă-mi, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie îndrumămi sau îndrumă-mi ?”, „îndrumă-mi sau îndrumămi ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

promovează-mi sau promoveazămi ? – Cum este corect ?

promovează-mi sau promoveazămi ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie promovează-mi dezlegat și când se scrie promoveazămi legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie promovează-mi cu cratimă și când se scrie promoveazămi fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este promovează-mi și înseamnă „tu promovează mie” sau „tu promovează al meu / a mea …”.

promoveazămi este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care promovează-mi se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mi”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului promovează-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu promovează-mi ?

 

  1. Nu înțelege ce înseamnă „promovează-mi”.
  2. Nu, înțelege ce înseamnă „promovează-mi”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul promovează-mi, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul promovează-mi, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul promovează-mi, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie promoveazămi sau promovează-mi ?”, „promovează-mi sau promoveazămi ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

urcați-mi, urca-ți-mi sau urcațimi ? – Cum este corect ?

urcați-mi, urca-ți-mi sau urcațimi ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie urcațimi legat și când se scrie urca-ți-mi sau urcați-mi dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului urcați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie urcațimi fără cratimă și când se scrie urcați-mi sau urca-ți-mi  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului urcați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mi” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mi” se adaugă cu cratimă pentru că „mi” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este urcați-mi și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, urcați-mi … (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele urcațimi, urca-țimi și urca-ți-mi sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care urcați-mi se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, urcați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-mi”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mi” cuvântului „urca”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului urcați-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu urcați-mi ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „urcați-mi”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „urcați-mi”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul urcați-mi, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul urcați-mi virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul urcați-mi, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie urcați-mi sau urca-ți-mi ?”, „urca-țimi, urca-țimi sau urcați-mi?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

bifați-mi, bifa-ți-mi sau bifațimi ? – Cum este corect ?

bifați-mi, bifa-ți-mi sau bifațimi ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie bifațimi legat și când se scrie bifa-ți-mi sau bifați-mi dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului bifați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie bifațimi fără cratimă și când se scrie bifați-mi sau bifa-ți-mi  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului bifați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mi” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mi” se adaugă cu cratimă pentru că „mi” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este bifați-mi și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, bifați-mi … (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele bifațimi, bifa-țimi și bifa-ți-mi sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care bifați-mi se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, bifați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-mi”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mi” cuvântului „bifa”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului bifați-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu bifați-mi ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „bifați-mi”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „bifați-mi”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul bifați-mi, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul bifați-mi virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul bifați-mi, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie bifați-mi sau bifa-ți-mi ?”, „bifa-țimi, bifa-țimi sau bifați-mi?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

transformați-mi, transforma-ți-mi sau transformațimi ? – Cum este corect ?

transformați-mi, transforma-ți-mi sau transformațimi ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie transformațimi legat și când se scrie transforma-ți-mi sau transformați-mi dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului transformați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie transformațimi fără cratimă și când se scrie transformați-mi sau transforma-ți-mi  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului transformați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mi” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mi” se adaugă cu cratimă pentru că „mi” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este transformați-mi și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, transformați-mi … (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele transformațimi, transforma-țimi și transforma-ți-mi sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care transformați-mi se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, transformați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-mi”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mi” cuvântului „transforma”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului transformați-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu transformați-mi ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „transformați-mi”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „transformați-mi”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul transformați-mi, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul transformați-mi virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul transformați-mi, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie transformați-mi sau transforma-ți-mi ?”, „transforma-țimi, transforma-țimi sau transformați-mi?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

susțineți-mi, susține-ți-mi sau susținețimi ? – Cum este corect ?

susțineți-mi, susține-ți-mi sau susținețimi ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie susținețimi legat și când se scrie susține-ți-mi sau susțineți-mi dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului susțineți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie susținețimi fără cratimă și când se scrie susțineți-mi sau susține-ți-mi  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului susțineți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mi” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mi” se adaugă cu cratimă pentru că „mi” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este susțineți-mi și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, susțineți-mi … (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele susținețimi, susține-țimi și susține-ți-mi sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care susțineți-mi se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, susțineți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-mi”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mi” cuvântului „susține”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului susțineți-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu susțineți-mi ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „susțineți-mi”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „susțineți-mi”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul susțineți-mi, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul susțineți-mi virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul susțineți-mi, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie susțineți-mi sau susține-ți-mi ?”, „susține-țimi, susține-țimi sau susțineți-mi?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

confirmă-mi sau confirmămi ? – Cum este corect ?

confirmă-mi sau confirmămi ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie confirmă-mi dezlegat și când se scrie confirmămi legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie confirmă-mi cu cratimă și când se scrie confirmămi fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este confirmă-mi și înseamnă „tu confirmă mie” sau „tu confirmă al meu / a mea …”.

confirmămi este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care confirmă-mi se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mi”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului confirmă-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu confirmă-mi ?

