-o – Cu cratimă și fără

speriați-o, speria-ți-o sau speriațio ? – Cum este corect ?

speriați-o, speria-ți-o sau speriațio ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie speriațio legat și când se scrie speria-ți-o sau speriați-o dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului speriați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie speriațio fără cratimă și când se scrie speriați-o sau speria-ți-o  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului speriați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „o” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-o” se adaugă cu cratimă pentru că „o” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este speriați-o și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, speriați-o. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele speriațio, speria-țio și speria-ți-o sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care speriați-o se scrie în acest mod este următorul :

În cazul de față, speriați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-o”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-o” cuvântului „speria”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului speriați-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu speriați-o ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „speriați-o”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „speriați-o”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul speriați-o, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul speriați-o virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul speriați-o, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie speriați-o sau speria-ți-o ?”, „speria-ți-o, speria-țio sau speriați-o?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

bătrâno sau bătrân-o ? Când și cum se scrie corect ?

bătrâno sau bătrân-o ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie bătrâno legat (fără cratimă) și când se scrie bătrân-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui bătrân-o și bătrâno ?

Cum este corect ? bătrân-o sau bătrâno ?

 

În cazul de față, bătrâno este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale căror vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că bătrâno este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, bătrâno ?

 

bătrân-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul bătrâno, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu bătrâno – cuvântul bătrâno

 

Întotdeauna reușești să mă uimești, bătrâno.

bătrâno, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, bătrâno.

Nu te-am văzut de doi ani, bătrâno.

bătrâno, care este mâncarea ta preferată ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu bătrâno ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, bătrâno.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, bătrâno.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul bătrâno, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul bătrâno, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie bătrâno lipit și când se scrie bătrân-o dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie bătrân-o sau bătrâno ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie bătrâno fără cratimă și nu bătrân-o cu cratimă ?
promite-ți-o, promiteți-o sau promitețio ? – Cum este corect ?

promite-ți-o, promiteți-o sau promitețio ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie promitețio legat și când se scrie promite-ți-o sau promiteți-o dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului promiteți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie promitețio fără cratimă și când se scrie promiteți-o sau promite-ți-o  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului promite, atât forma promiteți-o cât și forma promite-ți-o sunt corecte.

 

Se scrie promiteți-o atunci când verbul a fost conjugat și se referă la „voi” sau „dumneavoastră”.

 

Literele „ți” se scriu fără cratimă pentru că au fost adăugate la conjugarea unui verb, iar în timpul conjugării nu se folosesc cratimele.

Litera „-o” se adaugă cu cratimă pentru că „o” este un pronume personal.

Ex.1 Vă rog, promiteți-o. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Se scrie promite-ți-o atunci când facem alipirea dintre verbul sună și pronumele personale „-ți” și „o”. Se folosește în situații ca :

Ex.1 Tu promite-ți-o (tu promite ție pe ea)

Ex.2 Tu promite-ți-o … (tu promite ție a ta …)

 

Cuvintele promitețio și promite-țio sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care promiteți-o se scrie în acest mod este următorul :

În cazul de față, promiteți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-o”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-o” cuvântului „promite”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului promiteți-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu promiteți-o și promite-ți-o ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „promiteți-o”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „promiteți-o”.

 

  1. Nu mă gândeam la cuvântul „promite-ți-o”.
  2. Nu, mă gândeam la cuvântul „promite-ți-o”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul promiteți-o și cuvântul promite-ți-o, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul promiteți-o și promite-ți-o virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul promiteți-o și promite-ți-o, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie promiteți-o sau promite-ți-o ?”, „promite-ți-o, promite-țio sau promiteți-o?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

inteligento sau inteligent-o ? Când și cum se scrie corect ?

inteligento sau inteligent-o ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie inteligento legat (fără cratimă) și când se scrie inteligent-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui inteligent-o și inteligento ?

Cum este corect ? inteligent-o sau inteligento ?

 

În cazul de față, inteligento este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că inteligento este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, inteligento ?

 

inteligent-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul inteligento, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu inteligento – cuvântul inteligento

 

Întotdeauna reușești să mă uimești, inteligento.

inteligento, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, inteligento.

