-or – Cu cratimă și fără

S-or sau Sor ? – Cum se scrie corect ? – Sor și S-or

s-or sau sor ? Când și cum se scrie corect ?

lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „s-or sau sor”

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

 

Când se scrie s-or cu cratimă și când se scrie sor fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie s-or cu cratimă. În majoritatea cazurilor, s-or este prescurtarea de la „se vor”.

Ex. S-or duce.

 

Însă, uneori poate fi sinonim cu „s-au”.

Ex. S-or dus.

 

Iar alteori poate însemna „poate” sau „probabil”.

Ex. S-or fi dus.

 

Sor fără cratimă este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, sor sau s-or ?”, răspunsul corect este : s-or

 

 

Propoziții cu s-or – Ortograma s-or

 

propoziții cu s-or dezlegat :

 

S-or fi dus la magazin.

S-or fi schimbat.

S-or fi angajat.

S-or duce la cumpărături.

De ce s-or fi întors ?

S-or bucura să o vadă.

S-or simți bine.

S-or inspira de la ea.

S-or plictisi de ei.

S-or muta în altă casă.

S-or închide în casă.

S-or duce să doarmă.

S-or duce să vorbească cu el.

S-or duce să cumpere pâine.

S-or duce să îi plătească datoria.

S-or trezi cu ei deja în casă.

S-or duce să mănânce sarmale.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu s-or

 

Cu ajutorul cuvântului s-or , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu s-or duce.

Nu, s-or duce.

 

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu s-or , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu s-or, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu s-or, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „s-or sau sor”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

ce-or sau ceor ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? ce-or sau ceor ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „ce-or sau ceor”

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie ce-or cu cratimă și când se scrie ceor fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ce-or cu cratimă.

 

Ceor fără cratimă este un cuvânt care nu există în limba română..

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, ceor sau ce-or ?”, răspunsul corect este : ce-or

 

 

10 Propoziții cu ce-or – Ortograma ce-or

 

ce-or :

 

Îmi place ce-or fi făcut.

Uite cât de cursiv este ce-or scris.

Iubesc tot ce-or fi învățat.

Tot ce-or avut a dispărut.

Ce-or fi dorit e să fii fericită.

Nu știu ce-or fi gândit.

Arată-i ce-or fi găsit.

Doar ea știe ce-or fi spus.

Doar ei știu ce-or fi obținut.

Bunica știe ce-or fi cumpărat.

 

Cu ajutorul cuvântul ce-or , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu știe ce-or fi făcut.

Nu, știe ce-or fi făcut.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu ce-or , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu ce-or, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu ce-or, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? v-or sau vor ?

Cum se scrie corect ? v-or sau vor ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie v-or cu cratimă și când se scrie vor fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie v-or atunci când „v-or” este prescurtarea și alipirea cuvintelor „vă vor”.

Ex.1 V-or chema.

Ex.2 V-or da.

Ex.3 V-or spune.

 

Se scrie vor atunci când ne referim la viitor, persoana a III-a plural.

Ex.1 Vor fi prezenți.

Ex.2 Vor veni.

Ex.3 Vor cânta.

 

Propoziții cu vor și v-or – Ortogramele v-or și vor

 

v-or :

Nu știu dacă v-or crede. (pe voi)

Oare v-or auzi (pe voi) de la această distanță ?

Sper că v-or vedea.

V-or face mai fericiți.

 

vor :

 

Te vor face fericit.

Oare te vor crede ?

Îți vor afla secretul.

Se vor duce la magazin.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor v-or și vor , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu te vor crede.

Nu, te vor crede.

 

Nu v-or plăcea.

Nu, v-or plăcea.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu v-or și vor , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu vor și v-or, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu vor și v-or, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? te-or sau teor, ți-or sau țior ?

Cum se scrie corect ? te-or sau teor, ți-or sau țior ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie te-or cu cratimă și când se scrie teor fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie te-or. În majoritatea cazurilor, „te-or” este prescurtarea și alipirea cuvintelor „te vor”

 

Teor este un cuvânt care nu există în limba română.

 

Când se scrie ți-or cu cratimă și când se scrie țior fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ți-or. În majoritatea cazurilor, „ți-or” este prescurtarea și alipirea cuvintelor „îți vor”

 

Țior este un cuvânt care nu există în limba română.

 

Propoziții cu te-or și ți-or – Ortogramele ți-or sau te-or

 

te-or :

 

Nu știu dacă te-or crede.

Oare te-or auzi de la această distanță ?

Sper că te-or vedea.

Te-or face mai fericit.

 

ți-or :

 

Cred că ți-or spune adevărul.

Poate ți-or plăcea.

Ți-or cadona ceva frumos.

Nu ți-or afla secretele.

