-l – Cu cratimă și fără

cere-l sau cerel ? – Cum este corect ?

cere-l sau cerel ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie cere-l dezlegat și când se scrie cerel legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie cere-l cu cratimă și când se scrie cerel fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : cere-l și înseamnă „tu cere pe el”.

 

cerel este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care cere-l se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului cere-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu cere-l ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „cere-l”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „cere-l”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul cere-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul cere-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul cere-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie cerel sau cere-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

testează-l sau testeazăl ? – Cum este corect ?

testează-l sau testeazăl ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie testează-l dezlegat și când se scrie testeazăl legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie testează-l cu cratimă și când se scrie testeazăl fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : testează-l și înseamnă „tu testează pe el”.

 

testeazăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care testează-l se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului testează-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu testează-l ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „testează-l”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „testează-l”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul testează-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul testează-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul testează-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie testeazăl sau testează-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

caracterizați-l, caracteriza-ți-l sau caracterizațil ? – Cum este corect ?

caracterizați-l, caracteriza-ți-l sau caracterizațil ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie caracterizațil legat și când se scrie caracteriza-ți-l sau caracterizați-l dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului caracterizați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie caracterizațil fără cratimă și când se scrie caracterizați-l sau caracteriza-ți-l  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului caracterizați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este caracterizați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, caracterizați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele caracterizațil, caracteriza-țil și caracteriza-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care caracterizați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, caracterizați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „caracteriza”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului caracterizați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu caracterizați-l ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „caracterizați-l”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „caracterizați-l”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul caracterizați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul caracterizați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul caracterizați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie caracterizați-l sau caracteriza-ți-l ?”, „caracteriza-ți-l, caracteriza-țil sau caracterizați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

înghițiți-l, înghiți-ți-l sau înghițițil ? – Cum este corect ?

înghițiți-l, înghiți-ți-l sau înghițițil ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie înghițițil legat și când se scrie înghiți-ți-l sau înghițiți-l dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului înghițiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie înghițițil fără cratimă și când se scrie înghițiți-l sau înghiți-ți-l  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului înghițiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este înghițiți-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, înghițiți-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele înghițițil, înghiți-țil și înghiți-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care înghițiți-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, înghițiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „înghiți”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului înghițiți-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu înghițiți-l ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „înghițiți-l”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „înghițiți-l”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul înghițiți-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul înghițiți-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul înghițiți-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie înghițiți-l sau înghiți-ți-l ?”, „înghiți-ți-l, înghiți-țil sau înghițiți-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

judecă-l sau judecăl ? – Cum este corect ?

judecă-l sau judecăl ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie judecă-l dezlegat și când se scrie judecăl legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie judecă-l cu cratimă și când se scrie judecăl fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : judecă-l și înseamnă „tu judecă pe el”.

 

judecăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care judecă-l se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului judecă-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu judecă-l ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „judecă-l”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „judecă-l”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul judecă-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul judecă-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul judecă-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie judecăl sau judecă-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

înjurați-l, înjura-ți-l sau înjurațil ? – Cum este corect ?

înjurați-l, înjura-ți-l sau înjurațil ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie înjurațil legat și când se scrie înjura-ți-l sau înjurați-l dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului înjurați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie înjurațil fără cratimă și când se scrie înjurați-l sau înjura-ți-l  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului înjurați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este înjurați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, înjurați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele înjurațil, înjura-țil și înjura-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care înjurați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, înjurați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „înjura”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului înjurați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu înjurați-l ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „înjurați-l”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „înjurați-l”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul înjurați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul înjurați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul înjurați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie înjurați-l sau înjura-ți-l ?”, „înjura-ți-l, înjura-țil sau înjurați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

ascunde-l sau ascundel ? – Cum este corect ?

ascunde-l sau ascundel ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie ascunde-l dezlegat și când se scrie ascundel legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie ascunde-l cu cratimă și când se scrie ascundel fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : ascunde-l și înseamnă „tu ascunde pe el”.

 

ascundel este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care ascunde-l se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului ascunde-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu ascunde-l ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „ascunde-l”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „ascunde-l”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul ascunde-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul ascunde-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul ascunde-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie ascundel sau ascunde-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

vopsiți-l, vopsi-ți-l sau vopsițil ? – Cum este corect ?

vopsiți-l, vopsi-ți-l sau vopsițil ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie vopsițil legat și când se scrie vopsi-ți-l sau vopsiți-l dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului vopsiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie vopsițil fără cratimă și când se scrie vopsiți-l sau vopsi-ți-l  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului vopsiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este vopsiți-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, vopsiți-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele vopsițil, vopsi-țil și vopsi-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care vopsiți-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, vopsiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „vopsi”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului vopsiți-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu vopsiți-l ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „vopsiți-l”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „vopsiți-l”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul vopsiți-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul vopsiți-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul vopsiți-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie vopsiți-l sau vopsi-ți-l ?”, „vopsi-ți-l, vopsi-țil sau vopsiți-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

analizați-l, analiza-ți-l sau analizațil ? – Cum este corect ?

