-o – Cu cratimă și fără

dă-l sau dăl, dă-o sau dăo ? – Cum se scrie corect ?

dă-l sau dăl, dă-o sau dăo ? – Cum se scrie corect ?

 

„dă-l sau dăl” și „dă-o sau dăo” sunt două dintre cele mai comune greșeli gramaticale.

 

Din aceste 4 cuvinte, doar 2 există în gramatica limbii române.

 

Regulile de scriere sunt simple, însă foarte puțini oameni le cunosc. Mai jos aveți modul de folosire a acestor cuvinte.

 

Când se scrie dă-l cu cratimă și când se scrie dăl fără cratimă ?

 

 În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie dă-l cu cratimă.

 

Aici „l-” este forma pronumelui personal, persoana a 3-a, numărul singular, genul masculin, cazul acuzativ.

 

Cuvântul dăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Ca o regulă simplă pentru alte cuvinte la care ai putea să ai dubii, întotdeauna se scrie „-l” cu cratimă atunci când „-l” poate fi înlocuit cu / înseamnă  „pe el”.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, dăl sau dă-l ?” răspunsul este : dă-l

 

Când se scrie dă-o cu cratimă și când se scrie dăo fără cratimă ?

 

 

Deja am stabilit că dă-o se scrie cu cratimă, deci, în cazul acestui cuvânt, de asemenea se scrie dă-o cu cratimă și înseamnă „dă pe ea”.

 

 

Ca o regulă simplă pentru alte cuvinte la care ai putea să ai dubii, întotdeauna se scrie „-o” cu cratimă atunci când „-o” poate fi înlocuit cu „pe ea”.

 

Nu se scrie niciodată dă-o.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, dăo sau dă-o ?” răspunsul este : dă-o

 

Propoziții cu dă-l și dă-o – ortogramele dă-o și dă-l

 

dă-l :

 

Dă-l te rog.

Dă-l uitării.

Dă-l mai bine Mariei.

Dă-l te rog înapoi.

Dă-l mai departe de mine

 

dă-o :

 

Dacă nu citești cartea, dă-o altcuiva.

Dă-o lor pentru o zi.

Dă-o, este geanta mea.

Dă-o pe mama ta la telefon.

Dă-o un pic, apoi ți-o returnez.

 

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu dă-l și dă-o

 

Cu ajutorul cuvintelor dă-l și dă-o, vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu i-am spus „dă-l”.

Nu, i-am spus „dă-l”.

 

Nu cred că este o idee, dă-o la schimb.

Nu, cred că este o idee, dă-o la schimb.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu dă-l și dă-o , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu dă-l și dă-o, din cauza că virgula lipsește după „nu”, acest „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu dă-o și dă-l, virgula de după „nu” este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „ dă-l sau dăl, dă-o sau dăo ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

S-o sau So ? Cum se scrie corect ? So dezlegat și S-o legat

s-o sau so ? Când și cum se scrie corect ?

lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „s-o sau so”

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie s-o cu cratimă și când se scrie so fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie s-o cu cratimă.

 

S-o poate fi folosit în două cazuri :

 

Cazul 1  -cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite: conjuncția „s-” și pronumele „o”. În acest caz, s-o este prescurtarea de la „să o”.

 

Cazul 2 – „s-” este pronume reflexiv , iar „o” este auxiliarul verbului care formează perfectul prezumtiv. Astfel, în acest caz, s-o înseamnă „pe sine” sau „se”.

 

So fără cratimă este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, so sau s-o ?”, răspunsul corect este : s-o

 

 

50 Propoziții cu s-o – Ortograma s-o

 

propoziții cu s-a dezlegat :

 