 

  1. Nu înțelege ce înseamnă „confirmă-mi”.
  2. Nu, înțelege ce înseamnă „confirmă-mi”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul confirmă-mi, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul confirmă-mi, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul confirmă-mi, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie confirmămi sau confirmă-mi ?”, „confirmă-mi sau confirmămi ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

bea-mi sau beami ? – Cum este corect ?

bea-mi sau beami ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie bea-mi dezlegat și când se scrie beami legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie bea-mi cu cratimă și când se scrie beami fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este bea-mi și înseamnă „tu bea mie” sau „tu bea al meu / a mea …”.

beami este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care bea-mi se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mi”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului bea-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu bea-mi ?

 

  1. Nu înțelege ce înseamnă „bea-mi”.
  2. Nu, înțelege ce înseamnă „bea-mi”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul bea-mi, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul bea-mi, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul bea-mi, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie beami sau bea-mi ?”, „bea-mi sau beami ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

aruncă-mi sau aruncămi ? – Cum este corect ?

aruncă-mi sau aruncămi ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie aruncă-mi dezlegat și când se scrie aruncămi legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie aruncă-mi cu cratimă și când se scrie aruncămi fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este aruncă-mi și înseamnă „tu aruncă mie” sau „tu aruncă al meu / a mea …”.

aruncămi este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care aruncă-mi se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mi”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului aruncă-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu aruncă-mi ?

 

  1. Nu înțelege ce înseamnă „aruncă-mi”.
  2. Nu, înțelege ce înseamnă „aruncă-mi”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul aruncă-mi, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul aruncă-mi, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul aruncă-mi, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie aruncămi sau aruncă-mi ?”, „aruncă-mi sau aruncămi ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

umpleți-mi, umple-ți-mi sau umplețimi ? – Cum este corect ?

umpleți-mi, umple-ți-mi sau umplețimi ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie umplețimi legat și când se scrie umple-ți-mi sau umpleți-mi dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului umpleți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie umplețimi fără cratimă și când se scrie umpleți-mi sau umple-ți-mi  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului umpleți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mi” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mi” se adaugă cu cratimă pentru că „mi” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este umpleți-mi și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, umpleți-mi … (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele umplețimi, umple-țimi și umple-ți-mi sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care umpleți-mi se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, umpleți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-mi”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mi” cuvântului „umple”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului umpleți-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu umpleți-mi ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „umpleți-mi”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „umpleți-mi”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul umpleți-mi, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul umpleți-mi virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul umpleți-mi, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie umpleți-mi sau umple-ți-mi ?”, „umple-țimi, umple-țimi sau umpleți-mi?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

mențineți-mi, menține-ți-mi sau menținețimi ? – Cum este corect ?

mențineți-mi, menține-ți-mi sau menținețimi ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie menținețimi legat și când se scrie menține-ți-mi sau mențineți-mi dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului mențineți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie menținețimi fără cratimă și când se scrie mențineți-mi sau menține-ți-mi  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului mențineți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mi” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mi” se adaugă cu cratimă pentru că „mi” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este mențineți-mi și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, mențineți-mi … (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele menținețimi, menține-țimi și menține-ți-mi sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care mențineți-mi se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, mențineți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-mi”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mi” cuvântului „menține”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului mențineți-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu mențineți-mi ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „mențineți-mi”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „mențineți-mi”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul mențineți-mi, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul mențineți-mi virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul mențineți-mi, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie mențineți-mi sau menține-ți-mi ?”, „menține-țimi, menține-țimi sau mențineți-mi?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

învingeți-mi, învinge-ți-mi sau învingețimi ? – Cum este corect ?