Nu te-am văzut de doi ani, inteligento.

inteligento, care este mâncarea ta preferată ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu inteligento ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, inteligento.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, inteligento.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul inteligento, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul inteligento, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie inteligento lipit și când se scrie inteligent-o dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie inteligent-o sau inteligento ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie inteligento fără cratimă și nu inteligent-o cu cratimă ?
conduceți-o, conduce-ți-o sau conducețio ? – Cum este corect ?

conduceți-o, conduce-ți-o sau conducețio ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie conducețio legat și când se scrie conduce-ți-o sau conduceți-o dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului conduceți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie conducețio fără cratimă și când se scrie conduceți-o sau conduce-ți-o  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului conduceți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „o” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-o” se adaugă cu cratimă pentru că „o” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este conduceți-o și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, conduceți-o. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele conducețio, conduce-țio și conduce-ți-o sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care conduceți-o se scrie în acest mod este următorul :

În cazul de față, conduceți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-o”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-o” cuvântului „conduce”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului conduceți-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu conduceți-o ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „conduceți-o”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „conduceți-o”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul conduceți-o, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul conduceți-o virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul conduceți-o, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie conduceți-o sau conduce-ți-o ?”, „conduce-ți-o, conduce-țio sau conduceți-o?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

perfecționisto sau perfecționist-o ? Când și cum se scrie corect ?

perfecționisto sau perfecționist-o ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie perfecționisto legat (fără cratimă) și când se scrie perfecționist-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui perfecționist-o și perfecționisto ?

Cum este corect ? perfecționist-o sau perfecționisto ?

 

În cazul de față, perfecționisto este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale căror vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că perfecționisto este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, perfecționisto ?

 

perfecționist-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul perfecționisto, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu perfecționisto – cuvântul perfecționisto

 

Întotdeauna reușești să mă uimești, perfecționisto.

perfecționisto, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, perfecționisto.

Nu te-am văzut de doi ani, perfecționisto.

perfecționisto, care este mâncarea ta preferată ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu perfecționisto ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, perfecționisto.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, perfecționisto.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul perfecționisto, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul perfecționisto, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie perfecționisto lipit și când se scrie perfecționist-o dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie perfecționist-o sau perfecționisto ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie perfecționisto fără cratimă și nu perfecționist-o cu cratimă ?
educați-o, educa-ți-o sau educațio ? – Cum este corect ?

educați-o, educa-ți-o sau educațio ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie educațio legat și când se scrie educa-ți-o sau educați-o dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului educați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie educațio fără cratimă și când se scrie educați-o sau educa-ți-o  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului educați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „o” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-o” se adaugă cu cratimă pentru că „o” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este educați-o și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, educați-o. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele educațio, educa-țio și educa-ți-o sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care educați-o se scrie în acest mod este următorul :

În cazul de față, educați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-o”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-o” cuvântului „educa”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului educați-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu educați-o ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „educați-o”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „educați-o”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul educați-o, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul educați-o virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul educați-o, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie educați-o sau educa-ți-o ?”, „educa-ți-o, educa-țio sau educați-o?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

gravido sau gravid-o ? Când și cum se scrie corect ?

gravido sau gravid-o ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie gravido legat (fără cratimă) și când se scrie gravid-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui gravid-o și gravido ?

Cum este corect ? gravid-o sau gravido ?

 

În cazul de față, gravido este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că gravido este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, gravido ?

 

gravid-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul gravido, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu gravido – cuvântul gravido

 

Întotdeauna reușești să mă uimești, gravido.

gravido, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, gravido.

Nu te-am văzut de doi ani, gravido.

gravido, care este mâncarea ta preferată ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu gravido ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, gravido.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, gravido.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul gravido, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul gravido, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie gravido lipit și când se scrie gravid-o dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie gravid-o sau gravido ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie gravido fără cratimă și nu gravid-o cu cratimă ?
negociați-o, negocia-ți-o sau negociațio ? – Cum este corect ?

negociați-o, negocia-ți-o sau negociațio ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie negociațio legat și când se scrie negocia-ți-o sau negociați-o dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului negociați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie negociațio fără cratimă și când se scrie negociați-o sau negocia-ți-o  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului negociați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „o” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-o” se adaugă cu cratimă pentru că „o” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este negociați-o și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, negociați-o. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele negociațio, negocia-țio și negocia-ți-o sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care negociați-o se scrie în acest mod este următorul :

În cazul de față, negociați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-o”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-o” cuvântului „negocia”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului negociați-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu negociați-o ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „negociați-o”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „negociați-o”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul negociați-o, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul negociați-o virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul negociați-o, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie negociați-o sau negocia-ți-o ?”, „negocia-ți-o, negocia-țio sau negociați-o?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

urmăriți-o, urmări-ți-o sau urmărițio ? – Cum este corect ?

