Cum se pun cratimele

Cum se scrie corect ? Dai sau Da-i / Dă-i sau Dăi, D-ăi

Cum se scrie corect ? Dai sau Da-i / Dă-i sau Dăi, D-ăi

Aceast tip de greșeală este foarte frecvent întâlnit în vorbirea de zi cu zi.

Din aceste 6 cuvinte, doar 3 există în gramatica limbii române, însă sensurile lor sunt diferite și trebuie să ținem cont de ele atunci când le scriem.

Regulile de scriere sunt simple, însă foarte puțini oameni le cunosc. Mai jos aveți modul de folosire a acestor cuvinte.

Dai este conjugarea verbului „a da” la persoana a doua singular. „Eu dau”, „tu dai”.

Da-i este un cuvânt care este folosit destul de rar, el înlocuiește cuvintele „dar îi” (lui / ei). Ex. „da-i zic”, „da-i spun”, la fel și cu da-ți (dar îți). O formă semi-arhaică a acestui cuvânt vine de la „dar este”.

Dă-i vine de la „dă lui”. Ex. „dă-i ce tot vrea”.

Dăi este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Cum se scrie corect ? Dă-il sau Dă-i-l / Dăi-o sau Dă-i-o

Dă-il sau dă-i-l : varianta corectă este „dă-i-l”.

Dăi-o sau dă-i-o : varianta corectă este „dă-i-o”.

Explicație :

„Dă” este forma de imperativ, persoana a doua, numărul singular a verbului „a da”.

„-i-” este forma neaccentuată a pronumelui personal, de persoana a 3-a, numărul singular.

„-o” este forma pronumelui personal, persoana a 3-a, numărul singular, genul feminin, cazul acuzativ.

„-l” este forma pronumelui personal, persoana a 3-a, numărul singular, genul masculin, cazul acuzativ.

Atunci când unim aceste forme, folosim cratime, rezultând formele „dă-i-l” și „dă-i-o”.

Cum se scrie corect ? Dă-i-l-e / Dăi-le sau Dă-i-le

La fel ca și în exemplul de mai sus cu „dă-i-l” și „dă-i-o”, acest cuvânt se scrie „dă-i-le

 

Mai jos aveți câteva propoziții cu aceste cuvinte, pentru a le înțelege mai bine.

 

Propoziții cu Dai / Da-i și Dă-i

Poți să îmi dai un șervețel ? Sunt mai multe pe tejghea.

Vrei te rog să îmi dai sarea de pe masă ?

Ce cadou vrei să îmi dai de ziua mea ?

Te rog să îmi dai cutia de pe raftul de sus.

Știi ce cadou aș vrea să îmi dai de Sfântul Valentin ?

Aș vrea să îmi dai mai multă atenție, ultimul timp nu prea o primesc de la tine.

 

Da-i spun că cheile nu sunt pe masă iar el nu mă crede.

Mi-am luat două jachete pe mine, da-i prea frig pentru a mă putea încălzi.

Da-i frumos afară când ninge.

 

Dă-i te rog acest bilet surorii tale, dar nu te uita în el.

Dă-i acest pix Anei, l-am luat ieri de la ea și am uitat să i-l dau înapoi.

Dă-i de știre profesoarei că eu mâine nu o să mă duc la școală, mi-am rupt piciorul.

Dă-i o mână de ajutor bunicului tău în grădină, e bătrân și îl cam doare spatele.

Dacă vrei, dă-i un mesaj de felicitare bunicii tale, astăzi e ziua ei.

 

Propoziții cu dă-i-l / dă-i-le și dă-i-o

 

Această carte dă-i-o lui Ion.

Scoate o bucată de pâine și dă-i-o câinelui.

Ia această foaie și dă-i-o dirigintei.

 

Ia acest plic și dă-i-l mamei tale.

Dacă nu îți place, dă-i-l altcuiva.

Vezi acest rucsac ? Dă-i-l lui Ion.

Ia aceste pastile și dă-i-le bunicului tău.

Ia cheile de pe noptieră și dă-i-le tatălui tău.

Pe masă sunt niște fursecuri, dă-i-le verișoarei tale.

Cum se scrie corect ? Dați sau Da-ți / Dă-ți sau Dăți

Cum se scrie corect ? Dați sau Da-ți / Dă-ți sau Dăți

Da-ți / dați este una dintre cele mai comune greșeli gramaticale, la fel ca și dăți / dă-ți.