analizați-l, analiza-ți-l sau analizațil ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie analizațil legat și când se scrie analiza-ți-l sau analizați-l dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului analizați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie analizațil fără cratimă și când se scrie analizați-l sau analiza-ți-l  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului analizați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este analizați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, analizați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele analizațil, analiza-țil și analiza-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care analizați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, analizați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „analiza”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului analizați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu analizați-l ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „analizați-l”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „analizați-l”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul analizați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul analizați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul analizați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie analizați-l sau analiza-ți-l ?”, „analiza-ți-l, analiza-țil sau analizați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

semnați-l, semna-ți-l sau semnațil ? – Cum este corect ?

semnați-l, semna-ți-l sau semnațil ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie semnațil legat și când se scrie semna-ți-l sau semnați-l dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului semnați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie semnațil fără cratimă și când se scrie semnați-l sau semna-ți-l  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului semnați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este semnați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, semnați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele semnațil, semna-țil și semna-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care semnați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, semnați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „semna”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului semnați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu semnați-l ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „semnați-l”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „semnați-l”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul semnați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul semnați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul semnați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie semnați-l sau semna-ți-l ?”, „semna-ți-l, semna-țil sau semnați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

repetați-l, repeta-ți-l sau repetațil ? – Cum este corect ?

repetați-l, repeta-ți-l sau repetațil ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie repetațil legat și când se scrie repeta-ți-l sau repetați-l dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului repetați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie repetațil fără cratimă și când se scrie repetați-l sau repeta-ți-l  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului repetați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este repetați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, repetați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele repetațil, repeta-țil și repeta-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care repetați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, repetați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „repeta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului repetați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu repetați-l ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „repetați-l”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „repetați-l”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul repetați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul repetați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul repetați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie repetați-l sau repeta-ți-l ?”, „repeta-ți-l, repeta-țil sau repetați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

povestește-l sau povesteștel ? – Cum este corect ?

povestește-l sau povesteștel ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie povestește-l dezlegat și când se scrie povesteștel legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie povestește-l cu cratimă și când se scrie povesteștel fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : povestește-l și înseamnă „tu povestește pe el”.

 

povesteștel este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care povestește-l se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului povestește-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu povestește-l ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „povestește-l”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „povestește-l”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul povestește-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul povestește-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul povestește-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie povesteștel sau povestește-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

studiază-l sau studiazăl ? – Cum este corect ?

studiază-l sau studiazăl ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie studiază-l dezlegat și când se scrie studiazăl legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie studiază-l cu cratimă și când se scrie studiazăl fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : studiază-l și înseamnă „tu studiază pe el”.

 

studiazăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care studiază-l se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului studiază-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu studiază-l ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „studiază-l”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „studiază-l”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul studiază-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul studiază-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul studiază-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie studiazăl sau studiază-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

luminați-l, lumina-ți-l sau luminațil ? – Cum este corect ?

luminați-l, lumina-ți-l sau luminațil ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie luminațil legat și când se scrie lumina-ți-l sau luminați-l dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului luminați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie luminațil fără cratimă și când se scrie luminați-l sau lumina-ți-l  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului luminați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este luminați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, luminați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele luminațil, lumina-țil și lumina-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care luminați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, luminați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „lumina”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului luminați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu luminați-l ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „luminați-l”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „luminați-l”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul luminați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul luminați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul luminați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie luminați-l sau lumina-ți-l ?”, „lumina-ți-l, lumina-țil sau luminați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

transportați-l, transporta-ți-l sau transportațil ? – Cum este corect ?

transportați-l, transporta-ți-l sau transportațil ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie transportațil legat și când se scrie transporta-ți-l sau transportați-l dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului transportați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie transportațil fără cratimă și când se scrie transportați-l sau transporta-ți-l  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului transportați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este transportați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, transportați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele transportațil, transporta-țil și transporta-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care transportați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, transportați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „transporta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului transportați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu transportați-l ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „transportați-l”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „transportați-l”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul transportați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul transportați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul transportați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie transportați-l sau transporta-ți-l ?”, „transporta-ți-l, transporta-țil sau transportați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

chemați-l, chema-ți-l sau chemațil ? – Cum este corect ?

chemați-l, chema-ți-l sau chemațil ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie chemațil legat și când se scrie chema-ți-l sau chemați-l dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului chemați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie chemațil fără cratimă și când se scrie chemați-l sau chema-ți-l  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului chemați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este chemați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, chemați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele chemațil, chema-țil și chema-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care chemați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, chemați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „chema”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului chemați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu chemați-l ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „chemați-l”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „chemați-l”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul chemați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul chemați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul chemați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie chemați-l sau chema-ți-l ?”, „chema-ți-l, chema-țil sau chemați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

acoperiți-l, acoperi-ți-l sau acoperițil ? – Cum este corect ?

acoperiți-l, acoperi-ți-l sau acoperițil ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie acoperițil legat și când se scrie acoperi-ți-l sau acoperiți-l dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului acoperiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie acoperițil fără cratimă și când se scrie acoperiți-l sau acoperi-ți-l  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului acoperiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este acoperiți-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, acoperiți-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele acoperițil, acoperi-țil și acoperi-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care acoperiți-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, acoperiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „acoperi”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului acoperiți-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu acoperiți-l ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „acoperiți-l”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „acoperiți-l”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul acoperiți-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul acoperiți-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul acoperiți-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie acoperiți-l sau acoperi-ți-l ?”, „acoperi-ți-l, acoperi-țil sau acoperiți-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

continuă-l sau continuăl ? – Cum este corect ?

continuă-l sau continuăl ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie continuă-l dezlegat și când se scrie continuăl legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie continuă-l cu cratimă și când se scrie continuăl fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : continuă-l și înseamnă „tu continuă pe el”.

