-mă – Cu cratimă și fără

vorbiți-mă, vorbi-ți-mă sau vorbițimă ? – Cum este corect ?

vorbiți-mă, vorbi-ți-mă sau vorbițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie vorbițimă legat și când se scrie vorbi-ți-mă sau vorbiți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului vorbiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie vorbițimă fără cratimă și când se scrie vorbiți-mă sau vorbi-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului vorbiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este vorbiți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, vorbiți-mă … (voi să vorbiți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele vorbițimă, vorbi-țimă și vorbi-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care vorbiți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, vorbiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „vorbi”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului vorbiți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu vorbiți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „vorbiți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „vorbiți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul vorbiți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul vorbiți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul vorbiți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie vorbiți-mă sau vorbi-ți-mă ?”, „vorbi-țimă, vorbi-ți-mă sau vorbiți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

jignește-mă sau jigneștemă ? – Cum este corect ?

jignește-mă sau jigneștemă ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie jignește-mă dezlegat și când se scrie jigneștemă legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie jignește-mă cu cratimă și când se scrie jigneștemă fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este jignește-mă și înseamnă „tu jignește pe mine”.

 

jigneștemă este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care jignește-mă se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mă”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului jignește-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu jignește-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „jignește-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „jignește-mă”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul jignește-mă, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul jignește-mă, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul jignește-mă, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie jigneștemă sau jignește-mă ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

iubiți-mă, iubi-ți-mă sau iubițimă ? – Cum este corect ?

iubiți-mă, iubi-ți-mă sau iubițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie iubițimă legat și când se scrie iubi-ți-mă sau iubiți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului iubiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie iubițimă fără cratimă și când se scrie iubiți-mă sau iubi-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului iubiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este iubiți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, iubiți-mă … (voi să iubiți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele iubițimă, iubi-țimă și iubi-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care iubiți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, iubiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „iubi”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului iubiți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu iubiți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „iubiți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „iubiți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul iubiți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul iubiți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul iubiți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie iubiți-mă sau iubi-ți-mă ?”, „iubi-țimă, iubi-ți-mă sau iubiți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

trage-mă sau tragemă ? – Cum este corect ?

trage-mă sau tragemă ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie trage-mă dezlegat și când se scrie tragemă legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie trage-mă cu cratimă și când se scrie tragemă fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este trage-mă și înseamnă „tu trage pe mine”.

 

tragemă este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care trage-mă se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mă”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului trage-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu trage-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „trage-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „trage-mă”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul trage-mă, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul trage-mă, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul trage-mă, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie tragemă sau trage-mă ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

îngropați-mă, îngropa-ți-mă sau îngropațimă ? – Cum este corect ?

îngropați-mă, îngropa-ți-mă sau îngropațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie îngropațimă legat și când se scrie îngropa-ți-mă sau îngropați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului îngropați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie îngropațimă fără cratimă și când se scrie îngropați-mă sau îngropa-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului îngropați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este îngropați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, îngropați-mă … (voi să îngropați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele îngropațimă, îngropa-țimă și îngropa-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care îngropați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, îngropați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „îngropa”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului îngropați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu îngropați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „îngropați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „îngropați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul îngropați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul îngropați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul îngropați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie îngropați-mă sau îngropa-ți-mă ?”, „îngropa-țimă, îngropa-ți-mă sau îngropați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

înțelege-mă sau înțelegemă ? – Cum este corect ?

înțelege-mă sau înțelegemă ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie înțelege-mă dezlegat și când se scrie înțelegemă legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie înțelege-mă cu cratimă și când se scrie înțelegemă fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este înțelege-mă și înseamnă „tu înțelege pe mine”.

 

înțelegemă este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care înțelege-mă se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mă”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului înțelege-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu înțelege-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „înțelege-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „înțelege-mă”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul înțelege-mă, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul înțelege-mă, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul înțelege-mă, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie înțelegemă sau înțelege-mă ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

află-mă sau aflămă ? – Cum este corect ?

află-mă sau aflămă ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie află-mă dezlegat și când se scrie aflămă legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie află-mă cu cratimă și când se scrie aflămă fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este află-mă și înseamnă „tu află pe mine”.