urmăriți-o, urmări-ți-o sau urmărițio ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie urmărițio legat și când se scrie urmări-ți-o sau urmăriți-o dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului urmăriți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie urmărițio fără cratimă și când se scrie urmăriți-o sau urmări-ți-o  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului urmăriți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „o” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-o” se adaugă cu cratimă pentru că „o” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este urmăriți-o și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, urmăriți-o. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele urmărițio, urmări-țio și urmări-ți-o sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care urmăriți-o se scrie în acest mod este următorul :

În cazul de față, urmăriți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-o”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-o” cuvântului „urmări”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului urmăriți-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu urmăriți-o ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „urmăriți-o”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „urmăriți-o”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul urmăriți-o, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul urmăriți-o virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul urmăriți-o, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie urmăriți-o sau urmări-ți-o ?”, „urmări-ți-o, urmări-țio sau urmăriți-o?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

profesionisto sau profesionist-o ? Când și cum se scrie corect ?

profesionisto sau profesionist-o ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie profesionisto legat (fără cratimă) și când se scrie profesionist-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui profesionist-o și profesionisto ?

Cum este corect ? profesionist-o sau profesionisto ?

 

În cazul de față, profesionisto este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale căror vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că profesionisto este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, profesionisto ?

 

profesionist-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul profesionisto, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu profesionisto – cuvântul profesionisto

 

Întotdeauna reușești să mă uimești, profesionisto.

profesionisto, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, profesionisto.

Nu te-am văzut de doi ani, profesionisto.

profesionisto, care este mâncarea ta preferată ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu profesionisto ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, profesionisto.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, profesionisto.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul profesionisto, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul profesionisto, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie profesionisto lipit și când se scrie profesionist-o dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie profesionist-o sau profesionisto ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie profesionisto fără cratimă și nu profesionist-o cu cratimă ?
forțați-o, forța-ți-o sau forțațio ? – Cum este corect ?

forțați-o, forța-ți-o sau forțațio ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie forțațio legat și când se scrie forța-ți-o sau forțați-o dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului forțați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie forțațio fără cratimă și când se scrie forțați-o sau forța-ți-o  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului forțați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „o” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-o” se adaugă cu cratimă pentru că „o” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este forțați-o și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, forțați-o. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele forțațio, forța-țio și forța-ți-o sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care forțați-o se scrie în acest mod este următorul :

În cazul de față, forțați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-o”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-o” cuvântului „forța”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului forțați-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu forțați-o ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „forțați-o”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „forțați-o”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul forțați-o, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul forțați-o virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul forțați-o, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie forțați-o sau forța-ți-o ?”, „forța-ți-o, forța-țio sau forțați-o?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

romantico sau romantic-o ? Când și cum se scrie corect ?

romantico sau romantic-o ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie romantico legat (fără cratimă) și când se scrie romantic-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui romantic-o și romantico ?

Cum este corect ? romantic-o sau romantico ?

 

În cazul de față, romantico este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că romantico este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, romantico ?

 

romantic-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul romantico, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu romantico – cuvântul romantico

 

Întotdeauna reușești să mă uimești, romantico.

romantico, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, romantico.

Nu te-am văzut de doi ani, romantico.

romantico, care este mâncarea ta preferată ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu romantico ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, romantico.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, romantico.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul romantico, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul romantico, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie romantico lipit și când se scrie romantic-o dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie romantic-o sau romantico ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie romantico fără cratimă și nu romantic-o cu cratimă ?
apucați-o, apuca-ți-o sau apucațio ? – Cum este corect ?

apucați-o, apuca-ți-o sau apucațio ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie apucațio legat și când se scrie apuca-ți-o sau apucați-o dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului apucați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie apucațio fără cratimă și când se scrie apucați-o sau apuca-ți-o  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului apucați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „o” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-o” se adaugă cu cratimă pentru că „o” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este apucați-o și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, apucați-o. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele apucațio, apuca-țio și apuca-ți-o sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care apucați-o se scrie în acest mod este următorul :

În cazul de față, apucați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-o”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-o” cuvântului „apuca”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului apucați-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu apucați-o ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „apucați-o”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „apucați-o”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul apucați-o, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul apucați-o virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul apucați-o, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie apucați-o sau apuca-ți-o ?”, „apuca-ți-o, apuca-țio sau apucați-o?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

semnați-o, semna-ți-o sau semnațio ? – Cum este corect ?

semnați-o, semna-ți-o sau semnațio ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie semnațio legat și când se scrie semna-ți-o sau semnați-o dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului semnați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie semnațio fără cratimă și când se scrie semnați-o sau semna-ți-o  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului semnați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „o” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-o” se adaugă cu cratimă pentru că „o” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este semnați-o și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, semnați-o. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele semnațio, semna-țio și semna-ți-o sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care semnați-o se scrie în acest mod este următorul :