 

continuăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care continuă-l se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului continuă-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu continuă-l ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „continuă-l”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „continuă-l”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul continuă-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul continuă-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul continuă-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie continuăl sau continuă-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

așază-l, așează-l, așeazăl sau așazăl ? – Cum este corect ?

așază-l sau așazăl ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie așază-l dezlegat și când se scrie așazăl legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie așază-l cu cratimă și când se scrie așazăl fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : așază-l și înseamnă „tu așază pe el”.

 

așazăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care așază-l se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului așază-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu așază-l ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „așază-l”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „așază-l”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul așază-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul așază-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul așază-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie așazăl sau așază-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

culcați-l, culca-ți-l sau culcațil ? – Cum este corect ?

culcați-l, culca-ți-l sau culcațil ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie culcațil legat și când se scrie culca-ți-l sau culcați-l dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului culcați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie culcațil fără cratimă și când se scrie culcați-l sau culca-ți-l  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului culcați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este culcați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, culcați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele culcațil, culca-țil și culca-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care culcați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, culcați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „culca”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului culcați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu culcați-l ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „culcați-l”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „culcați-l”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul culcați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul culcați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul culcați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie culcați-l sau culca-ți-l ?”, „culca-ți-l, culca-țil sau culcați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

ascundeți-l, ascunde-ți-l sau ascundețil ? – Cum este corect ?

ascundeți-l, ascunde-ți-l sau ascundețil ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie ascundețil legat și când se scrie ascunde-ți-l sau ascundeți-l dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului ascundeți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie ascundețil fără cratimă și când se scrie ascundeți-l sau ascunde-ți-l  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului ascundeți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este ascundeți-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, ascundeți-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele ascundețil, ascunde-țil și ascunde-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care ascundeți-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, ascundeți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „ascunde”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului ascundeți-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu ascundeți-l ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „ascundeți-l”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „ascundeți-l”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul ascundeți-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul ascundeți-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul ascundeți-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie ascundeți-l sau ascunde-ți-l ?”, „ascunde-ți-l, ascunde-țil sau ascundeți-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

ajutați-l, ajuta-ți-l sau ajutațil ? – Cum este corect ?

ajutați-l, ajuta-ți-l sau ajutațil ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie ajutațil legat și când se scrie ajuta-ți-l sau ajutați-l dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului ajutați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie ajutațil fără cratimă și când se scrie ajutați-l sau ajuta-ți-l  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului ajutați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este ajutați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, ajutați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele ajutațil, ajuta-țil și ajuta-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care ajutați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, ajutați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „ajuta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului ajutați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu ajutați-l ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „ajutați-l”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „ajutați-l”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul ajutați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul ajutați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul ajutați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie ajutați-l sau ajuta-ți-l ?”, „ajuta-ți-l, ajuta-țil sau ajutați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

înscrieți-l, înscrie-ți-l sau înscriețil ? – Cum este corect ?

înscrieți-l, înscrie-ți-l sau înscriețil ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie înscriețil legat și când se scrie înscrie-ți-l sau înscrieți-l dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului înscrieți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie înscriețil fără cratimă și când se scrie înscrieți-l sau înscrie-ți-l  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului înscrieți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este înscrieți-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, înscrieți-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele înscriețil, înscrie-țil și înscrie-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care înscrieți-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, înscrieți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „înscrie”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului înscrieți-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu înscrieți-l ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „înscrieți-l”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „înscrieți-l”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul înscrieți-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul înscrieți-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul înscrieți-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie înscrieți-l sau înscrie-ți-l ?”, „înscrie-ți-l, înscrie-țil sau înscrieți-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

clădește-l sau clădeștel ? – Cum este corect ?

clădește-l sau clădeștel ? – Cum este corect ?

 

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie clădește-l dezlegat și când se scrie clădeștel legat ?

 

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie clădește-l cu cratimă și când se scrie clădeștel fără cratimă ?

 

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

 

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : clădește-l și înseamnă „tu clădește pe el”.

 

clădeștel este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care clădește-l se scrie cu cratimă este următorul :

 

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

 

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

 

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

 

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

 


 

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului clădește-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu clădește-l ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „clădește-l”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „clădește-l”.

 

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul clădește-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

 

În prima propoziție care conține cuvântul clădește-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

 

În a doua propoziție care conține cuvântul clădește-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie clădeștel sau clădește-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.