-a – Cu cratimă și fără

V-a sau Va – Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? V-a sau Va ? lipit sau dezlipit ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

Când se scrie v-a cu cratimă și când se scrie va fără cratimă ?

Se scrie v-a dezlegat atunci când  „v” este folosit pentru pronumele „vouă” sau „pe voi”, iar „a” reprezintă o parte a conjugării verbului la perfectul compus. Se scrie v-a atunci când ne referim la o acțiune făcută în trecut care a fost făcută pentru „voi”.

Ex.1 V-a făcut mâncare.

Ex.2 V-a scris câte un mesaj.

Ex.3 V-a dat.

Se scrie va legat atunci când ne referim la viitor.

Ex.1 Va citi o carte.

Ex.2 Va scrie un eseu.

Ex.3 Va merge.

 

Propoziții cu v-a și va – Ortogramele v-a și va

 

v-a :

V-a pregătit de examen.

V-a lăsat la nevoie.

V-a ajutat foarte mult.

V-a făcut să fiți fericiți.

 

va :

Se va gândi la tine.

Îți va scrie.

Te va cunoaște.

Ne va îmbunătăți ziua.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor v-a și va , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu v-a pregătit destul.

Nu, v-a pregătit destul.

 

Nu va fi atent.

Nu, va fi atent.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu v-a și va , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu va și v-a, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu v-a și va, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

s-a sau sa ? Când și cum se scrie corect ?

s-a sau sa ? Când și cum se scrie corect ?

lipit sau dezlipit ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar s-a sau sa

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

Când se scrie s-a cu cratimă și când se scrie sa fără cratimă ?

În gramatica limbii române, se scrie s-a cu cratimă atunci când ne referim la un verb și poate fi completat cu „el” sau „ea”.

Ex. (el/ea) S-a dus.

Sa fără cratimă este un cuvânt care se scrie atunci când ne referim la „a lui” sau „a ei”.

Ex. Aceasta este cartea sa. (lui / ei)

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, sa sau s-a ?”, răspunsul corect este : ambele

100 Propoziții cu s-a și sa – Ortogramele s-a și sa

propoziții cu s-a dezlegat :

 

  1. Ion s-a dus la magazin.
  2. Andreea s-a schimbat.
  3. Ioana s-a angajat.
  4. Maria s-a dus la cumpărături.
  5. De ce s-a dus acolo ?
  6. Credeam că s-a trezit deja.
  7. Îmi pare rău că s-a supărat.
  8. De ce s-a întors ?
  9. Păianjenul s-a urcat pe perete.
  10. Otilia s-a născut pe data de 10.
  11. S-a îndrăgostit de ea acum cinci ani.
  12. El s-a plâns de ea.
  13. S-a arătat încântat când a văzut rezultatele.
  14. S-a trezit la ora șapte.
  15. Telefonul meu s-a stricat.
  16. Mi s-a rupt tricoul.
  17. Floarea s-a ofilit.
  18. Cureaua s-a decolorat.
  19. S-a murdărit la pantaloni.
  20. Focul s-a stins.
  21. Apa s-a evaporat.
  22. S-a construit un nou bloc locativ.
  23. S-a terminat apa din sticlă.
  24. S-a udat după ce a scăpat paharul.
  25. S-a supărat după ce a aflat adevărul.
  26. Vaza cea scumpă s-a spart.
  27. Planta s-a uscat pentru că nu a fost udată destul.
  28. S-a spălat pe mâini.
  29. S-a săturat de ei.
  30. S-a ridicat de pe scaun.
  31. S-a bucurat când a văzut-o.
  32. S-a simțit bine.
  33. S-a inspirat de la ea.
  34. S-a plictisit de ei.
  35. Înghețata s-a topit.
  36. Sora mea s-a angajat.
  37. S-a schimbat de când l-am văzut.
  38. S-a terminat cafeaua.
  39. Podul s-a prăbușit.
  40. S-a mutat în altă casă.
  41. S-a închis în casă.
  42. S-a dus să doarmă.
  43. S-a dus să vorbească cu el.
  44. S-a dus să cumpere pâine.
  45. S-a dus să îi plătească datoria.
  46. S-a trezit cu ei deja în casă.
  47. S-a dus să mănânce sarmale.
  48. S-a stricat frigiderul.
  49. S-a umplut borcanul.
  50. S-a rupt sacoșa.

 

propoziții cu sa legat :

 

