-om – Cu cratimă și fără

n-om sau nom ? Când și cum se scrie corect ?

n-om sau nom ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie n-om cu cratimă (dezlegat) și când se scrie nom fără cratimă (legat) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, cum se scrie de fapt, nom sau n-om ?

Cum este corect ? n-om sau nom ?

 

În cazul de față, ambele forme sunt corecte, deși sensurile lor sunt complet diferite.

 

Se scrie n-om cu cratimă atunci când ne referim la „nu om” (popular) sau „nu vom”.

 

Se scrie nom fără cratimă DOAR atunci când ne referim la cântecul grecesc adresat zeilor (nomă).

 

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul n-om, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

10 Propoziții cu n-om – cuvântul n-om

  1. N-om fi capabili de mai mult.
  2. N-om cânta destul de bine.
  3. N-om câștiga concursul.
  4. N-om mânca atât de târziu.
  5. N-om alerga destul de repede.
  6. N-om mai avea de-a face cu ei.
  7. N-om fi făcut-o noi.
  8. N-om fi cei mai buni prieteni.
  9. N-om densa și n-om cânta.
  10. N-om culege roadele muncii noastre.

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu n-om ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place cuvântul n-om.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place cuvântul n-om.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul n-om, nu avem nicio virgulă, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul n-om, o virgulă care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie n-om lipit și când se scrie nom dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie n-om sau nom ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții  / ortograme ?
  • De ce se scrie n-om fără cratimă și nu nom ?
ce-om sau ceom ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? ce-om sau ceom ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „ce-om sau ceom ”

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie ce-om cu cratimă și când se scrie ceom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ce-om cu cratimă.

 

Ceom fără cratimă este un cuvânt care nu există în limba română.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, ceom sau ce-om ?”, răspunsul corect este : ce-om

 

 

10 Propoziții cu ce-om – Ortograma ce-om

 

ce-om :

 

Îți place ce-om fi făcut.

Uite cât de cursiv este ce-om fi scris.

Iubesc tot ce-om fi învățat.

Tot ce-om fi avut a dispărut.

Ce-om fi dorit e să fii fericită.

Nu știu ce-om fi gândit.

Arată-i ce-om fi găsit.

Doar ea știe ce-om fi spus.

Doar ei știu ce-om fi obținut.

Bunica știe ce-om fi cumpărat.

 

Cu ajutorul cuvântul ce-om , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu știe ce-om fi făcut.

Nu, știe ce-om fi făcut.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu ce-om , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu ce-om, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu ce-om, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

v-om sau vom ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? v-om sau vom ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „v-om sau vom

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie v-om cu cratimă și când se scrie vom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române,  se scrie v-om cu cratimă doar atunci când ne referim la prescurtarea și alipirea cuvintelor „vă vom”, în restul cazurilor, se scrie vom.

 

Vom este un verb auxiliar.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, vom sau v-om ?”, răspunsul corect este : ambele

 

 

10 Propoziții cu v-om și vom – Ortogramele v-om și vom

 

mi-om :

Nu știu dacă v-om fi de ajutor.

A crezut că v-om face pe plac.

Cred că v-om găsi cadoul perfect.

Sper că v-om spune adevărul.

V-om lua câte o carte.

 

vom:

Vom aștepta la până atunci.

Vom fi fericiți.

Vom fi cinstiți cu cel mai bun vin.

Te vom uita curând.

Îl vom vedea în curând.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor v-om și vom , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu v-om vizita.

Nu, v-om vizita.

 

Nu îi vom găsi loc de muncă.

Nu, îi vom găsi loc de muncă.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu v-om și vom , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu v-om și vom, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu vom și v-om, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

m-om sau mom, mi-om sau miom ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? m-om sau mom, mi-om sau miom ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „m-om sau mom” și „mi-om sau miom”.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie m-om cu cratimă și când se scrie mom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-om cu cratimă atunci când ne referim la prescurtarea și alipirea cuvintelor „mă vom”.

 

Mom este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, mom sau m-om ?”, răspunsul corect este : m-om

 

Când se scrie mi-om cu cratimă și când se scrie miom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie mi-om cu cratimă când este prescurtarea și alipirea cuvintelor „îmi vom”.

 

Miom este un cuvânt care se folosește doar când ne referim la o tumoare.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, miom sau mi-om ?”, răspunsul corect este : ambele

 

10 Propoziții cu m-om și m-om – Ortogramele m-om și m-om

 

mi-om :

Nu știu dacă mi-om fi de ajutor.

A crezut că mi-om face pe plac.

Cred că mi-om găsi cadoul perfect.

Sper că mi-om spune adevărul.

Mi-om lua o carte și mie.

 

m-om:

M-om aștepta la până atunci.

M-om bucura pe mine întâi.

M-om cinsti cu cel mai bun vin.

