perseverento sau perseverent-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie perseverento legat (fără cratimă) și când se scrie perseverent-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui perseverent-o și perseverento ?

Cum este corect ? perseverent-o sau perseverento ?

În cazul de față, perseverento este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că perseverento este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, perseverento ?

perseverent-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul perseverento, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu perseverento – cuvântul perseverento

Întotdeauna reușești să mă uimești, perseverento.

perseverento, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, perseverento.

Nu te-am văzut de doi ani, perseverento.

perseverento, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu perseverento ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, perseverento.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, perseverento.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul perseverento, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul perseverento, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie perseverento lipit și când se scrie perseverent-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie perseverent-o sau perseverento ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie perseverento fără cratimă și nu perseverent-o cu cratimă ?

refuzați-ne, refuza-ți-ne sau refuzaține ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie refuzaține legat și când se scrie refuza-ți-ne sau refuzați-ne dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului refuzați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie refuzaține fără cratimă și când se scrie refuzați-ne sau refuza-ți-ne  cu cratimă ?

În cazul cuvântului refuzați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „ne” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-ne” se adaugă cu cratimă pentru că „ne” este un pronume.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este refuzați-ne și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, refuzați-ne … (voi să refuzați pe noi / nouă) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele refuzaține, refuza-ține și refuza-ți-ne sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care refuzați-ne se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, refuzați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-ne”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-ne” cuvântului „refuza”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului refuzați-ne cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu refuzați-ne ?

1. Nu știe ce înseamnă „refuzați-ne”.
2. Nu, știe ce înseamnă „refuzați-ne”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul refuzați-ne, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul refuzați-ne virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul refuzați-ne, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie refuzați-ne sau refuza-ți-ne ?”, „refuza-ține, refuza-ți-ne sau refuzați-ne?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

ofer-o sau ofero ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie ofer-o dezlegat și când se scrie ofero legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie ofer-o cu cratimă și când se scrie ofero fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este ofer-o și înseamnă „tu ofer pe ea”.

ofero este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care ofer-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului ofer-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu ofer-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „ofer-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „ofer-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul ofer-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul ofer-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul ofer-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie ofero sau ofer-o ?”, „ofer-o sau ofero ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

sufletistule sau sufletistu-le ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie sufletistule legat (fără cratimă) și când se scrie sufletistu-le sau sufletist-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui sufletistu-le și sufletistule ?

Cum este corect ? sufletistu-le sau sufletistule ?

În cazul de față, sufletistule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că sufletistule este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, sufletistule ?

sufletistu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul sufletistule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu sufletistule – cuvântul sufletistule

Sunt încântată să te cunosc, sufletistule.

sufletistule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, sufletistule.

Nu te-am văzut de trei ani, sufletistule.

sufletistule, care este numărul tău de telefon ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu sufletistule ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, sufletistule.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, sufletistule.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul sufletistule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul sufletistule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie sufletistule lipit și când se scrie sufletistu-le dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie sufletistu-le sau sufletistule ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie sufletistule fără cratimă și nu sufletistu-le cu cratimă ?

dezordonato sau dezordonat-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie dezordonato legat (fără cratimă) și când se scrie dezordonat-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui dezordonat-o și dezordonato ?

Cum este corect ? dezordonat-o sau dezordonato ?

În cazul de față, dezordonato este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că dezordonato este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, dezordonato ?

dezordonat-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul dezordonato, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu dezordonato – cuvântul dezordonato

Întotdeauna reușești să mă uimești, dezordonato.

dezordonato, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, dezordonato.

Nu te-am văzut de doi ani, dezordonato.

dezordonato, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu dezordonato ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, dezordonato.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, dezordonato.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul dezordonato, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul dezordonato, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie dezordonato lipit și când se scrie dezordonat-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie dezordonat-o sau dezordonato ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie dezordonato fără cratimă și nu dezordonat-o cu cratimă ?

visați-ne, visa-ți-ne sau visaține ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie visaține legat și când se scrie visa-ți-ne sau visați-ne dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului visați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie visaține fără cratimă și când se scrie visați-ne sau visa-ți-ne  cu cratimă ?

În cazul cuvântului visați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „ne” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-ne” se adaugă cu cratimă pentru că „ne” este un pronume.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este visați-ne și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, visați-ne … (voi să visați pe noi / nouă) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele visaține, visa-ține și visa-ți-ne sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care visați-ne se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, visați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-ne”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-ne” cuvântului „visa”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului visați-ne cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu visați-ne ?