 

aflămă este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care află-mă se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mă”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului află-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu află-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „află-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „află-mă”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul află-mă, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul află-mă, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul află-mă, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie aflămă sau află-mă ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

sperie-mă sau speriemă ? – Cum este corect ?

sperie-mă sau speriemă ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie sperie-mă dezlegat și când se scrie speriemă legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie sperie-mă cu cratimă și când se scrie speriemă fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este sperie-mă și înseamnă „tu sperie pe mine”.

 

speriemă este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care sperie-mă se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mă”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului sperie-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu sperie-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „sperie-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „sperie-mă”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul sperie-mă, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul sperie-mă, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul sperie-mă, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie speriemă sau sperie-mă ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

organizează-mă sau organizeazămă ? – Cum este corect ?

organizează-mă sau organizeazămă ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie organizează-mă dezlegat și când se scrie organizeazămă legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie organizează-mă cu cratimă și când se scrie organizeazămă fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este organizează-mă și înseamnă „tu organizează pe mine”.

 

organizeazămă este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care organizează-mă se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mă”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului organizează-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu organizează-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „organizează-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „organizează-mă”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul organizează-mă, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul organizează-mă, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul organizează-mă, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie organizeazămă sau organizează-mă ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

ocupați-mă, ocupa-ți-mă sau ocupațimă ? – Cum este corect ?

ocupați-mă, ocupa-ți-mă sau ocupațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie ocupațimă legat și când se scrie ocupa-ți-mă sau ocupați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului ocupați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie ocupațimă fără cratimă și când se scrie ocupați-mă sau ocupa-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului ocupați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este ocupați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, ocupați-mă … (voi să ocupați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele ocupațimă, ocupa-țimă și ocupa-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care ocupați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, ocupați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „ocupa”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului ocupați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu ocupați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „ocupați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „ocupați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul ocupați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul ocupați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul ocupați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie ocupați-mă sau ocupa-ți-mă ?”, „ocupa-țimă, ocupa-ți-mă sau ocupați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

vinde-mă sau vindemă ? – Cum este corect ?

vinde-mă sau vindemă ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie vinde-mă dezlegat și când se scrie vindemă legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie vinde-mă cu cratimă și când se scrie vindemă fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este vinde-mă și înseamnă „tu vinde pe mine”.

 

vindemă este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care vinde-mă se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mă”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului vinde-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu vinde-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „vinde-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „vinde-mă”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul vinde-mă, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul vinde-mă, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul vinde-mă, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie vindemă sau vinde-mă ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

comentați-mă, comenta-ți-mă sau comentațimă ? – Cum este corect ?

comentați-mă, comenta-ți-mă sau comentațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie comentațimă legat și când se scrie comenta-ți-mă sau comentați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului comentați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie comentațimă fără cratimă și când se scrie comentați-mă sau comenta-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului comentați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este comentați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, comentați-mă … (voi să comentați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele comentațimă, comenta-țimă și comenta-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care comentați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, comentați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „comenta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului comentați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu comentați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „comentați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „comentați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul comentați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul comentați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul comentați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie comentați-mă sau comenta-ți-mă ?”, „comenta-țimă, comenta-ți-mă sau comentați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

numărați-mă, număra-ți-mă sau numărațimă ? – Cum este corect ?

numărați-mă, număra-ți-mă sau numărațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie numărațimă legat și când se scrie număra-ți-mă sau numărați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului numărați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie numărațimă fără cratimă și când se scrie numărați-mă sau număra-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului numărați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este numărați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, numărați-mă … (voi să numărați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele numărațimă, număra-țimă și număra-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care numărați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, numărați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „număra”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului numărați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu numărați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „numărați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „numărați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul numărați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul numărați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul numărați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie numărați-mă sau număra-ți-mă ?”, „număra-țimă, număra-ți-mă sau numărați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

impresionați-mă, impresiona-ți-mă sau impresionațimă ? – Cum este corect ?