Toate aceste forme sunt corecte, însă sensurile lor sunt diferite și cuvintele nu pot fi interschimbate în conversații.

Dați este forma conjugată a verbului „a da” la modul indicativ, timpul prezent, persoana a doua, la plural. Dați se scrie cel mai des cu „voi” înainte, adică „voi dați”.

Da-ți se scrie atunci când cuvântul poate fi înlocuit cu „da, îți” sau „dar îți”, astfel cratima înlocuiește virgula și litera „î” în primul caz, iar în al doilea înlocuiește literele „r” și „î”. Ex. Da-ți zic / spun

Dăți se scrie atunci când te referi la mai multe dăți calanderistice, când cuvântul dăți poate fi înlocuit cu cuvântul „timpuri” sau „ori”. Ex. Alte dăți

Dă-ți se scrie atunci când te referi la „să îți dai” sau „tu îți dai”, pentru că acest cuvânt este format din forma imperativă a verbului „a da” și pronumele „îți”. Ex. Dă-ți seama

Cum se scrie corect ? Dați-mi / Dațimi sau Da-ți-mi ?

La fel ca și greșelile precedente, aceasta de asemenea este o greșeală foarte comună, însă în acest caz există o singură formă corectă, iar forma corectă este dați-mi, de la „să îmi dați”, cuvântul vine de la „a da” și „mie”, la fel cum scriem dă-mi, la fel scriem și dați-mi.

 

Cum se scrie corect ? Dațile / Da-ți-le sau Dați-le

Aici de asemenea există o singură formă corectă, la fel cum e „dați-mi”, la fel e și dați-le.

 

Cum se scrie corect ? Daține / Da-ți-ne sau Dați-ne

La fel ca și în cazurile cuvintelor „dați-mi” și „dați-le”, acest cuvânt se scrie cu o singură cratimă. Cuvântul vine de la „să dați nouă”, astfel se scrie „dați-ne”.

Mai jos aveți propoziții cu fiecare din aceste cuvinte, pentru a le înțelege mai bine.

 

Propoziții cu dați / da-ți / dă-ți / dăți / dați-mi / dați-le / dați-ne

Puteți să îmi dați un pix ?

Vă rog să îmi dați o pâine albă.

Puteți să le dați de știre despre evenimentele de mâine.

Vreau să îmi dați o ciocolată de pe raftul de sus.

 

Da-ți spun adevărul.

Da-ți zic că nu am făcut eu asta.

Da-ți spun cum să faci, tu nu vrei să asculți.

Nu îmi place rezultatul, da-ți mulțumesc pentru pentru încercare.

 

Dă-ți singur atenție.

Dă-ți seama în ce situație te afli.

Dă-ți singur un cadou și ia-ți o vacanță.

Dă-ți frâu liber la sentimente.

 

Nici nu mai țin minte de câte dăți ți-am spus.

Alte dăți îmi plăcea să fac asta, acum nu îmi mai place.

Am pățit acest lucru de foarte multe dăți.

Au fost multe dăți când am pierdut, dar și multe altele când am câștigat.

 

Dați-mi un sfat.

Dați-mi vă rog un pahar cu apă.

Dați-mi vă rog și o pungă.

Dați-mi un kilogram de portocale.

 

Dați-le premiile după merite.

Dați-le câte o ciocolată.

Dați-le de știre colegilor despre examenul de mâine.

Dați-le un motiv pentru a deveni mai buni.

 

Dați-ne vă rog un sfat.

Dați-ne câte o foaie de hârtie.

Dați-ne și nouă câte o idee.

Dați-ne măcar un motiv din cauza căruia ar trebui să fac asta.

 

 

 

 

 

 

 

 

V-a sau Va – Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? V-a sau Va ? lipit sau dezlipit ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

Când se scrie v-a cu cratimă și când se scrie va fără cratimă ?

Se scrie v-a dezlegat atunci când  „v” este folosit pentru pronumele „vouă” sau „pe voi”, iar „a” reprezintă o parte a conjugării verbului la perfectul compus. Se scrie v-a atunci când ne referim la o acțiune făcută în trecut care a fost făcută pentru „voi”.

Ex.1 V-a făcut mâncare.

Ex.2 V-a scris câte un mesaj.

Ex.3 V-a dat.