  1. Aceasta este cartea sa.
  2. Ea este prietena sa.
  3. Nu îmi place teoria sa.
  4. Bluza sa este murdară.
  5. Vaza sa este spartă.
  6. Mama sa a fost lăudată.
  7. Părerea sa contează foarte mult.
  8. Îmi place fotografia sa.
  9. Rochia sa este foarte frumoasă.
  10. Masa sa este roșie.
  11. Mâna sa este murdară.
  12. Fața sa este palidă.
  13. Coperta sa este groasă.
  14. Pagina sa este galbenă.
  15. Îmi place grădina sa.
  16. Vederea sa este foarte proastă.
  17. Mașina sa este scumpă.
  18. Camera sa este curată.
  19. Agenda sa este îngrijită.
  20. Istoria sa este fascinantă.
  21. Inteligența sa este uimitoare.
  22. Nu știu de ce îmi place bluza sa.
  23. Care este pasiunea sa ?
  24. Nu a vrut să îmi dea jucăria sa.
  25. Eticheta sa este ruptă.
  26. Grădina sa are flori foarte frumoase.
  27. Prietena sa locuiește în apropiere.
  28. Sora sa este foarte înaltă.
  29. Mașina sa este foarte curată.
  30. Întrebarea sa este sfidătoare.
  31. Viața sa este luxoasă.
  32. Cred că a fost vina sa.
  33. Geanta sa este plină.
  34. Spre uimirea sa, a avut dreptate.
  35. Îmi place fața sa.
  36. Creativitatea sa este inegalabilă.
  37. Pisica sa este blândă.
  38. Cheia sa a fost pierdută.
  39. Neîncrederea sa a dus la o dispută.
  40. Verișoara sa l-a lovit.
  41. Poezia sa este foarte detaliată.
  42. Mama sa l-a întâmpinat.
  43. Iubita sa este grijulie.
  44. Explicația sa este greșită.
  45. Credința sa este statornică.
  46. Plictiseala sa nu are leac.
  47. Problema sa nu poate fi rezolvată.
  48. Rochia sa este curată.
  49. Farfuria sa este plină.
  50. Mâna sa are piele fină.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu s-a sau sa

 

Cu ajutorul cuvintelor s-a și sa , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu s-a dus la magazin.

Nu, s-a dus la magazin.

 

Nu este cartea sa.

Nu, este cartea sa.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu s-a și sa , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu sa și s-a, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu sa și s-a, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „s-a sau sa”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

ce-a sau cea ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? ce-a sau cea ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „Ce-a sau cea

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie ce-a cu cratimă și când se scrie cea fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ce-a cu cratimă când urmează o acțiune, aici „ce” este pronume relativ, iar „a” este auxiliarul verbului.

 

Cea fără cratimă este un cuvânt care se scrie atunci când cuvântul este forma scurtă a unui pronume demonstrativ, la fel ca cel.

Se mai scrie „cea” la aprecierea unui lucru sau a unei ființe.

Cea poate de asemenea fi folosit drept strigăt cu care se mână animalele.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, cea sau ce-a ?”, răspunsul corect este : ambele

 

 

20 Propoziții cu ce-a și cea – Ortogramele cea și ce-a

 

ce-a :

 

Îmi place ce-a făcut.

Uite cât de cursiv este ce-a scris.

Iubesc tot ce-a învățat.

Tot ce-a avut a dispărut.

Ce-a dorit e să fii fericită.

Nu știu ce-a gândit.

Arată-i ce-a găsit.

Doar ea știe ce-a spus.

Doar ei știu ce-a obținut.

Bunica știe ce-a cumpărat.

 

cea :

 

Tu ești cea de care îmi place.

Îmi place mai mult bluza cea verde.

Ieri a fost cea mai frumoasă zi din viața mea.

Andreea este cea mai deșteaptă fată din clasă.

Îmi place mai mult cea din dreapta.

Ea este cea pe care o iubesc.

Ea este cea mai bună prietenă a mea.

O vreau pe cea roșie.

Tu ești cea pe care vreau să o văd zilnic.

O aștept pe cea de ieri.

 

Cu ajutorul cuvintelor ce-a și cea , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu știe ce-a făcut.

Nu, știe ce-a făcut.

 

Nu o vreau pe cea galbenă.

Nu, o vreau pe cea galbenă.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu ce-a și cea , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu ce-a și cea, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu ce-a și cea, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? mi-a sau mia, m-a sau ma ?

Cum se scrie corect ? mi-a sau mia, m-a sau ma ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie mi-a cu cratimă și când se scrie mia fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie mi-a.

 

mia este un cuvânt care nu există în limba română.

 

 

Când se scrie m-a cu cratimă și când se scrie ma fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-a.

 

ma este un cuvânt care nu există în limba română. În română există doar  (mă duc, mă bucur).

 

 

Propoziții cu mi-a și m-a – Ortogramele mi-a și m-a

 

m-a :

M-a pregătit de examen.

M-a lăsat la nevoie.

M-a ajutat foarte mult.

M-a făcut să fiu fericită.

 

mi-a :

 

Mi-a spus cum să rezolv problema.

Mi-a explicat problema.

Mi-a făcut mâncare.

Mi-a dat o mână de ajutor.

 

 

 

Cu ajutorul cuvintelor m-a și mi-a , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu m-a pregătit destul.

Nu, m-a pregătit destul.

 

Nu mi-a ascultat nevoile.

Nu, mi-a ascultat nevoile.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu m-a și mi-a , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu m-a și mi-a, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu m-a și mi-a, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? te-a sau tea, ți-a sau ția ?

Cum se scrie corect ? te-a sau tea, ți-a sau ția ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie ți-a cu cratimă și când se scrie ția fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ți-a.

 

Ția este un cuvânt care nu există în limba română.

 

 

Când se scrie te-a cu cratimă și când se scrie tea fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie te-a.