1. Nu știe ce înseamnă „visați-ne”.
2. Nu, știe ce înseamnă „visați-ne”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul visați-ne, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul visați-ne virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul visați-ne, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie visați-ne sau visa-ți-ne ?”, „visa-ține, visa-ți-ne sau visați-ne?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

promite-o sau promiteo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie promite-o dezlegat și când se scrie promiteo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie promite-o cu cratimă și când se scrie promiteo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este promite-o și înseamnă „tu promite pe ea”.

promiteo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care promite-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului promite-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu promite-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „promite-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „promite-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul promite-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul promite-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul promite-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie promiteo sau promite-o ?”, „promite-o sau promiteo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

civilule sau civilu-le ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie civilule legat (fără cratimă) și când se scrie civilu-le sau civil-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui civilu-le și civilule ?

Cum este corect ? civilu-le sau civilule ?

În cazul de față, civilule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că civilule este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, civilule ?

civilu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul civilule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu civilule – cuvântul civilule

Sunt încântată să te cunosc, civilule.

civilule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, civilule.

Nu te-am văzut de trei ani, civilule.

civilule, care este numărul tău de telefon ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu civilule ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, civilule.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, civilule.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul civilule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul civilule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie civilule lipit și când se scrie civilu-le dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie civilu-le sau civilule ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie civilule fără cratimă și nu civilu-le cu cratimă ?

profesionalo sau profesional-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie profesionalo legat (fără cratimă) și când se scrie profesional-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui profesional-o și profesionalo ?

Cum este corect ? profesional-o sau profesionalo ?

În cazul de față, profesionalo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că profesionalo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, profesionalo ?

profesional-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul profesionalo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu profesionalo – cuvântul profesionalo

Întotdeauna reușești să mă uimești, profesionalo.

profesionalo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, profesionalo.

Nu te-am văzut de doi ani, profesionalo.

profesionalo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu profesionalo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, profesionalo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, profesionalo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul profesionalo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul profesionalo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie profesionalo lipit și când se scrie profesional-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie profesional-o sau profesionalo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie profesionalo fără cratimă și nu profesional-o cu cratimă ?

aflați-ne, afla-ți-ne sau aflaține ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie aflaține legat și când se scrie afla-ți-ne sau aflați-ne dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului aflați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie aflaține fără cratimă și când se scrie aflați-ne sau afla-ți-ne  cu cratimă ?

În cazul cuvântului aflați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „ne” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-ne” se adaugă cu cratimă pentru că „ne” este un pronume.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este aflați-ne și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, aflați-ne … (voi să aflați pe noi / nouă) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele aflaține, afla-ține și afla-ți-ne sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care aflați-ne se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, aflați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-ne”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-ne” cuvântului „afla”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului aflați-ne cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu aflați-ne ?

1. Nu știe ce înseamnă „aflați-ne”.
2. Nu, știe ce înseamnă „aflați-ne”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul aflați-ne, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul aflați-ne virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul aflați-ne, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie aflați-ne sau afla-ți-ne ?”, „afla-ține, afla-ți-ne sau aflați-ne?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

apuc-o sau apuco ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie apuc-o dezlegat și când se scrie apuco legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie apuc-o cu cratimă și când se scrie apuco fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este apuc-o și înseamnă „tu apuc pe ea”.

apuco este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care apuc-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului apuc-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu apuc-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „apuc-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „apuc-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul apuc-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul apuc-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul apuc-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie apuco sau apuc-o ?”, „apuc-o sau apuco ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

automatule sau automatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie automatule legat (fără cratimă) și când se scrie automatu-le sau automat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui automatu-le și automatule ?

Cum este corect ? automatu-le sau automatule ?

În cazul de față, automatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că automatule este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, automatule ?

automatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul automatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu automatule – cuvântul automatule

Sunt încântată să te cunosc, automatule.

automatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, automatule.

Nu te-am văzut de trei ani, automatule.

automatule, care este numărul tău de telefon ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu automatule ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, automatule.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, automatule.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul automatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul automatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie automatule lipit și când se scrie automatu-le dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie automatu-le sau automatule ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie automatule fără cratimă și nu automatu-le cu cratimă ?

înțelegătoareo sau înțelegătoare-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie înțelegătoareo legat (fără cratimă) și când se scrie înțelegătoare-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui înțelegătoare-o și înțelegătoareo ?

