-ar – Cu cratimă și fără

S-ar sau Sar ? Cum se scrie corect ? S-ar și Sar

s-ar sau sar ? Când și cum se scrie corect ?

lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „s-ar sau sar”

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

 

Când se scrie s-ar cu cratimă și când se scrie sar fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie s-ar cu cratimă atunci când poate fi completat cu „el”, „ea”, „ei” sau „ele”. Se scrie s-ar atunci când ne referim la ceva ce ar urma să se întâmple sau la ceva ce ar fi urmat să se întâmple.

„S” este pronume reflexiv, forma neaccentuată, iar „ar” este un verb auxiliar care ajută la formarea modului condițional.

 

Ex.1 (el/ea/ei/ele) S-ar duce.

Ex.2 (el/ea/ei/ele) S-ar fi dus.

 

Sar fără cratimă este un cuvânt care se scrie atunci când ne referim la „a sări”.

Ex. Eu sar, tu sari.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, sar sau s-ar ?”, răspunsul corect este : ambele

 

 

100 Propoziții cu s-ar și sar – Ortogramele s-ar și sar

 

propoziții cu s-ar dezlegat :

 

  1. Ion s-ar fi dus la magazin.
  2. Andreea s-ar fi schimbat.
  3. Ioana s-ar fi angajat.
  4. Maria s-ar duce la cumpărături.
  5. De ce s-ar duce acolo ?
  6. De ce s-ar fi întors ?
  7. Păianjenul s-ar fi urcat pe perete.
  8. S-ar fi îndrăgostit de ea acum cinci ani.
  9. El s-ar fi plâns de ea.
  10. S-ar fi trezit la ora 7 dimineața.
  11. Telefonul meu s-ar fi stricat dacă îl scăpam.
  12. Floarea s-ar ofilit dacă nu o puneam în apă.
  13. Cureaua s-ar decolorat dacă o puneam în mașina de spălat.
  14. S-ar fi murdărit la pantaloni.
  15. Focul s-ar fi stins.
  16. Apa s-ar fi evaporat.
  17. S-ar fi supărat dacă ar fi aflat adevărul.
  18. S-ar fi spălat pe mâini.
  19. S-ar fi săturat de ei.
  20. S-ar fi ridicat de pe scaun.
  21. S-ar bucura să o vadă.
  22. S-ar simți bine.
  23. S-ar inspira de la ea.
  24. S-ar plictisi de ei.
  25. Înghețata s-ar topit.
  26. Sora mea s-ar angaja.
  27. S-ar schimba dacă l-ar vedea.
  28. S-ar termina cafeaua.
  29. Podul s-ar prăbușit.
  30. S-ar muta în altă casă.
  31. S-ar închide în casă.
  32. S-ar duce să doarmă.
  33. S-ar duce să vorbească cu el.
  34. S-ar duce să cumpere pâine.
  35. S-ar duce să îi plătească datoria.
  36. S-ar trezi cu ei deja în casă.
  37. S-ar duce să mănânce sarmale.
  38. S-ar strica frigiderul.
  39. S-ar umple borcanul.
  40. S-ar rupe sacoșa.
  41. S-ar plictisi în preajma lor.
  42. S-ar mulțumi și cu puțin.
  43. S-ar putea să ai dreptate.
  44. S-ar simți bine.
  45. S-ar complica în van.
  46. S-ar împrieteni repede.
  47. S-ar certa foarte mult.
  48. S-ar vinde ca pâinea caldă.
  49. S-ar potrivi de minune.
  50. Nu s-ar fi așteptat.

 

propoziții cu sar legat :

 

  1. Îmi place să sar coarda.
  2. Îmi doresc să sar în lac.
  3. Ei sar de la o idee la alta.Vre
  4. Nu vreau să sar peste acest capitol.
  5. Urmează să sar peste obstacole.
  6. Vreau să sar într-un picior.
  7. Veverițele sar din copac în copac.
  8. Copiii sar de bucurie.
  9. Animalele sar peste gard.
  10. Nu îmi place să sar.
  11. De ce trebuie să sar ?
  12. Ei sar peste subiectele neplăcute.
  13. Ele sar coarda.
  14. Ele sar într-un picior.
  15. De ce îți dorești să sar primul ?
  16. Nu pot să sar într-un picior.
  17. Vreau să învăț să sar coarda.
  18. Era să sar de pe scaun.
  19. Vreau să sar cu parașuta.
  20. Ei sar pe trambulină.
  21. Nu voiam să sa, dar am fost obligat.
  22. Mâine urmează să sar cu parașuta.
  23. De ce nu mă lași să sar ?
  24. Fetele sar coarda în fața școlii.
  25. Pot să sar mai departe decât tine.
  26. În fiecare dimineață sar din pat.
  27. Vreau să sar din avion.
  28. Mi-a spus să sar.
  29. Cred că o să sar o clasă.
  30. O să sar peste acest examen.
  31. Dacă nu tragi pe dreapta, o să sar din mașină.
  32. Pot să sar până la tavan.
  33. Am fost nevoită să sar din calea lui.
  34. Am văzut cum sar scântei.
  35. Peștii sar deasupra apei.
  36. E atât de cald încât o să sar în apă.
  37. Aș vrea să sar cu parașuta din elicopter.
  38. Iepurii sar din vizuină.
  39. O să sar după dine.
  40. Îmi place să sar în nisip.
  41. Îmi vine să sar de fericire.
  42. Vreau să sar în aer.
  43. Dacă sari tu, sar și eu.
  44. O să sar pe fereastră.
  45. Îmi venea să sar din pat.
  46. Nu îmi place să sar din autobuz în autobuz.
  47. De ce crezi că o să sar ?
  48. Am vrut să sar coarda, dar a început ploaia.
  49. Nu prea îmi place să sar coarda.
  50. Pot să sar peste baltă.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu s-ar sau sar

