Cum se scrie corect ? m-oi sau moi, mi-oi sau mioi ?

Cum se scrie corect ? m-oi sau moi, mi-oi sau mioi ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie m-oi cu cratimă și când se scrie moi fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-oi atunci când nu este pluralul cuvântului moale. M-oi stă mereu lângă un verb. În majoritatea cazurilor, m-oi este prescurtarea și alipirea cuvintelor „mă voi”.

Ex.1 M-oi duce la ea.

Ex.2 La ce m-oi fi gândit ?

 

Moi este un cuvânt care se scrie doar atunci când ne referim la pluralul cuvântului moale.

 

Când se scrie mi-oi cu cratimă și când se scrie mioi fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie mi-oi cu cratimă. În majoritatea cazurilor, mi-oi este prescurtarea și alipirea cuvintelor „îmi voi”.

 

Mioi este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

 

Propoziții cu m-oi / moi și mi-oi – Ortogramele moi / m-oi și mi-oi

 

m-oi :

Nu știu dacă m-oi duce.

Sper că m-oi face înțeles.

M-oi plictisi.

M-oi odihni mâine, astăzi o să lucrez.

 

moi :

Aceste perne sunt foarte moi.

Ai mâinile moi.

Îmi plac acești pantaloni pentru că sunt moi.

Mănușile acestea sunt extrem de moi.

 

 

mi-oi :

Cred că mi-oi face singur mâncare.

Poate mi-oi îmbunătăți calitățile.

Mi-oi cadona singur ceva frumos.

De ce mi-oi fi făcut griji ?

 

 

 

Cu ajutorul cuvintelor m-oi și mi-oi , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu m-oi face văzută.

Nu, m-oi face văzută.

 

Nu mi-oi găsi drumul.

Nu, mi-oi găsi drumul.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu m-oi și mi-oi , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu m-oi și mi-oi, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu m-oi și mi-oi, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”