Se scrie va legat atunci când ne referim la viitor.

Ex.1 Va citi o carte.

Ex.2 Va scrie un eseu.

Ex.3 Va merge.

 

Propoziții cu v-a și va – Ortogramele v-a și va

 

v-a :

V-a pregătit de examen.

V-a lăsat la nevoie.

V-a ajutat foarte mult.

V-a făcut să fiți fericiți.

 

va :

Se va gândi la tine.

Îți va scrie.

Te va cunoaște.

Ne va îmbunătăți ziua.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor v-a și va , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu v-a pregătit destul.

Nu, v-a pregătit destul.

 

Nu va fi atent.

Nu, va fi atent.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu v-a și va , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu va și v-a, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu v-a și va, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Vino sau Vin-o ? Cum se scrie corect ?

Vino sau Vin-o ? Cum se scrie corect ?

Se scrie Vino fără cratimă (legat) sau se scrie Vin-o cu cratimă (dezlegat) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile și neflexibile, multe dintre acestea fiind cuvinte împrumutate din alte limbi, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea lor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Atunci când ne confruntăm cu neologisme totul se complică și mai mult pentru că unele neologisme sunt adaptate iar altele sunt neadaptate, adică forma unor cuvinte nu s-a adaptat în timpul conjugării, astfel se scriu cu cratimă.

Uneori pot apărea și confuzii care țin de forma plurală a anumitor substantive, sau la interschimbarea unor combinații de litere, cum ar fi „abs” și „aps”, „ia” și „ea”, „mb” și „nb”, etc.

Deci, cum se scrie de fapt, Vin-o sau Vino ?

Cum este corect ? Vino sau Vin-o ?

În cazul de față, Vino fără cratimă este singura formă corectă a acestui cuvânt.

Vin-o cu cratimă este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.
  4. Dacă neologismele se termină cu litere precum „y” și „w”, în majoritatea cazurilor se adaugă cratimă (Desigur, această regulă nu se poate aplică întotdeauna neologismelor, ele se scriu cu cratimă doar atunci când sunt neadaptate, dar atunci când nu aveți acces la un dicționar, acesta este cel mai sigur drum.)

 

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul Vino, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu Vino ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place cuvântul Vino.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place cuvântul Vino.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul Vino, nu avem nicio virgulă, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul Vino, o virgulă care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie Vino lipit și când se scrie Vin-o dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui neologism ?
  • Se scrie Vino sau Vin-o ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții  ?
  • De ce se scrie Vino și nu Vin-o ?
s-a sau sa ? Când și cum se scrie corect ?

s-a sau sa ? Când și cum se scrie corect ?

lipit sau dezlipit ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar s-a sau sa

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

Când se scrie s-a cu cratimă și când se scrie sa fără cratimă ?

În gramatica limbii române, se scrie s-a cu cratimă atunci când ne referim la un verb și poate fi completat cu „el” sau „ea”.

Ex. (el/ea) S-a dus.

Sa fără cratimă este un cuvânt care se scrie atunci când ne referim la „a lui” sau „a ei”.

Ex. Aceasta este cartea sa. (lui / ei)

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, sa sau s-a ?”, răspunsul corect este : ambele

100 Propoziții cu s-a și sa – Ortogramele s-a și sa

propoziții cu s-a dezlegat :

 

