te-om sau teom, ți-om sau țiom ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? te-om sau teom, ți-om sau țiom ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „te-om sau teom” și „ți-om sau țiom”.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie te-om cu cratimă și când se scrie teom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie te-om cu cratimă atunci când ne referim la prescurtarea și alipirea cuvintelor „te vom”.

 

Teom este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, teom sau te-om ?”, răspunsul corect este : te-om

 

Când se scrie ți-om cu cratimă și când se scrie țiom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ți-om cu cratimă când este prescurtarea și alipirea cuvintelor „îți vom”.

 

Țiom este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, țiom sau ți-om ?”, răspunsul corect este : Ți-om

 

10 Propoziții cu te-om și ți-om – Ortogramele ți-om și te-om

 

ți-om :

Nu știu dacă ți-om fi de ajutor.

A crezut că ți-om face pe plac.

Cred că ți-om găsi cadoul perfect.

Sper că ți-om spune adevărul.

Ți-om lua o carte și ție.

 

te-om:

Te-om aștepta la până vii.

Te-om bucura de prezența noastră.

Te-om cinsti cu cel mai bun vin.

Te-om uita curând.

Te-om vedea în curând.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor te-om și ți-om , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu te-om vizita.

Nu, te-om vizita.

 

Nu ți-om găsi loc de muncă.

Nu, ți-om găsi loc de muncă.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu te-om și ți-om , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu te-om și ți-om, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu ți-om și te-om, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”