M-om uita curând.

M-om vedea în curând.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor m-om și mi-om , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu m-om vizita.

Nu, m-om vizita.

 

Nu mi-om găsi loc de muncă.

Nu, mi-om găsi loc de muncă.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu m-om și mi-om , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu m-om și mi-om, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu mi-om și m-om, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

te-om sau teom, ți-om sau țiom ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? te-om sau teom, ți-om sau țiom ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „te-om sau teom” și „ți-om sau țiom”.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie te-om cu cratimă și când se scrie teom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie te-om cu cratimă atunci când ne referim la prescurtarea și alipirea cuvintelor „te vom”.

 

Teom este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, teom sau te-om ?”, răspunsul corect este : te-om

 

Când se scrie ți-om cu cratimă și când se scrie țiom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ți-om cu cratimă când este prescurtarea și alipirea cuvintelor „îți vom”.

 

Țiom este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, țiom sau ți-om ?”, răspunsul corect este : Ți-om

 

10 Propoziții cu te-om și ți-om – Ortogramele ți-om și te-om

 

ți-om :

Nu știu dacă ți-om fi de ajutor.

A crezut că ți-om face pe plac.

Cred că ți-om găsi cadoul perfect.

Sper că ți-om spune adevărul.

Ți-om lua o carte și ție.

 

te-om:

Te-om aștepta la până vii.

Te-om bucura de prezența noastră.

Te-om cinsti cu cel mai bun vin.

Te-om uita curând.

Te-om vedea în curând.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor te-om și ți-om , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu te-om vizita.

Nu, te-om vizita.

 

Nu ți-om găsi loc de muncă.

Nu, ți-om găsi loc de muncă.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu te-om și ți-om , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu te-om și ți-om, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu ți-om și te-om, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

le-om sau lom, ne-om sau neom ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? le-om sau leom, ne-om sau neom ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „le-om sau leom” și „ne-om sau neom”.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie le-om cu cratimă și când se scrie leom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie le-om cu cratimă atunci când ne referim la prescurtarea și alipirea cuvintelor „le vom”.

 

Leom este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, leom sau le-om ?”, răspunsul corect este : le-om

 

Când se scrie ne-om cu cratimă și când se scrie neom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ne-om cu cratimă când este prescurtarea și alipirea cuvintelor „ne vom”.

 

Neom este un cuvânt care se folosește doar când ne referim la o persoană lipsită de omenie.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, neom sau ne-om ?”, răspunsul corect este : ambele

 

10 Propoziții cu ne-om și le-om – Ortogramele le-om și ne-om

 

le-om :

Nu știu dacă le-om fi de ajutor.

A crezut că le-om face pe plac.

Cred că le-om găsi cadoul perfect.

Sper că le-om spune adevărul.

Le-om lua o carte și lor.

 

ne-om:

Ne-om aștepta la ce e mai bine.

Ne-om bucura de prezența voastră.

Ne-om cinsti cu cel mai bun vin.

Ne-om uita curând.

Ne-om vedea în curând.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor le-om și ne-om , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu le-om vizita.

Nu, le-om vizita.

 

Nu ne-om găsi.

Nu, ne-om găsi.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu ne-om și le-om , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu le-om și ne-om, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu ne-om și le-om, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

l-om sau lom, i-om sau iom ? Cum se scrie corect ?

Cum se scrie corect ? l-om sau lom, i-om sau iom ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „l-om sau lom” și „i-om sau iom”.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie l-om cu cratimă și când se scrie lom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie l-om cu cratimă atunci când ne referim la prescurtarea și alipirea cuvintelor „îl vom”.

 

Lom este un cuvânt care se folosește drept nume pentru o rangă de oțel.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, lom sau l-om ?”, răspunsul corect este : ambele, deși sensurile sunt diferite. 

 

Când se scrie i-om cu cratimă și când se scrie iom fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie i-om cu cratimă și este prescurtarea și alipirea cuvintelor „îi vom”.

 

Iom este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, iom sau i-om ?”, răspunsul corect este : i-om

 

10 Propoziții cu i-om și l-om – Ortogramele l-om și i-om

 

i-om :

Nu știu dacă i-om fi de ajutor.

A crezut că i-om face pe plac.

Cred că i-om găsi cadoul perfect.

Sper că i-om spune adevărul.

I-om lua o carte și lui.

 

l-om:

L-om aștepta până o să ajungă.

L-om bucura cu prezența noastră.

L-om cinsti cu cel mai bun vin.

L-om uita curând.

L-om vedea în curând.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor l-om și i-om , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu l-om vizita.

Nu, l-om vizita.

 

Nu i-om găsi ac de cojoc.

Nu, i-om găsi ac de cojoc.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu i-om și l-om , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu l-om și i-om, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu i-om și l-om, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”