Cum este corect ? înțelegătoare-o sau înțelegătoareo ?

În cazul de față, înțelegătoareo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că înțelegătoareo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, înțelegătoareo ?

înțelegătoare-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul înțelegătoareo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu înțelegătoareo – cuvântul înțelegătoareo

Întotdeauna reușești să mă uimești, înțelegătoareo.

înțelegătoareo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, înțelegătoareo.

Nu te-am văzut de doi ani, înțelegătoareo.

înțelegătoareo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu înțelegătoareo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, înțelegătoareo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, înțelegătoareo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul înțelegătoareo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul înțelegătoareo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie înțelegătoareo lipit și când se scrie înțelegătoare-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie înțelegătoare-o sau înțelegătoareo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie înțelegătoareo fără cratimă și nu înțelegătoare-o cu cratimă ?

recunoașteți-ne, recunoaște-ți-ne sau recunoașteține ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie recunoașteține legat și când se scrie recunoaște-ți-ne sau recunoașteți-ne dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului recunoașteți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie recunoașteține fără cratimă și când se scrie recunoașteți-ne sau recunoaște-ți-ne  cu cratimă ?

În cazul cuvântului recunoașteți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „ne” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-ne” se adaugă cu cratimă pentru că „ne” este un pronume.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este recunoașteți-ne și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, recunoașteți-ne … (voi să recunoașteți pe noi / nouă) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele recunoașteține, recunoaște-ține și recunoaște-ți-ne sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care recunoașteți-ne se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, recunoașteți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-ne”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-ne” cuvântului „recunoaște”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului recunoașteți-ne cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu recunoașteți-ne ?

1. Nu știe ce înseamnă „recunoașteți-ne”.
2. Nu, știe ce înseamnă „recunoașteți-ne”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul recunoașteți-ne, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul recunoașteți-ne virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul recunoașteți-ne, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie recunoașteți-ne sau recunoaște-ți-ne ?”, „recunoaște-ține, recunoaște-ți-ne sau recunoașteți-ne?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

analizeaz-o sau analizeazo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie analizeaz-o dezlegat și când se scrie analizeazo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie analizeaz-o cu cratimă și când se scrie analizeazo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este analizeaz-o și înseamnă „tu analizeaz pe ea”.

analizeazo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care analizeaz-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului analizeaz-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu analizeaz-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „analizeaz-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „analizeaz-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul analizeaz-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul analizeaz-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul analizeaz-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie analizeazo sau analizeaz-o ?”, „analizeaz-o sau analizeazo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

strictule sau strictu-le ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie strictule legat (fără cratimă) și când se scrie strictu-le sau strict-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui strictu-le și strictule ?

Cum este corect ? strictu-le sau strictule ?

În cazul de față, strictule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că strictule este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, strictule ?

strictu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul strictule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu strictule – cuvântul strictule

Sunt încântată să te cunosc, strictule.

strictule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, strictule.

Nu te-am văzut de trei ani, strictule.

strictule, care este numărul tău de telefon ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu strictule ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, strictule.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, strictule.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul strictule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul strictule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie strictule lipit și când se scrie strictu-le dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie strictu-le sau strictule ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie strictule fără cratimă și nu strictu-le cu cratimă ?

optimisto sau optimist-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie optimisto legat (fără cratimă) și când se scrie optimist-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui optimist-o și optimisto ?

Cum este corect ? optimist-o sau optimisto ?

În cazul de față, optimisto este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că optimisto este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, optimisto ?

optimist-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul optimisto, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu optimisto – cuvântul optimisto

Întotdeauna reușești să mă uimești, optimisto.

optimisto, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, optimisto.

Nu te-am văzut de doi ani, optimisto.

optimisto, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu optimisto ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, optimisto.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, optimisto.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul optimisto, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul optimisto, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie optimisto lipit și când se scrie optimist-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie optimist-o sau optimisto ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie optimisto fără cratimă și nu optimist-o cu cratimă ?

observați-ne, observa-ți-ne sau observaține ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie observaține legat și când se scrie observa-ți-ne sau observați-ne dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului observați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie observaține fără cratimă și când se scrie observați-ne sau observa-ți-ne  cu cratimă ?

În cazul cuvântului observați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „ne” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-ne” se adaugă cu cratimă pentru că „ne” este un pronume.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este observați-ne și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, observați-ne … (voi să observați pe noi / nouă) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele observaține, observa-ține și observa-ți-ne sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care observați-ne se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, observați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-ne”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-ne” cuvântului „observa”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului observați-ne cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu observați-ne ?