învingeți-mi, învinge-ți-mi sau învingețimi ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie învingețimi legat și când se scrie învinge-ți-mi sau învingeți-mi dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului învingeți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie învingețimi fără cratimă și când se scrie învingeți-mi sau învinge-ți-mi  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului învingeți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mi” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mi” se adaugă cu cratimă pentru că „mi” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este învingeți-mi și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, învingeți-mi … (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele învingețimi, învinge-țimi și învinge-ți-mi sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care învingeți-mi se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, învingeți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-mi”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mi” cuvântului „învinge”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului învingeți-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu învingeți-mi ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „învingeți-mi”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „învingeți-mi”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul învingeți-mi, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul învingeți-mi virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul învingeți-mi, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie învingeți-mi sau învinge-ți-mi ?”, „învinge-țimi, învinge-țimi sau învingeți-mi?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

pierdeți-mi, pierde-ți-mi sau pierdețimi ? – Cum este corect ?

pierdeți-mi, pierde-ți-mi sau pierdețimi ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie pierdețimi legat și când se scrie pierde-ți-mi sau pierdeți-mi dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului pierdeți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie pierdețimi fără cratimă și când se scrie pierdeți-mi sau pierde-ți-mi  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului pierdeți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mi” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mi” se adaugă cu cratimă pentru că „mi” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este pierdeți-mi și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, pierdeți-mi … (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele pierdețimi, pierde-țimi și pierde-ți-mi sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care pierdeți-mi se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, pierdeți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-mi”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mi” cuvântului „pierde”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului pierdeți-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu pierdeți-mi ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „pierdeți-mi”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „pierdeți-mi”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul pierdeți-mi, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul pierdeți-mi virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul pierdeți-mi, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie pierdeți-mi sau pierde-ți-mi ?”, „pierde-țimi, pierde-țimi sau pierdeți-mi?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

permite-mi sau permitemi ? – Cum este corect ?

permite-mi sau permitemi ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie permite-mi dezlegat și când se scrie permitemi legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie permite-mi cu cratimă și când se scrie permitemi fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este permite-mi și înseamnă „tu permite mie” sau „tu permite al meu / a mea …”.

permitemi este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care permite-mi se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mi”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului permite-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu permite-mi ?

 

  1. Nu înțelege ce înseamnă „permite-mi”.
  2. Nu, înțelege ce înseamnă „permite-mi”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul permite-mi, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul permite-mi, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul permite-mi, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie permitemi sau permite-mi ?”, „permite-mi sau permitemi ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

exclude-mi sau excludemi ? – Cum este corect ?

exclude-mi sau excludemi ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie exclude-mi dezlegat și când se scrie excludemi legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie exclude-mi cu cratimă și când se scrie excludemi fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este exclude-mi și înseamnă „tu exclude mie” sau „tu exclude al meu / a mea …”.

excludemi este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care exclude-mi se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mi”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului exclude-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu exclude-mi ?

 

  1. Nu înțelege ce înseamnă „exclude-mi”.
  2. Nu, înțelege ce înseamnă „exclude-mi”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul exclude-mi, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul exclude-mi, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul exclude-mi, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie excludemi sau exclude-mi ?”, „exclude-mi sau excludemi ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

înregistrează-mi sau înregistreazămi ? – Cum este corect ?

înregistrează-mi sau înregistreazămi ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie înregistrează-mi dezlegat și când se scrie înregistreazămi legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie înregistrează-mi cu cratimă și când se scrie înregistreazămi fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este înregistrează-mi și înseamnă „tu înregistrează mie” sau „tu înregistrează al meu / a mea …”.

înregistreazămi este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care înregistrează-mi se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mi”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului înregistrează-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu înregistrează-mi ?

 

  1. Nu înțelege ce înseamnă „înregistrează-mi”.
  2. Nu, înțelege ce înseamnă „înregistrează-mi”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul înregistrează-mi, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul înregistrează-mi, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul înregistrează-mi, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie înregistreazămi sau înregistrează-mi ?”, „înregistrează-mi sau înregistreazămi ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

măsurați-mi, măsura-ți-mi sau măsurațimi ? – Cum este corect ?

măsurați-mi, măsura-ți-mi sau măsurațimi ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie măsurațimi legat și când se scrie măsura-ți-mi sau măsurați-mi dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului măsurați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie măsurațimi fără cratimă și când se scrie măsurați-mi sau măsura-ți-mi  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului măsurați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mi” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mi” se adaugă cu cratimă pentru că „mi” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este măsurați-mi și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, măsurați-mi … (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele măsurațimi, măsura-țimi și măsura-ți-mi sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care măsurați-mi se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, măsurați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-mi”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mi” cuvântului „măsura”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului măsurați-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu măsurați-mi ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „măsurați-mi”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „măsurați-mi”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul măsurați-mi, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul măsurați-mi virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul măsurați-mi, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie măsurați-mi sau măsura-ți-mi ?”, „măsura-țimi, măsura-țimi sau măsurați-mi?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

limitați-mi, limita-ți-mi sau limitațimi ? – Cum este corect ?