În cazul de față, semnați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-o”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-o” cuvântului „semna”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului semnați-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu semnați-o ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „semnați-o”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „semnați-o”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul semnați-o, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul semnați-o virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul semnați-o, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie semnați-o sau semna-ți-o ?”, „semna-ți-o, semna-țio sau semnați-o?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

absentato sau absentat-o ? Când și cum se scrie corect ?

absentato sau absentat-o ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie absentato legat (fără cratimă) și când se scrie absentat-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui absentat-o și absentato ?

Cum este corect ? absentat-o sau absentato ?

 

Ambele forme ale acestui cuvânt sunt corecte, deși sensurile și modurile de utilizare sunt foarte diferite.

 

În cazul de față, absentato este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale căror vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că absentato este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, absentato ?

 

absentat-o se scrie cu cratimă pentru că „-o” este un pronume, astfel atunci când folosim acest cuvânt trebuie să ne asigurăm că putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

  • Ex. Eu am absentat-o. (Eu am absentat pe cine ? pe ea)

 

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul absentato, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu absentato – cuvântul absentato

 

Întotdeauna reușești să mă uimești, absentato.

absentato, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, absentato.

Nu te-am văzut de doi ani, absentato.

absentato, care este mâncarea ta preferată ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu absentato ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, absentato.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, absentato.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul absentato, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul absentato, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie absentato lipit și când se scrie absentat-o dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie absentat-o sau absentato ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie absentato fără cratimă și nu absentat-o cu cratimă ?
nesuferito sau nesuferit-o ? Când și cum se scrie corect ?

nesuferito sau nesuferit-o ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie nesuferito legat (fără cratimă) și când se scrie nesuferit-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui nesuferit-o și nesuferito ?

Cum este corect ? nesuferit-o sau nesuferito ?

 

În cazul de față, nesuferito este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că nesuferito este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, nesuferito ?

 

nesuferit-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul nesuferito, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu nesuferito – cuvântul nesuferito

 

Întotdeauna reușești să mă uimești, nesuferito.

nesuferito, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, nesuferito.

Nu te-am văzut de doi ani, nesuferito.

nesuferito, care este mâncarea ta preferată ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu nesuferito ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, nesuferito.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, nesuferito.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul nesuferito, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul nesuferito, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie nesuferito lipit și când se scrie nesuferit-o dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie nesuferit-o sau nesuferito ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie nesuferito fără cratimă și nu nesuferit-o cu cratimă ?
analizați-o, analiza-ți-o sau analizațio ? – Cum este corect ?

analizați-o, analiza-ți-o sau analizațio ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie analizațio legat și când se scrie analiza-ți-o sau analizați-o dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului analizați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie analizațio fără cratimă și când se scrie analizați-o sau analiza-ți-o  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului analizați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „o” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-o” se adaugă cu cratimă pentru că „o” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este analizați-o și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, analizați-o. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele analizațio, analiza-țio și analiza-ți-o sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care analizați-o se scrie în acest mod este următorul :

În cazul de față, analizați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-o”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-o” cuvântului „analiza”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului analizați-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu analizați-o ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „analizați-o”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „analizați-o”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul analizați-o, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul analizați-o virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul analizați-o, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie analizați-o sau analiza-ți-o ?”, „analiza-ți-o, analiza-țio sau analizați-o?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

chemați-o, chema-ți-o sau chemațio ? – Cum este corect ?

chemați-o, chema-ți-o sau chemațio ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie chemațio legat și când se scrie chema-ți-o sau chemați-o dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului chemați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie chemațio fără cratimă și când se scrie chemați-o sau chema-ți-o  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului chemați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „o” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-o” se adaugă cu cratimă pentru că „o” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este chemați-o și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, chemați-o. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele chemațio, chema-țio și chema-ți-o sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care chemați-o se scrie în acest mod este următorul :

În cazul de față, chemați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-o”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-o” cuvântului „chema”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului chemați-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu chemați-o ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „chemați-o”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „chemați-o”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul chemați-o, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul chemați-o virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul chemați-o, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie chemați-o sau chema-ți-o ?”, „chema-ți-o, chema-țio sau chemați-o?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

absento sau absent-o ? Când și cum se scrie corect ?

absento sau absent-o ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie absento legat (fără cratimă) și când se scrie absent-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui absent-o și absento ?

Cum este corect ? absent-o sau absento ?