  1. Ion s-o dus la magazin.
  2. Andreea s-o schimbat.
  3. Ioana s-o angajat.
  4. Maria s-o dus la cumpărături.
  5. De ce s-o dus acolo ?
  6. Credeam că s-o trezit deja.
  7. Îmi pare rău că s-o supărat.
  8. De ce s-o întors ?
  9. Păianjenul s-o urcat pe perete.
  10. Otilia s-o născut pe data de 10.
  11. S-o îndrăgostit de ea acum cinci ani.
  12. El s-o plâns de ea.
  13. S-o arătat încântat când a văzut rezultatele.
  14. S-o trezit la ora șapte.
  15. Telefonul meu s-o stricat.
  16. Mi s-o rupt tricoul.
  17. Floarea s-o ofilit.
  18. Cureaua s-o decolorat.
  19. S-o murdărit la pantaloni.
  20. Focul s-o stins.
  21. Apa s-o evaporat.
  22. S-o construit un nou bloc locativ.
  23. S-o terminat apa din sticlă.
  24. S-o udat după ce a scăpat paharul.
  25. S-o supărat după ce a aflat adevărul.
  26. Vaza cea scumpă s-o spart.
  27. Planta s-o uscat pentru că nu a fost udată destul.
  28. S-o spălat pe mâini.
  29. S-o săturat de ei.
  30. S-o ridicat de pe scaun.
  31. S-o bucurat când a văzut-o.
  32. S-o simțit bine.
  33. S-o inspirat de la ea.
  34. S-o plictisit de ei.
  35. Înghețata s-o topit.
  36. Sora mea s-o angajat.
  37. S-o schimbat de când l-am văzut.
  38. S-o terminat cafeaua.
  39. Podul s-o prăbușit.
  40. S-o mutat în altă casă.
  41. S-o închis în casă.
  42. S-o dus să doarmă.
  43. S-o dus să vorbească cu el.
  44. S-o dus să cumpere pâine.
  45. S-o dus să îi plătească datoria.
  46. S-o trezit cu ei deja în casă.
  47. S-o dus să mănânce sarmale.
  48. S-o stricat frigiderul.
  49. S-o umplut borcanul.
  50. S-o rupt sacoșa.

 

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu s-o

 

Cu ajutorul cuvintelor s-o , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu s-o dus la magazin.

Nu, s-o dus la magazin.

 

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu s-o , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu s-o, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu s-o, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „s-o sau so”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

ce-o sau ceo ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? ce-o sau ceo ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „ce-o sau ceo ”

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie ce-o cu cratimă și când se scrie ceo fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ce-o cu cratimă.

 

Ceo fără cratimă este un cuvânt care nu există în limba română. Cuvântul CEO există doar în limba engleză și stă pentru „Chief Executive Officer”.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, ceo sau ce-o ?”, răspunsul corect este : ce-o

 

 

10 Propoziții cu ce-o – Ortograma ce-o

 

ce-o :

 

Îți place ce-o făcut.

Uite cât de cursiv este ce-o scris.

Iubesc tot ce-o învățat.

Tot ce-o fi avut a dispărut.

Ce-o fi dorit e să fii fericită.

Nu știu ce-o fi gândit.

Arată-i ce-o fi găsit.

Doar ea știe ce-o fi spus.

Doar ei știu ce-o fi obținut.

Bunica știe ce-o fi cumpărat.

 

Cu ajutorul cuvântul ce-o , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu știe ce-o fi făcut.

Nu, știe ce-o fi făcut.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu ce-o , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu ce-o, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu ce-o, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

v-o sau vo ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? v-o sau vo ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, inclusiv v-o sau vo.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie v-o cu cratimă și când se scrie v-o fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie v-o cu cratimă.

 

Vo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, vo sau v-o ?”, răspunsul corect este : v-o 

 

 

 

10 Propoziții cu v-o – Ortograma v-o

 

v-o :

Nu știu dacă v-o fi de folos.

A spus că v-o dă.

Cred că v-o face pe plac.

Sper că v-o spune adevărul.

O să v-o dau mâine

V-o aștepta dacă nu o să ajungeți la timp.

V-o lua și pe voi.

V-o duce cu mașina.

V-o elibera pentru o zi.

V-o face mai fericite.

 

 

Cu ajutorul cuvântului v-o , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu v-o vizita.

Nu, v-o vizita.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu v-o , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu v-o, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu v-o, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

te-o sau teo, ți-o sau țio ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? te-o sau teo, ți-o sau țio ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie te-o cu cratimă și când se scrie te-o fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie te-o cu cratimă.

 

Teo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, teo sau te-o ?”, răspunsul corect este : te-o 

 

Când se scrie ți-o cu cratimă și când se scrie țio fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ți-o cu cratimă.