  1. Ion s-a dus la magazin.
  2. Andreea s-a schimbat.
  3. Ioana s-a angajat.
  4. Maria s-a dus la cumpărături.
  5. De ce s-a dus acolo ?
  6. Credeam că s-a trezit deja.
  7. Îmi pare rău că s-a supărat.
  8. De ce s-a întors ?
  9. Păianjenul s-a urcat pe perete.
  10. Otilia s-a născut pe data de 10.
  11. S-a îndrăgostit de ea acum cinci ani.
  12. El s-a plâns de ea.
  13. S-a arătat încântat când a văzut rezultatele.
  14. S-a trezit la ora șapte.
  15. Telefonul meu s-a stricat.
  16. Mi s-a rupt tricoul.
  17. Floarea s-a ofilit.
  18. Cureaua s-a decolorat.
  19. S-a murdărit la pantaloni.
  20. Focul s-a stins.
  21. Apa s-a evaporat.
  22. S-a construit un nou bloc locativ.
  23. S-a terminat apa din sticlă.
  24. S-a udat după ce a scăpat paharul.
  25. S-a supărat după ce a aflat adevărul.
  26. Vaza cea scumpă s-a spart.
  27. Planta s-a uscat pentru că nu a fost udată destul.
  28. S-a spălat pe mâini.
  29. S-a săturat de ei.
  30. S-a ridicat de pe scaun.
  31. S-a bucurat când a văzut-o.
  32. S-a simțit bine.
  33. S-a inspirat de la ea.
  34. S-a plictisit de ei.
  35. Înghețata s-a topit.
  36. Sora mea s-a angajat.
  37. S-a schimbat de când l-am văzut.
  38. S-a terminat cafeaua.
  39. Podul s-a prăbușit.
  40. S-a mutat în altă casă.
  41. S-a închis în casă.
  42. S-a dus să doarmă.
  43. S-a dus să vorbească cu el.
  44. S-a dus să cumpere pâine.
  45. S-a dus să îi plătească datoria.
  46. S-a trezit cu ei deja în casă.
  47. S-a dus să mănânce sarmale.
  48. S-a stricat frigiderul.
  49. S-a umplut borcanul.
  50. S-a rupt sacoșa.

 

propoziții cu sa legat :

 

  1. Aceasta este cartea sa.
  2. Ea este prietena sa.
  3. Nu îmi place teoria sa.
  4. Bluza sa este murdară.
  5. Vaza sa este spartă.
  6. Mama sa a fost lăudată.
  7. Părerea sa contează foarte mult.
  8. Îmi place fotografia sa.
  9. Rochia sa este foarte frumoasă.
  10. Masa sa este roșie.
  11. Mâna sa este murdară.
  12. Fața sa este palidă.
  13. Coperta sa este groasă.
  14. Pagina sa este galbenă.
  15. Îmi place grădina sa.
  16. Vederea sa este foarte proastă.
  17. Mașina sa este scumpă.
  18. Camera sa este curată.
  19. Agenda sa este îngrijită.
  20. Istoria sa este fascinantă.
  21. Inteligența sa este uimitoare.
  22. Nu știu de ce îmi place bluza sa.
  23. Care este pasiunea sa ?
  24. Nu a vrut să îmi dea jucăria sa.
  25. Eticheta sa este ruptă.
  26. Grădina sa are flori foarte frumoase.
  27. Prietena sa locuiește în apropiere.
  28. Sora sa este foarte înaltă.
  29. Mașina sa este foarte curată.
  30. Întrebarea sa este sfidătoare.
  31. Viața sa este luxoasă.
  32. Cred că a fost vina sa.
  33. Geanta sa este plină.
  34. Spre uimirea sa, a avut dreptate.
  35. Îmi place fața sa.
  36. Creativitatea sa este inegalabilă.
  37. Pisica sa este blândă.
  38. Cheia sa a fost pierdută.
  39. Neîncrederea sa a dus la o dispută.
  40. Verișoara sa l-a lovit.
  41. Poezia sa este foarte detaliată.
  42. Mama sa l-a întâmpinat.
  43. Iubita sa este grijulie.
  44. Explicația sa este greșită.
  45. Credința sa este statornică.
  46. Plictiseala sa nu are leac.
  47. Problema sa nu poate fi rezolvată.
  48. Rochia sa este curată.
  49. Farfuria sa este plină.
  50. Mâna sa are piele fină.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu s-a sau sa

 

Cu ajutorul cuvintelor s-a și sa , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu s-a dus la magazin.

Nu, s-a dus la magazin.

 

Nu este cartea sa.

Nu, este cartea sa.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu s-a și sa , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu sa și s-a, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu sa și s-a, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „s-a sau sa”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? ați sau a-ți ?

AȚI SAU A-ȚI ? – Cum Se Scrie Corect ?

Cum se scrie corect ? a-ți sau ați ? lipit sau dezlipit ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie a-ți cu cratimă și când se scrie ați fără cratimă ?

Deci, se scrie ați sau a-ți ?

Ați se scrie legat atunci când ajută la formarea perfectului compus și se referă la „voi” sau „dumneavoastră”

Ex. Nu ați ajuns la timp.

A-ți se scrie dezlegat atunci când „ți” este folosit drept pronume, adică se folosește atunci când înseamnă sau poate fi completat cu „ție”. A-ți este prescurtarea de la „a îți”.