 

Cu ajutorul cuvintelor s-ar și sar , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu s-ar fi dus la magazin.

Nu, s-ar fi dus la magazin.

 

Nu îmi place să sar coarda.

Nu, îmi place să sar coarda.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu s-ar și sar , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu sar și s-ar, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu sar și s-ar, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „s-ar sau sar”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

ce-ar sau cear ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? ce-ar sau cear ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „ce-ar sau cear

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie ce-ar cu cratimă și când se scrie cear fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ce-ar cu cratimă.

 

Cear fără cratimă este un cuvânt care nu există în limba română..

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, cear sau ce-ar ?”, răspunsul corect este : ce-ar

 

 

10 Propoziții cu ce-ar – Ortograma ce-ar

 

ce-ar :

 

Îmi place ce-ar fi făcut.

Uite cât de cursiv este ce-ar fi scris.

Iubesc tot ce-ar fi învățat.

Tot ce-ar fi avut a dispărut.

Ce-ar fi dorit e să fii fericită.

Nu știu ce-ar fi gândit.

Arată-i ce-ar fi găsit.

Doar ea știe ce-ar fi spus.

Doar ei știu ce-ar fi obținut.

Bunica știe ce-ar fi cumpărat.

 

Cu ajutorul cuvântul ce-ar , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu știe ce-ar fi făcut.

Nu, știe ce-ar fi făcut.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu ce-ar , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu ce-ar, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu ce-ar, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? te-ar sau tear, ți-ar sau țiar ?

Cum se scrie corect ? te-ar sau tear, ți-ar sau țiar ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie te-ar cu cratimă și când se scrie tear fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie te-ar.

 

Tear este un cuvânt care nu există în limba română.

 

Când se scrie ți-ar cu cratimă și când se scrie țiar fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ți-ar.

 

Țiar este un cuvânt care nu există în limba română.

 

Propoziții cu te-ar și ți-ar – Ortogramele te-ar și ți-ar

 

te-ar :

Acest lucru te-ar face să fii mândru de mine.

De ce crezi că te-ar face trist ?

Cred că oricum nu te-ar fi iertat.

Nu te-ar pasiona această activitate.

 

ți-ar :

 

Ar fi bine dacă ți-ar da o mână de ajutor.

Acest lucru ți-ar fi de folos.

Ți-ar plăcea să ieșim.

Doar ea ți-ar putea îmbunătăți ziua.

 

 

 

Cu ajutorul cuvintelor te-ar și ți-ar , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu te-ar surprinde dacă ar fi adevărat.

Nu, te-ar surprinde dacă ar fi adevărat.

 

Nu ți-ar plăcea.

Nu, ți-ar plăcea.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu te-ar și ți-ar , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu te-ar și ți-ar, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu te-ar și ți-ar, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? v-ar sau var ?

Cum se scrie corect ? v-ar sau var ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie v-ar cu cratimă și când se scrie var fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, scriem v-ar cu cratimă atunci „v” este pronume personal, iar „ar” este un verb auxiliar care ajută la formarea modului condițional-optativ.

V-ar se folosește atunci când ne referim la „vouă” sau „pentru/pe voi”.

 

Se scrie var fără cratimă atunci când ne referim la substanța de var, adică la oxidul de calciu obținut prin calcinarea rocilor calcaroase.

 

Propoziții cu v-ar și var – Ortogramele v-ar și var

 

v-ar :

 

Acest lucru v-ar face să fiți mândri de mine.

De ce credeți că v-ar face triști ?

Cred că oricum nu v-ar fi iertat.

Nu v-ar pasiona această activitate.

 

var :

 

Am dat pereții cu var.

În acea încăpere mirosea a var.

Îmi place foarte mult această nuanță de var.

Cred că îl vom vopsi cu var.

 

 

 

Cu ajutorul cuvintelor v-ar și v-ar , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu v-ar surprinde dacă ar fi adevărat.

