l-om sau lom, i-om sau iom ? Cum se scrie corect ?

l-om sau lom, i-om sau iom ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? l-om sau lom, i-om sau iom ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „l-om sau lom” și „i-om sau iom”.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie l-om cu cratimă și când se scrie lom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie l-om cu cratimă atunci când ne referim la prescurtarea și alipirea cuvintelor „îl vom”.

 

Lom este un cuvânt care se folosește drept nume pentru o rangă de oțel.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, lom sau l-om ?”, răspunsul corect este : ambele, deși sensurile sunt diferite. 

 

Când se scrie i-om cu cratimă și când se scrie iom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie i-om cu cratimă și este prescurtarea și alipirea cuvintelor „îi vom”.

 

Iom este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, iom sau i-om ?”, răspunsul corect este : i-om

 

10 Propoziții cu i-om și l-om – Ortogramele l-om și i-om

 

i-om :

Nu știu dacă i-om fi de ajutor.

A crezut că i-om face pe plac.

Cred că i-om găsi cadoul perfect.

Sper că i-om spune adevărul.

I-om lua o carte și lui.

 

l-om:

L-om aștepta până o să ajungă.

L-om bucura cu prezența noastră.

L-om cinsti cu cel mai bun vin.

L-om uita curând.

L-om vedea în curând.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor l-om și i-om , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu l-om vizita.

Nu, l-om vizita.

 

Nu i-om găsi ac de cojoc.

Nu, i-om găsi ac de cojoc.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu i-om și l-om , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu l-om și i-om, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu i-om și l-om, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Advertisements