Ex. A-ți face ție pe plac.

 

A-ți ajuns sau ați ajuns ?

Corect : Ați ajuns

 

A-ți fost sau ați fost ?

Corect : Ați fost

 

A-ți găsit sau ați găsit ?

Corect : Ați găsit

 

A-ți plecat sau ați plecat ?

Corect : Ați plecat

 

A-ți primit sau ați primit ? 

Corect : Ați primit

 

A-ți putea sau ați putea ?

Corect : ambele, se scrie cu cratimă doar atunci când ne referim la „ție însuți”

 

A-ți trimis sau ați trimis ?

Corect : Ați trimis

 

A-ți văzut sau ați văzut ?

Corect : Ați văzut

 

A-ți venit sau ați venit ?

Corect : Ați venit

 

A-ți spus sau ați spus ?

Corect : Ați spus

 

A-ți cântat sau ați cântat ? 

Corect : Ați cântat

 

A-ți scris sau ați scris ?

Corect : Ați scris

 

A-ți vorbit sau ați vorbit ?

Corect : Ați vorbit

Propoziții cu ați și a-ți – Cuvintele a-ți și ați

 

a-ți :

A-ți gusta propria mâncare.

A-ți face singur ac de cojoc.

A-ți măsura propriile capacități.

 

ați :

Ați fost la munte ?

Ați gustat băutura ?

Ați insistat prea mult.

 

Cu ajutorul cuvântului ați , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu ați înțeles corect.

Nu, ați înțeles corect.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu ați, însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

În prima propoziție cu ați, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

În a doua propoziție cu ați, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”, „Se scrie ați sau a-ți ?”

 

Cum se scrie corect ? va fi sau v-a fi ?

Cum se scrie corect ? va fi sau v-a fi ?

v-a fi sau va fi ? se scrie cu sau fără cratimă ?

Va și v-a, se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini din gramatica limbii române constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

În gramatica limbii române, aproape întotdeauna forma corectă este : va fi

Totuși, în cazuri mai puțin comune, la cuvântul fi se poate folosi și v-a. Se folosește acest „v-a” DOAR dacă putem înlocui litera „v” cu „vouă” sau „pe voi”.

Se scrie va atunci când conjugăm un verb la viitor.
Se scrie v-a atunci când ne referim la forma neaccentuată a pronumelui vouă.

Să ai capacitatea de a folosi gramatica limbii române într-o manieră corectă este un lucru indispensabil comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea propriu-zisă (orală) este scrisul, iar atunci când scriem trebuie să avem drept scop nu doar transmiterea informației brute, dar și a emoției din spatele cuvintelor în cauză.

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un beneficiu cât și o trebuință practică pentru vorbitorii de limba română. Singura modalitate prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică ireproșabilă.

Sensul unei propoziții se poate schimba foarte ușor din cauza plasării incorecte a unui cuvânt sau a unei combinații de cuvinte, cum ar fi chiar „va fi”, din cauza înlocuirii unei cratime, adăugarea necorespunzătoare a unui semn de întrebare, a unui semn de exclamare sau chiar a unei virgule.

Cu ajutorul cuvintelor va fi, vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „simple” virgule.

Propoziții cu va fi – Cuvintele va fi

Nu crede că va fi…
Nu, crede că va fi…

Nu știe că va fi…
Nu, știe că va fi…

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvintele va fi, însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

În prima propoziție care conține va fi, din cauza că virgula lipsește, cuvântul „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

În a doua propoziție care conține cuvântul fi, virgula este folosită pentru a face o separație între cuvântul „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație cât și o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

livrați-vă, livra-ți-vă sau livrațivă ? – Cum este corect ?

livrați-vă, livra-ți-vă sau livrațivă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie livrațivă legat și când se scrie livra-ți-vă sau livrați-vă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului livrați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie livrațivă fără cratimă și când se scrie livrați-vă sau livra-ți-vă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului livrați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „vă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-vă” se adaugă cu cratimă pentru că „vă” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este livrați-vă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, livrați-vă … (voi livrați vouă / pe voi / ale voastre) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele livrațivă, livra-țivă și livra-ți-vă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care livrați-vă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, livrați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-vă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-vă” cuvântului „livra”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului livrați-vă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu livrați-vă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „livrați-vă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „livrați-vă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul livrați-vă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul livrați-vă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul livrați-vă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie livrați-vă sau livra-ți-vă ?”, „livra-țivă, livra-ți-vă sau livrați-vă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

lipește-ne sau lipeștene ? – Cum este corect ?

lipește-ne sau lipeștene ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie lipește-ne dezlegat și când se scrie lipeștene legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie lipește-ne cu cratimă și când se scrie lipeștene fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este lipește-ne și înseamnă „tu lipește pe noi” sau „tu lipește nouă”.