 

 

 

Cu ajutorul cuvintelor te-or și ți-or , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu te-or crede.

Nu, te-or crede.

 

Nu ți-or plăcea.

Nu, ți-or plăcea.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu te-or și ți-or , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu te-or și ți-or, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu te-or și ți-or, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? le-or sau leor, ne-or sau neor ?

Cum se scrie corect ? le-or sau leor, ne-or sau neor ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie le-or cu cratimă și când se scrie leor fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie le-or. În majoritatea cazurilor, „le-or” este prescurtarea și alipirea cuvintelor „le vor”

 

Leor este un cuvânt care nu există în limba română.

 

Când se scrie ne-or cu cratimă și când se scrie neor fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ne-or. În majoritatea cazurilor, „ne-or” este prescurtarea și alipirea cuvintelor „ne vor”

 

Neor este un cuvânt care nu există în limba română.

 

Propoziții cu le-or și ne-or – Ortogramele ne-or și le-or

 

ne-or :

Nu știu dacă ne-or crede.

Oare ne-or auzi de la această distanță ?

Sper că ne-or vedea.

Ne-or face mai fericite.

 

 

le-or :

 

Cred că le-or spune adevărul.

Poate le-or plăcea.

Le-or cadona ceva frumos.

Nu le-or afla secretele.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor le-or și ne-or , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu le-or crede.

Nu, le-or crede.

 

Nu ne-or plăcea.

Nu, ne-or plăcea.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu ne-or și le-or , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu le-or și ne-or, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu ne-or și le-or, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? i-or sau ior, l-or sau lor ?

Cum se scrie corect ? i-or sau ior, l-or sau lor ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie i-or cu cratimă și când se scrie ior fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie i-or.

 

Ior este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Când se scrie l-or cu cratimă și când se scrie lor fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, se scrie l-or atunci când „l” este folosit pentru a înlocui pe „el” sau „îi”. După l-or, întotdeauna se folosește un verb. (În majoritatea cazurilor, l-or este folosit drept prescurtare pentru „îl vor”)

Ex.1  L-or crede.

Ex.2 L-or asculta.

 

Lor se scrie doar atunci când este pronume personal la persoana a III-a, plural, Genitiv / Dativ.

Ex.1 Le-am dat lor cadoul.

Ex.2 Mirosul lor mă încântă.

 

 

 

Propoziții cu lor / lor și i-or – Ortogramele lor / l-or și i-or

 

l-or :

Nu știu dacă l-or crede.

Oare l-or auzi de la această distanță ?

Sper că l-or vedea.

L-or face mai fericit.

 

lor :

Aceasta este cartea lor.

Mamele lor ne-au spus adevărul.

Inteligența lor este magnifică.

Capacitățile lor sunt fenomenale.

 

 

i-or :

 

Cred că i-or spune adevărul.

Poate i-or plăcea.

I-or cadona ceva frumos.

Nu i-or afla secretele.

 

 

 

 

 

Cu ajutorul cuvintelor l-or și i-or , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu l-or crede.

Nu, l-or crede.

 

Nu i-or plăcea.

Nu, i-or plăcea.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu l-or și i-or , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu l-or și i-or, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu l-or și i-or, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? m-or sau mor, mi-or sau mior ?

Cum se scrie corect ?m-or sau mor, mi-or sau mior ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie m-or cu cratimă și când se scrie mor fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-or atunci când poate fi completat cu ei/elepe mine.

 Sau, mai simplu, oricând nu ne referim la verbul a muri, se scrie m-or.

 

Mor este un cuvânt care se scrie doar când ne referim la a muri.

 

Când se scrie mi-or cu cratimă și când se scrie mior fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, se scrie mi-or atunci când ne referim la ei/ele … mie /meu / mea / mei / mele  …  

 

Mior se scrie doar atunci când ne referim la un miel.

 

Sau, mai simplu, se scrie întotdeauna mi-or dacă nu ne referim la un miel.

 

Propoziții cu m-or / mor și mi-or – Ortogramele mor / m-or și mi-or

 

m-or :

Nu știu dacă m-or crede.

Oare m-or auzi de la această distanță ?

Sper că m-or vedea.

M-or face mai fericit.

 

mor :

Ursul face „mor, mor”.

Aș vrea să știu ziua în care o să mor.

Mii de oameni mor zilnic.

Mor de disperare

 

 

mi-or :

 

Cred că mi-or spune adevărul.

Poate mi-or plăcea.

Mi-or cadona ceva frumos.

Nu mi-or afla secretele.

 

 

 

 

 

Cu ajutorul cuvintelor m-or și mi-or , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu m-or crede.

Nu, m-or crede.

 

Nu mi-or plăcea.

Nu, mi-or plăcea.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu m-or și mi-or , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu m-or și mi-or, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu m-or și mi-or, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”