 

În cazul de față, absento este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale căror vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că absento este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, absento ?

 

absent-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul absento, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu absento – cuvântul absento

 

Întotdeauna reușești să mă uimești, absento.

absento, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, absento.

Nu te-am văzut de doi ani, absento.

absento, care este mâncarea ta preferată ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu absento ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, absento.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, absento.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul absento, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul absento, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie absento lipit și când se scrie absent-o dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie absent-o sau absento ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie absento fără cratimă și nu absent-o cu cratimă ?
selectați-o, selecta-ți-o sau selectațio ? – Cum este corect ?

selectați-o, selecta-ți-o sau selectațio ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie selectațio legat și când se scrie selecta-ți-o sau selectați-o dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului selectați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie selectațio fără cratimă și când se scrie selectați-o sau selecta-ți-o  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului selectați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „o” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-o” se adaugă cu cratimă pentru că „o” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este selectați-o și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, selectați-o. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele selectațio, selecta-țio și selecta-ți-o sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care selectați-o se scrie în acest mod este următorul :

În cazul de față, selectați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-o”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-o” cuvântului „selecta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului selectați-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu selectați-o ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „selectați-o”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „selectați-o”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul selectați-o, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul selectați-o virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul selectați-o, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie selectați-o sau selecta-ți-o ?”, „selecta-ți-o, selecta-țio sau selectați-o?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

aiurito sau aiurit-o ? Când și cum se scrie corect ?

aiurito sau aiurit-o ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie aiurito legat (fără cratimă) și când se scrie aiurit-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui aiurit-o și aiurito ?

Cum este corect ? aiurit-o sau aiurito ?

 

Ambele forme ale acestui cuvânt sunt corecte, deși sensurile și modurile de utilizare sunt foarte diferite.

 

În cazul de față, aiurito este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că aiurito este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, aiurito ?

 

aiurit-o se scrie cu cratimă pentru că „-o” este un pronume, astfel atunci când folosim acest cuvânt trebuie să ne asigurăm că putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

  • Ex. Eu am aiurit-o. (Eu am aiurit pe cine ? pe ea)

 

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul aiurito, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu aiurito – cuvântul aiurito

 

Întotdeauna reușești să mă uimești, aiurito.

aiurito, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, aiurito.

Nu te-am văzut de doi ani, aiurito.

aiurito, care este mâncarea ta preferată ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu aiurito ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, aiurito.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, aiurito.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul aiurito, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul aiurito, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie aiurito lipit și când se scrie aiurit-o dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie aiurit-o sau aiurito ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie aiurito fără cratimă și nu aiurit-o cu cratimă ?
transportați-o, transporta-ți-o sau transportațio ? – Cum este corect ?

transportați-o, transporta-ți-o sau transportațio ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie transportațio legat și când se scrie transporta-ți-o sau transportați-o dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului transportați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie transportațio fără cratimă și când se scrie transportați-o sau transporta-ți-o  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului transportați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „o” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-o” se adaugă cu cratimă pentru că „o” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este transportați-o și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, transportați-o. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele transportațio, transporta-țio și transporta-ți-o sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care transportați-o se scrie în acest mod este următorul :

În cazul de față, transportați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-o”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-o” cuvântului „transporta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului transportați-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu transportați-o ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „transportați-o”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „transportați-o”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul transportați-o, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul transportați-o virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul transportați-o, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie transportați-o sau transporta-ți-o ?”, „transporta-ți-o, transporta-țio sau transportați-o?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

ajutați-o, ajuta-ți-o sau ajutațio ? – Cum este corect ?

ajutați-o, ajuta-ți-o sau ajutațio ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie ajutațio legat și când se scrie ajuta-ți-o sau ajutați-o dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului ajutați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie ajutațio fără cratimă și când se scrie ajutați-o sau ajuta-ți-o  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului ajutați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „o” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-o” se adaugă cu cratimă pentru că „o” este un pronume personal.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este ajutați-o și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, ajutați-o. (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele ajutațio, ajuta-țio și ajuta-ți-o sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care ajutați-o se scrie în acest mod este următorul :

În cazul de față, ajutați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-o”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-o” cuvântului „ajuta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului ajutați-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu ajutați-o ?

 

  1. Nu știu ce înseamnă „ajutați-o”.
  2. Nu, știu ce înseamnă „ajutați-o”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul ajutați-o, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul ajutați-o virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul ajutați-o, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie ajutați-o sau ajuta-ți-o ?”, „ajuta-ți-o, ajuta-țio sau ajutați-o?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.