 

lipeștene este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care lipește-ne se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-ne”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului lipește-ne cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu lipește-ne ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „lipește-ne”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „lipește-ne”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul lipește-ne, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul lipește-ne, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul lipește-ne, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie lipeștene sau lipește-ne ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

pierde-le sau pierdele ? – Cum este corect ?

pierde-le sau pierdele ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie pierde-le dezlegat și când se scrie pierdele legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie pierde-le cu cratimă și când se scrie pierdele fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este pierde-le și înseamnă „tu pierde pe ele”.

pierdele este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care pierde-le se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-le”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului pierde-le cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu pierde-le ?

 

  1. Nu înțelege ce înseamnă „pierde-le”.
  2. Nu, înțelege ce înseamnă „pierde-le”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul pierde-le, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul pierde-le, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul pierde-le, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie pierdele sau pierde-le ?”, „pierde-le sau pierdele ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

vorbiți-mă, vorbi-ți-mă sau vorbițimă ? – Cum este corect ?

vorbiți-mă, vorbi-ți-mă sau vorbițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie vorbițimă legat și când se scrie vorbi-ți-mă sau vorbiți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului vorbiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie vorbițimă fără cratimă și când se scrie vorbiți-mă sau vorbi-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului vorbiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este vorbiți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, vorbiți-mă … (voi să vorbiți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele vorbițimă, vorbi-țimă și vorbi-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care vorbiți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, vorbiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „vorbi”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului vorbiți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu vorbiți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „vorbiți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „vorbiți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul vorbiți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul vorbiți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul vorbiți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie vorbiți-mă sau vorbi-ți-mă ?”, „vorbi-țimă, vorbi-ți-mă sau vorbiți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

jignește-mă sau jigneștemă ? – Cum este corect ?

jignește-mă sau jigneștemă ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie jignește-mă dezlegat și când se scrie jigneștemă legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie jignește-mă cu cratimă și când se scrie jigneștemă fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este jignește-mă și înseamnă „tu jignește pe mine”.

 

jigneștemă este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care jignește-mă se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mă”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului jignește-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu jignește-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „jignește-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „jignește-mă”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul jignește-mă, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul jignește-mă, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul jignește-mă, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie jigneștemă sau jignește-mă ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

iubiți-mă, iubi-ți-mă sau iubițimă ? – Cum este corect ?

iubiți-mă, iubi-ți-mă sau iubițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie iubițimă legat și când se scrie iubi-ți-mă sau iubiți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului iubiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie iubițimă fără cratimă și când se scrie iubiți-mă sau iubi-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului iubiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este iubiți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, iubiți-mă … (voi să iubiți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele iubițimă, iubi-țimă și iubi-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care iubiți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, iubiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „iubi”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului iubiți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu iubiți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „iubiți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „iubiți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul iubiți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul iubiți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul iubiți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie iubiți-mă sau iubi-ți-mă ?”, „iubi-țimă, iubi-ți-mă sau iubiți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

trimite-le sau trimitele ? – Cum este corect ?

trimite-le sau trimitele ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie trimite-le dezlegat și când se scrie trimitele legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie trimite-le cu cratimă și când se scrie trimitele fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este trimite-le și înseamnă „tu trimite pe ele”.

trimitele este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care trimite-le se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-le”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului trimite-le cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu trimite-le ?