 

Țio este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, țio sau ți-o ?”, răspunsul corect este : ți-o

 

10 Propoziții cu te-o și ți-o – Ortogramele ți-o și te-o

 

ți-o :

Nu știu dacă ți-o fi de folos.

A spus că ți-o dă.

Cred că ți-o face pe plac.

Sper că ți-o spune adevărul.

O să ți-o dau mâine

 

te-o :

Te-o aștepta dacă nu o să ajungem la timp.

Te-o lua și pe tine.

Te-o duce cu mașina.

Te-o elibera pentru o zi.

Te-o face mai fericită.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor te-o și ți-o , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu te-o vizita.

Nu, te-o vizita.

 

Nu ți-o găsi ac de cojoc.

Nu, ți-o găsi ac de cojoc.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu ți-o și te-o , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu te-o și ți-o, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu te-o și ți-o, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

ne-o sau neo, le-o sau leo ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? ne-o sau neo, le-o sau leo ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie le-o cu cratimă și când se scrie le-o fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie le-o cu cratimă.

 

Leo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, leo sau le-o ?”, răspunsul corect este : le-o

 

Când se scrie ne-o cu cratimă și când se scrie neo fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ne-o cu cratimă.

 

Neo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, neo sau ne-o ?”, răspunsul corect este : ne-o

 

Propoziții cu ne-o și le-o – Ortogramele le-o și ne-o

 

le-o :

Nu știu dacă le-o fi de folos.

A spus că le-o dă.

Cred că le-o face pe plac.

Sper că le-o spune adevărul.

 

ne-o :

Ne-o aștepta dacă nu o să ajungem la timp.

Ne-o lua și pe noi.

Ne-o duce cu mașina.

Ne-o elibera pentru o zi.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor le-o și ne-o , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu le-o vizita.

Nu, le-o vizita.

 

Nu ne-o găsi ac de cojoc.

Nu, ne-o găsi ac de cojoc.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu le-o și ne-o , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu le-o și ne-o, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu le-o și ne-o, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

l-o sau lo, i-o sau io ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? l-o sau lo, i-o sau io ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie l-o cu cratimă și când se scrie l-o fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie l-o cu cratimă.

 

Lo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Când se scrie i-o cu cratimă și când se scrie io fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie i-o cu cratimă.

 

Io este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Uneori poate fi folosit totuși pentru a substitui cuvântul eu, deși acest cuvânt este folosit doar în limbajul popular.

 

Propoziții cu i-o și l-o – Ortogramele i-o și l-o

 

i-o :

Nu știu dacă i-o fi de folos.

A spus că i-o dă.

Cred că i-o face pe plac.

Sper că i-o spune adevărul.

 

l-o :

L-o aștepta dacă nu o să ajungă la timp.

L-o lua și pe el.

L-o duce cu mașina.

L-o elibera pentru o zi.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor l-o și i-o , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu l-o vizita.

Nu, l-o vizita.

 

Nu i-o găsi ac de cojoc.

Nu, i-o găsi ac de cojoc.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu l-o și i-o , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu l-o și i-o, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu l-o și i-o, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? m-o sau mo, mi-o sau mio ?

Cum se scrie corect ? mo sau m-o, mi-o sau mio ?

lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie m-o cu cratimă și când se scrie m-o fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-o cu cratimă.

 

Mo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Când se scrie mi-o cu cratimă și când se scrie mio fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie mi-o cu cratimă.

 

Mio este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Propoziții cu m-o și mi-o – Ortogramele mi-o și m-o

 

mi-o :

Nu știu dacă mi-o fi de folos.

A spus că mi-o dă.

Cred că mi-o face pe plac.

Sper că mi-o spune adevărul.

 

m-o :

M-o aștepta dacă nu o să ajung la timp.

M-o lua și pe mine.

M-o duce cu mașina.

M-o elibera pentru o zi.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor m-o și mi-o , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu m-o vizita.

Nu, m-o vizita.

 

Nu mi-o găsi ac de cojoc.

Nu, mi-o găsi ac de cojoc.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu m-o și mi-o , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu m-o și mi-o, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu m-o și mi-o, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”