1. Nu știe ce înseamnă „observați-ne”.
2. Nu, știe ce înseamnă „observați-ne”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul observați-ne, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul observați-ne virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul observați-ne, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie observați-ne sau observa-ți-ne ?”, „observa-ține, observa-ți-ne sau observați-ne?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

transport-o sau transporto ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie transport-o dezlegat și când se scrie transporto legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie transport-o cu cratimă și când se scrie transporto fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este transport-o și înseamnă „tu transport pe ea”.

transporto este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care transport-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului transport-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu transport-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „transport-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „transport-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul transport-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul transport-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul transport-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie transporto sau transport-o ?”, „transport-o sau transporto ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

rezonabilule sau rezonabilu-le ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie rezonabilule legat (fără cratimă) și când se scrie rezonabilu-le sau rezonabil-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui rezonabilu-le și rezonabilule ?

Cum este corect ? rezonabilu-le sau rezonabilule ?

În cazul de față, rezonabilule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că rezonabilule este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, rezonabilule ?

rezonabilu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul rezonabilule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu rezonabilule – cuvântul rezonabilule

Sunt încântată să te cunosc, rezonabilule.

rezonabilule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, rezonabilule.

Nu te-am văzut de trei ani, rezonabilule.

rezonabilule, care este numărul tău de telefon ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu rezonabilule ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, rezonabilule.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, rezonabilule.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul rezonabilule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul rezonabilule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie rezonabilule lipit și când se scrie rezonabilu-le dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie rezonabilu-le sau rezonabilule ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie rezonabilule fără cratimă și nu rezonabilu-le cu cratimă ?

superficialo sau superficial-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie superficialo legat (fără cratimă) și când se scrie superficial-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui superficial-o și superficialo ?

Cum este corect ? superficial-o sau superficialo ?

În cazul de față, superficialo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că superficialo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, superficialo ?

superficial-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul superficialo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu superficialo – cuvântul superficialo

Întotdeauna reușești să mă uimești, superficialo.

superficialo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, superficialo.

Nu te-am văzut de doi ani, superficialo.

superficialo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu superficialo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, superficialo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, superficialo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul superficialo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul superficialo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie superficialo lipit și când se scrie superficial-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie superficial-o sau superficialo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie superficialo fără cratimă și nu superficial-o cu cratimă ?

testați-ne, testa-ți-ne sau testaține ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie testaține legat și când se scrie testa-ți-ne sau testați-ne dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului testați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie testaține fără cratimă și când se scrie testați-ne sau testa-ți-ne  cu cratimă ?

În cazul cuvântului testați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „ne” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-ne” se adaugă cu cratimă pentru că „ne” este un pronume.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este testați-ne și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, testați-ne … (voi să testați pe noi / nouă) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele testaține, testa-ține și testa-ți-ne sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care testați-ne se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, testați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-ne”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-ne” cuvântului „testa”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului testați-ne cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu testați-ne ?

1. Nu știe ce înseamnă „testați-ne”.
2. Nu, știe ce înseamnă „testați-ne”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul testați-ne, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul testați-ne virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul testați-ne, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie testați-ne sau testa-ți-ne ?”, „testa-ține, testa-ți-ne sau testați-ne?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

ascunde-o sau ascundeo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie ascunde-o dezlegat și când se scrie ascundeo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie ascunde-o cu cratimă și când se scrie ascundeo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este ascunde-o și înseamnă „tu ascunde pe ea”.

ascundeo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care ascunde-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului ascunde-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu ascunde-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „ascunde-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „ascunde-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul ascunde-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul ascunde-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul ascunde-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie ascundeo sau ascunde-o ?”, „ascunde-o sau ascundeo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

logicule sau logicu-le ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie logicule legat (fără cratimă) și când se scrie logicu-le sau logic-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui logicu-le și logicule ?

Cum este corect ? logicu-le sau logicule ?

În cazul de față, logicule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că logicule este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, logicule ?

logicu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul logicule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu logicule – cuvântul logicule

Sunt încântată să te cunosc, logicule.

logicule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, logicule.

Nu te-am văzut de trei ani, logicule.

logicule, care este numărul tău de telefon ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu logicule ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, logicule.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, logicule.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul logicule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul logicule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie logicule lipit și când se scrie logicu-le dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie logicu-le sau logicule ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie logicule fără cratimă și nu logicu-le cu cratimă ?