 

  1. Nu înțelege ce înseamnă „trimite-le”.
  2. Nu, înțelege ce înseamnă „trimite-le”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul trimite-le, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul trimite-le, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul trimite-le, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie trimitele sau trimite-le ?”, „trimite-le sau trimitele ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

gătiți-vă, găti-ți-vă sau gătițivă ? – Cum este corect ?

gătiți-vă, găti-ți-vă sau gătițivă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie gătițivă legat și când se scrie găti-ți-vă sau gătiți-vă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului gătiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie gătițivă fără cratimă și când se scrie gătiți-vă sau găti-ți-vă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului gătiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „vă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-vă” se adaugă cu cratimă pentru că „vă” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este gătiți-vă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, gătiți-vă … (voi gătiți vouă / pe voi / ale voastre) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele gătițivă, găti-țivă și găti-ți-vă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care gătiți-vă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, gătiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-vă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-vă” cuvântului „găti”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului gătiți-vă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu gătiți-vă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „gătiți-vă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „gătiți-vă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul gătiți-vă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul gătiți-vă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul gătiți-vă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie gătiți-vă sau găti-ți-vă ?”, „găti-țivă, găti-ți-vă sau gătiți-vă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

trage-mă sau tragemă ? – Cum este corect ?

trage-mă sau tragemă ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie trage-mă dezlegat și când se scrie tragemă legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie trage-mă cu cratimă și când se scrie tragemă fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este trage-mă și înseamnă „tu trage pe mine”.

 

tragemă este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care trage-mă se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mă”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului trage-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu trage-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „trage-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „trage-mă”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul trage-mă, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul trage-mă, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul trage-mă, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie tragemă sau trage-mă ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

îngropați-mă, îngropa-ți-mă sau îngropațimă ? – Cum este corect ?

îngropați-mă, îngropa-ți-mă sau îngropațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie îngropațimă legat și când se scrie îngropa-ți-mă sau îngropați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului îngropați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie îngropațimă fără cratimă și când se scrie îngropați-mă sau îngropa-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului îngropați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este îngropați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, îngropați-mă … (voi să îngropați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele îngropațimă, îngropa-țimă și îngropa-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care îngropați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, îngropați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „îngropa”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului îngropați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu îngropați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „îngropați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „îngropați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul îngropați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul îngropați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul îngropați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie îngropați-mă sau îngropa-ți-mă ?”, „îngropa-țimă, îngropa-ți-mă sau îngropați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

vizitatule sau vizitatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

vizitatule sau vizitatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie vizitatule legat (fără cratimă) și când se scrie vizitatu-le sau vizitat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui vizitatu-le și vizitatule ?

Cum este corect ? vizitatu-le sau vizitatule ?

 

În cazul de față, vizitatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că vizitatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, vizitatule ?

 

vizitatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul vizitatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu vizitatule – cuvântul vizitatule

 

Sunt încântată să te cunosc, vizitatule.

vizitatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, vizitatule.

Nu te-am văzut de trei ani, vizitatule.

vizitatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu vizitatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, vizitatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, vizitatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul vizitatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul vizitatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie vizitatule lipit și când se scrie vizitatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie vizitatu-le sau vizitatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie vizitatule fără cratimă și nu vizitatu-le cu cratimă ?
înțepatule sau înțepatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

înțepatule sau înțepatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie înțepatule legat (fără cratimă) și când se scrie înțepatu-le sau înțepat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui înțepatu-le și înțepatule ?

Cum este corect ? înțepatu-le sau înțepatule ?

 

În cazul de față, înțepatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că înțepatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, înțepatule ?

 

înțepatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul înțepatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu înțepatule – cuvântul înțepatule

 

Sunt încântată să te cunosc, înțepatule.

înțepatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, înțepatule.

Nu te-am văzut de trei ani, înțepatule.

înțepatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu înțepatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, înțepatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, înțepatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul înțepatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul înțepatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie înțepatule lipit și când se scrie înțepatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie înțepatu-le sau înțepatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie înțepatule fără cratimă și nu înțepatu-le cu cratimă ?
desfă-le sau desfăle ? – Cum este corect ?

desfă-le sau desfăle ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie desfă-le dezlegat și când se scrie desfăle legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie desfă-le cu cratimă și când se scrie desfăle fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este desfă-le și înseamnă „tu desfă pe ele” sau „tu desfă lor”.

desfăle este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care desfă-le se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-le”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului desfă-le cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu desfă-le ?