 

Tea este un cuvânt care nu există în limba română.

 

Propoziții cu te-a și ți-a – Ortogramele te-a și ți-a

 

te-a :

Te-a pregătit pentru examen.

Te-a lăsat la nevoie.

Te-a ajutat foarte mult.

Te-a făcut să fii fericit.

 

ți-a :

Ți-a explicat problema.

Ți-a povestit despre viața sa.

Ți-a dăruit o floare.

Ți-a dat o mână de ajutor.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor te-a și ți-a , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu te-a pregătit destul.

Nu, te-a pregătit destul.

 

Nu ți-a demostrat.

Nu, ți-a demostrat.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu te-a și ți-a , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu te-a și ți-a, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu te-a și ți-a, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? ne-a sau nea, le-a sau lea ?

Cum se scrie corect ? ne-a sau nea, le-a sau lea ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie ne-a cu cratimă și când se scrie nea fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, se scrie ne-a atunci când ne referim la „nouă a”.

”ne” este un pronume personal, forma neaccentuată, pers. I, pl.

”a” este un verb auxiliar, pers. a III-a, sg.

Ex.1 Ne-a povestit.

Ex.2 Ne-a spus.

 

Se scrie nea doar atunci când ne referim la zăpadă sau când ne adresăm unei persoane mai în vârstă, fiind prescurtarea de la „nenea”.

Ex.1 Pe stradă cădeau fulgi de nea.

Ex.2 L-am văzut pe ‘nea Ion.

 

 

Când se scrie le-a cu cratimă și când se scrie lea fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, se scrie le-a doar atunci când ne referim la o acțiune și înseamnă „lor a”.

Ex.1 Le-a spus.

Ex.2 Le-a plăcut.

 

Se scrie lea doar atunci când completăm un număr în timpul numerotării.

Ex.1 Al 9-lea elev.

Ex.2 Al 7-lea student.

 

Propoziții cu nea și ne-a – Ortogramele ne-a și nea

 

ne-a :

Ne-a pregătit de examen.

Ne-a lăsat la nevoie.

Ne-a ajutat foarte mult.

Ne-a plăcut gustarea.

 

nea :

Îmi plac fulgii de nea.

Îl cunoști pe ‘nea Vasile ?

Îmi plac iernile pline de nea.

Strada este acoperită de nea.

 

 

Propoziții cu le-a și lea – Ortogramele le-a și lea

 

le-a :

Le-a dăruit câte o floare.

Le-a mărturisit secretele.

Le-a dat o mână de ajutor.

Le-a explicat rezolvarea problemei.

 

lea :

A spus că a terminat al 13-lea.

Nu știa că va ajunge al 2-lea.

L-a mâncat și pe al 4-lea.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor le-a și ne-a , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu le-a pregătit destul.

Nu, le-a pregătit destul.

 

Nu ne-a ascultat.

Nu, ne-a ascultat.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu le-a și nea , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu le-a și ne-a, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu le-a și ne-a, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Cum se scrie corect ? i-a sau ia, l-a sau la ?

Cum se scrie corect ? i-a sau ia, l-a sau la ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie i-a cu cratimă și când se scrie ia fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, se scrie i-a atunci când urmează o acțiunie.

Aici „i” este un pronume personal la persoana a 3-a singular, iar „a” este auxiliarul perfectului compus al oricărui verb.

Ex.1 I-a spus un secret.

Ex.2 I-a dat o carte.

 

Se scrie ia legat doar atunci când ne referim la verbul „a lua”.

Ex.1 Urmează să își ia un telefon nou.

Ex.2 Ia cartea de pe masă.

 

 

Când se scrie l-a cu cratimă și când se scrie la fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, se scrie la doar atunci când este situat lângă un substantiv și răspunde la întrebarea „unde?”.

Ex.1 Mă duc la școală.

Ex.2 Îmi place la tine.

 

L-a este un cuvânt care se scrie doar atunci când poate fi completat cu „pe el” și este situat lângă un verb.

Ex.1 Ion l-a strigat pe Andrei.

Ex.2 L-a văzut la cumpărături.

 

Propoziții cu l-a și la – Ortogramele l-a și la

 

l-a :

L-a pregătit de examen.

L-a lăsat la nevoie.

L-a ajutat foarte mult.

L-a făcut să reacționeze.

 

la :

Mă gândesc la tine.

Te duci la muncă ?

M-am lovit la deget.

Voi bea cafea când vom ajunge la el.

 

Propoziții cu i-a și ia – Ortogramele i-a și ia

 

i-a :

I-a dăruit o floare.

I-a mărturisit secretele.

I-a dat o mână de ajutor.

I-a explicat rezolvarea problemei.

 

ia :

A spus că o să își ia rucsacul.

Cred că o să te ia și pe tine.

Sper că o să ia un pix în plus.

Își ia doar un caiet cu el.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor l-a și i-a , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu l-a pregătit destul.

Nu, l-a pregătit destul.

 

Nu i-a ascultat.

Nu, i-a ascultat.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu l-a și i-a , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu l-a și i-a, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu l-a și i-a, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Scrie Corect

FREE
VIEW