limitați-mi, limita-ți-mi sau limitațimi ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie limitațimi legat și când se scrie limita-ți-mi sau limitați-mi dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului limitați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie limitațimi fără cratimă și când se scrie limitați-mi sau limita-ți-mi  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului limitați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mi” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mi” se adaugă cu cratimă pentru că „mi” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este limitați-mi și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, limitați-mi … (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele limitațimi, limita-țimi și limita-ți-mi sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care limitați-mi se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, limitați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-mi”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mi” cuvântului „limita”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului limitați-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu limitați-mi ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „limitați-mi”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „limitați-mi”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul limitați-mi, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul limitați-mi virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul limitați-mi, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie limitați-mi sau limita-ți-mi ?”, „limita-țimi, limita-țimi sau limitați-mi?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

urâți-mi, urâ-ți-mi sau urâțimi ? – Cum este corect ?

urâți-mi, urâ-ți-mi sau urâțimi ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie urâțimi legat și când se scrie urâ-ți-mi sau urâți-mi dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului urâți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie urâțimi fără cratimă și când se scrie urâți-mi sau urâ-ți-mi  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului urâți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mi” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mi” se adaugă cu cratimă pentru că „mi” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este urâți-mi și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, urâți-mi … (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele urâțimi, urâ-țimi și urâ-ți-mi sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care urâți-mi se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, urâți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-mi”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mi” cuvântului „urâ”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului urâți-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu urâți-mi ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „urâți-mi”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „urâți-mi”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul urâți-mi, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul urâți-mi virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul urâți-mi, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie urâți-mi sau urâ-ți-mi ?”, „urâ-țimi, urâ-țimi sau urâți-mi?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

lăsați-mi, lăsa-ți-mi sau lăsațimi ? – Cum este corect ?

lăsați-mi, lăsa-ți-mi sau lăsațimi ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie lăsațimi legat și când se scrie lăsa-ți-mi sau lăsați-mi dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului lăsați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie lăsațimi fără cratimă și când se scrie lăsați-mi sau lăsa-ți-mi  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului lăsați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mi” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mi” se adaugă cu cratimă pentru că „mi” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este lăsați-mi și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, lăsați-mi … (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele lăsațimi, lăsa-țimi și lăsa-ți-mi sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care lăsați-mi se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, lăsați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-mi”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mi” cuvântului „lăsa”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului lăsați-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu lăsați-mi ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „lăsați-mi”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „lăsați-mi”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul lăsați-mi, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul lăsați-mi virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul lăsați-mi, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie lăsați-mi sau lăsa-ți-mi ?”, „lăsa-țimi, lăsa-țimi sau lăsați-mi?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

înghite-mi sau înghitemi ? – Cum este corect ?

înghite-mi sau înghitemi ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie înghite-mi dezlegat și când se scrie înghitemi legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie înghite-mi cu cratimă și când se scrie înghitemi fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este înghite-mi și înseamnă „tu înghite mie” sau „tu înghite al meu / a mea …”.

înghitemi este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care înghite-mi se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mi”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului înghite-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu înghite-mi ?

 

  1. Nu înțelege ce înseamnă „înghite-mi”.
  2. Nu, înțelege ce înseamnă „înghite-mi”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul înghite-mi, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul înghite-mi, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul înghite-mi, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie înghitemi sau înghite-mi ?”, „înghite-mi sau înghitemi ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

confruntă-mi sau confruntămi ? – Cum este corect ?

confruntă-mi sau confruntămi ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie confruntă-mi dezlegat și când se scrie confruntămi legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie confruntă-mi cu cratimă și când se scrie confruntămi fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este confruntă-mi și înseamnă „tu confruntă mie” sau „tu confruntă al meu / a mea …”.

confruntămi este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care confruntă-mi se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mi”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului confruntă-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu confruntă-mi ?

 

  1. Nu înțelege ce înseamnă „confruntă-mi”.
  2. Nu, înțelege ce înseamnă „confruntă-mi”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul confruntă-mi, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul confruntă-mi, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul confruntă-mi, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie confruntămi sau confruntă-mi ?”, „confruntă-mi sau confruntămi ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.