 

  1. Nu înțelege ce înseamnă „desfă-le”.
  2. Nu, înțelege ce înseamnă „desfă-le”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul desfă-le, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul desfă-le, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul desfă-le, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie desfăle sau desfă-le ?”, „desfă-le sau desfăle ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

desenați-mi, desena-ți-mi sau desenațimi ? – Cum este corect ?

desenați-mi, desena-ți-mi sau desenațimi ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie desenațimi legat și când se scrie desena-ți-mi sau desenați-mi dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului desenați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie desenațimi fără cratimă și când se scrie desenați-mi sau desena-ți-mi  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului desenați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mi” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mi” se adaugă cu cratimă pentru că „mi” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este desenați-mi și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, desenați-mi … (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele desenațimi, desena-țimi și desena-ți-mi sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care desenați-mi se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, desenați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-mi”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mi” cuvântului „desena”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului desenați-mi cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu desenați-mi ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „desenați-mi”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „desenați-mi”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul desenați-mi, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul desenați-mi virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul desenați-mi, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie desenați-mi sau desena-ți-mi ?”, „desena-țimi, desena-țimi sau desenați-mi?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

atenționați-le, atenționa-ți-le sau atenționațile ? – Cum este corect ?

atenționați-le, atenționa-ți-le sau atenționațile ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie atenționațile legat și când se scrie atenționa-ți-le sau atenționați-le dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului atenționați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie atenționațile fără cratimă și când se scrie atenționați-le sau atenționa-ți-le  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului atenționați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „le” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-le” se adaugă cu cratimă pentru că „le” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este atenționați-le și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, atenționați-le … (voi să atenționați pe ele / ale lor) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele atenționațile, atenționa-țile și atenționa-ți-le sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care atenționați-le se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, atenționați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-le”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-le” cuvântului „atenționa”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului atenționați-le cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu atenționați-le ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „atenționați-le”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „atenționați-le”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul atenționați-le, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul atenționați-le virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul atenționați-le, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie atenționați-le sau atenționa-ți-le ?”, „atenționa-țile, atenționa-ți-le sau atenționați-le?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

culc-o sau culco ? – Cum este corect ?

culc-o sau culco ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie culc-o dezlegat și când se scrie culco legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie culc-o cu cratimă și când se scrie culco fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este culc-o și înseamnă „tu culc pe ea”.

culco este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care culc-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului culc-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu culc-o ?

 

  1. Nu înțelege ce înseamnă „culc-o”.
  2. Nu, înțelege ce înseamnă „culc-o”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul culc-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul culc-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul culc-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie culco sau culc-o ?”, „culc-o sau culco ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

felicitați sau felicită-ți ? – Cum se scrie corect ?

felicitați sau felicită-ți ? – Cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie felicitați legat și când se scrie felicită-ți dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului felicită, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie felicitați fără cratimă și când se scrie felicită-ți cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului felicită, este corectă atât varianta cu cratimă (felicită-ți) cât și cea fără cratimă (felicitați), deși sensurile și modurile de utilizare sunt diferite.

 

Se scrie felicitați fără cratimă doar atunci când conjugăm verbul felicită și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Voi trebuie să felicitați.

Ex.2 Vă rog să îl / să o felicitați.

 

Acest „felicitați” se referă la „voi” sau la „Dumneavoastră”.

 

Se scrie felicită-ți atunci când facem alipirea dintre verbul felicită și pronumele personal „-ți” și se folosește în situații ca :

Ex.1 Tu felicită-ți (tu felicită ție)

Ex.2 Tu felicită-ți … (tu felicită a ta …)

 

Acest „felicită-ți” se referă la „tine” și la acțiunea pe care „tu” o faci asupra „ta”.

 

În cazul de față, felicitați este conjugarea unui verb iar felicită-ți este alipirea unui verb de un pronume personal. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” cuvântului „felicită”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvintelor felicitați și felicită-ți cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu felicită-ți și felicitați ?

 

  1. Nu veți fi nevoit să felicitați.
  2. Nu, veți fi nevoit să felicitați.

 

  1. Nu știe ce înseamnă „felicită-ți”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „felicită-ți”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvintele felicitați și între cele care conțin felicită-ți, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul felicitați și în prima propoziție care conține felicită-ți virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul felicită-ți și în cea care conține felicitați, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie felicitați sau felicită-ți ?”, „felicită-ți sau felicitați ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

Scrie Corect

FREE
VIEW