impresionați-mă, impresiona-ți-mă sau impresionațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie impresionațimă legat și când se scrie impresiona-ți-mă sau impresionați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului impresionați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie impresionațimă fără cratimă și când se scrie impresionați-mă sau impresiona-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului impresionați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este impresionați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, impresionați-mă … (voi să impresionați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele impresionațimă, impresiona-țimă și impresiona-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care impresionați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, impresionați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „impresiona”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului impresionați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu impresionați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „impresionați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „impresionați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul impresionați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul impresionați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul impresionați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie impresionați-mă sau impresiona-ți-mă ?”, „impresiona-țimă, impresiona-ți-mă sau impresionați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

calmați-mă, calma-ți-mă sau calmațimă ? – Cum este corect ?

calmați-mă, calma-ți-mă sau calmațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie calmațimă legat și când se scrie calma-ți-mă sau calmați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului calmați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie calmațimă fără cratimă și când se scrie calmați-mă sau calma-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului calmați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este calmați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, calmați-mă … (voi să calmați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele calmațimă, calma-țimă și calma-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care calmați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, calmați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „calma”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului calmați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu calmați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „calmați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „calmați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul calmați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul calmați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul calmați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie calmați-mă sau calma-ți-mă ?”, „calma-țimă, calma-ți-mă sau calmați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

aprindeți-mă, aprinde-ți-mă sau aprindețimă ? – Cum este corect ?

aprindeți-mă, aprinde-ți-mă sau aprindețimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie aprindețimă legat și când se scrie aprinde-ți-mă sau aprindeți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului aprindeți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie aprindețimă fără cratimă și când se scrie aprindeți-mă sau aprinde-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului aprindeți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este aprindeți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, aprindeți-mă … (voi să aprindeți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele aprindețimă, aprinde-țimă și aprinde-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care aprindeți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, aprindeți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „aprinde”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului aprindeți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu aprindeți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „aprindeți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „aprindeți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul aprindeți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul aprindeți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul aprindeți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie aprindeți-mă sau aprinde-ți-mă ?”, „aprinde-țimă, aprinde-ți-mă sau aprindeți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

motivați-mă, motiva-ți-mă sau motivațimă ? – Cum este corect ?

motivați-mă, motiva-ți-mă sau motivațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie motivațimă legat și când se scrie motiva-ți-mă sau motivați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului motivați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie motivațimă fără cratimă și când se scrie motivați-mă sau motiva-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului motivați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este motivați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, motivați-mă … (voi să motivați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele motivațimă, motiva-țimă și motiva-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care motivați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, motivați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „motiva”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului motivați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu motivați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „motivați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „motivați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul motivați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul motivați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul motivați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie motivați-mă sau motiva-ți-mă ?”, „motiva-țimă, motiva-ți-mă sau motivați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

șocați-mă, șoca-ți-mă sau șocațimă ? – Cum este corect ?

șocați-mă, șoca-ți-mă sau șocațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie șocațimă legat și când se scrie șoca-ți-mă sau șocați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului șocați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie șocațimă fără cratimă și când se scrie șocați-mă sau șoca-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului șocați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este șocați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, șocați-mă … (voi să șocați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele șocațimă, șoca-țimă și șoca-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care șocați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, șocați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „șoca”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului șocați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu șocați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „șocați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „șocați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul șocați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul șocați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul șocați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie șocați-mă sau șoca-ți-mă ?”, „șoca-țimă, șoca-ți-mă sau șocați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

notați-mă, nota-ți-mă sau notațimă ? – Cum este corect ?