Nu, v-ar surprinde dacă ar fi adevărat.

 

Nu l-am vopsit cu var.

Nu, l-am vopsit cu var.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu v-ar și var , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu v-ar și var, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu v-ar și var, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? le-ar sau lear, ne-ar sau near ?

Cum se scrie corect ? le-ar sau lear, ne-ar sau near ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie le-ar cu cratimă și când se scrie lear fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie le-ar.

 

Lear este un cuvânt care nu există în limba română.

 

Când se scrie ne-ar cu cratimă și când se scrie near fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ne-ar.

 

Near este un cuvânt care nu există în limba română.

 

 

Propoziții cu le-ar și ne-ar – Ortogramele le-ar și ne-ar

 

le-ar :

 

Acest lucru le-ar face să fie mândre de tine.

De ce crezi că le-ar face fericite ?

Cred că oricum nu le-ar fi iertat.

Nu le-ar pasiona această activitate.

 

ne-ar :

 

Ar fi bine dacă ne-ar da o mână de ajutor.

Acest lucru ne-ar fi de folos.

Ne-ar plăcea să ieșim.

Doar ea ne-ar putea îmbunătăți ziua.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor le-ar și ne-ar , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu le-ar surprinde dacă ar fi adevărat.

Nu, le-ar surprinde dacă ar fi adevărat.

 

Nu ne-ar plăcea.

Nu, ne-ar plăcea.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu le-ar și n-ar , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu le-ar și ne-ar, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu le-ar și ne-ar, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? i-ar, iar, l-ar sau lar ?

Cum se scrie corect ? i-ar, iar, l-ar sau lar ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie l-ar cu cratimă și când se scrie lar fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie l-ar.

 

Lar este un cuvânt care nu există în limba română.

 

Când se scrie i-ar cu cratimă și când se scrie iar fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, se scrie i-ar atunci când „i” are rolul de „lui” sau „îi”. Aici „i” este pronume personal, iar „ar” este un verb auxiliar care ajută la formarea modului condițional.

 

Se scrie iar în două situații :

  1. iar este adverb și are sensul de „încă o dată” sau „din nou”.

Ex. A venit iar.

2. iar este o conjuncție adversativă.

Ex. Ție îți place de mine, iar mie îmi place de tine.

 

 

Propoziții cu i-ar, iar și l-ar – Ortogramele l-ar, iar și i-ar

 

l-ar :

Acest lucru l-ar face să fiu mândru de tine.

De ce crezi că l-ar face trist ?

Cred că oricum nu l-ar fi iertat.

Nu l-ar pasiona această activitate.

 

i-ar :

 

Ar fi bine dacă i-ar da o mână de ajutor.

Acest lucru i-ar fi de folos.

I-ar plăcea să ieșim.

Doar ea i-ar putea îmbunătăți ziua.

 

iar :

 

Ne vom vedea iar mâine.

Îmi voi cumpăra iar o cafea.

Iar ai primit nota 10.

 

 

 

 

Cu ajutorul cuvintelor l-ar și i-ar , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu l-ar surprinde dacă ar fi adevărat.

Nu, l-ar surprinde dacă ar fi adevărat.

 

Nu i-ar plăcea.

Nu, i-ar plăcea.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu l-ar și i-ar , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu l-ar și i-ar, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu l-ar și i-ar, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? m-ar, mar, mi-ar sau miar ?

Cum se scrie corect ? m-ar, mar, mi-ar sau miar ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie m-ar cu cratimă și când se scrie mar fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-ar.

 

Mar este un cuvânt care nu există în limba română. În română există doar măr, care este un fruct.

 

 

Când se scrie mi-ar cu cratimă și când se scrie miar fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, se scrie mi-ar atunci când ne referim la „mie ar” sau când poate fi completat cu el/ea/ei/ele … mie / meu, mea, mei, mele.

 

Cuvântul miar poate fi folosit doar atunci când ne referim la o bancnotă de o mie.

 

 

Propoziții cu m-ar și mi-ar – Ortogramele m-ar și mi-ar

 

m-ar :

Acest lucru m-ar face să fiu mândru de tine.

De ce crezi că m-ar face tristă ?

Cred că oricum nu m-ar fi iertat.

Nu m-ar pasiona această activitate.

 

mi-ar :

 

Ar fi bine dacă mi-ar da o mână de ajutor.

Acest lucru mi-ar fi de folos.

Mi-ar plăcea să ieșim.

Doar ea mi-ar putea îmbunătăți ziua.

 

 

 

Cu ajutorul cuvintelor m-ar și mi-ar , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu m-ar surprinde dacă ar fi adevărat.

Nu, m-ar surprinde dacă ar fi adevărat.

 

Nu mi-ar plăcea.

Nu, mi-ar plăcea.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu m-ar și mi-ar , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu m-ar și mi-ar, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu m-ar și mi-ar, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”