notați-mă, nota-ți-mă sau notațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie notațimă legat și când se scrie nota-ți-mă sau notați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului notați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie notațimă fără cratimă și când se scrie notați-mă sau nota-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului notați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este notați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, notați-mă … (voi să notați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele notațimă, nota-țimă și nota-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care notați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, notați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „nota”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului notați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu notați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „notați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „notați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul notați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul notați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul notați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie notați-mă sau nota-ți-mă ?”, „nota-țimă, nota-ți-mă sau notați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

scuturați-mă, scutura-ți-mă sau scuturațimă ? – Cum este corect ?

scuturați-mă, scutura-ți-mă sau scuturațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie scuturațimă legat și când se scrie scutura-ți-mă sau scuturați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului scuturați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie scuturațimă fără cratimă și când se scrie scuturați-mă sau scutura-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului scuturați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este scuturați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, scuturați-mă … (voi să scuturați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele scuturațimă, scutura-țimă și scutura-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care scuturați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, scuturați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „scutura”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului scuturați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu scuturați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „scuturați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „scuturați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul scuturați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul scuturați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul scuturați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie scuturați-mă sau scutura-ți-mă ?”, „scutura-țimă, scutura-ți-mă sau scuturați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

atrageți-mă, atrage-ți-mă sau atragețimă ? – Cum este corect ?

atrageți-mă, atrage-ți-mă sau atragețimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie atragețimă legat și când se scrie atrage-ți-mă sau atrageți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului atrageți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie atragețimă fără cratimă și când se scrie atrageți-mă sau atrage-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului atrageți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este atrageți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, atrageți-mă … (voi să atrageți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele atragețimă, atrage-țimă și atrage-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care atrageți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, atrageți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „atrage”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului atrageți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu atrageți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „atrageți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „atrageți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul atrageți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul atrageți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul atrageți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie atrageți-mă sau atrage-ți-mă ?”, „atrage-țimă, atrage-ți-mă sau atrageți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.z

împodobiți-mă, împodobi-ți-mă sau împodobițimă ? – Cum este corect ?

împodobiți-mă, împodobi-ți-mă sau împodobițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie împodobițimă legat și când se scrie împodobi-ți-mă sau împodobiți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului împodobiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie împodobițimă fără cratimă și când se scrie împodobiți-mă sau împodobi-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului împodobiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este împodobiți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, împodobiți-mă … (voi să împodobiți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele împodobițimă, împodobi-țimă și împodobi-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care împodobiți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, împodobiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „împodobi”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului împodobiți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu împodobiți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „împodobiți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „împodobiți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul împodobiți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul împodobiți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul împodobiți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie împodobiți-mă sau împodobi-ți-mă ?”, „împodobi-țimă, împodobi-ți-mă sau împodobiți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

omiteți-mă, omite-ți-mă sau omitețimă ? – Cum este corect ?

omiteți-mă, omite-ți-mă sau omitețimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie omitețimă legat și când se scrie omite-ți-mă sau omiteți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului omiteți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie omitețimă fără cratimă și când se scrie omiteți-mă sau omite-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului omiteți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este omiteți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, omiteți-mă … (voi să omiteți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele omitețimă, omite-țimă și omite-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care omiteți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, omiteți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „omite”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului omiteți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu omiteți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „omiteți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „omiteți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul omiteți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul omiteți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul omiteți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie omiteți-mă sau omite-ți-mă ?”, „omite-țimă, omite-ți-mă sau omiteți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

confirmați-mă, confirma-ți-mă sau confirmațimă ? – Cum este corect ?

confirmați-mă, confirma-ți-mă sau confirmațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie confirmațimă legat și când se scrie confirma-ți-mă sau confirmați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului confirmați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie confirmațimă fără cratimă și când se scrie confirmați-mă sau confirma-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului confirmați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este confirmați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, confirmați-mă … (voi să confirmați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele confirmațimă, confirma-țimă și confirma-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care confirmați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, confirmați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „confirma”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului confirmați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu confirmați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „confirmați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „confirmați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul confirmați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul confirmați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul confirmați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie confirmați-mă sau confirma-ți-mă ?”, „confirma-țimă, confirma-ți-mă sau confirmați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.