Cum se scrie corect ? m-ar, mar, mi-ar sau miar ?

Cum se scrie corect ? m-ar, mar, mi-ar sau miar ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie m-ar cu cratimă și când se scrie mar fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-ar.

 

Mar este un cuvânt care nu există în limba română. În română există doar măr, care este un fruct.

 

 

Când se scrie mi-ar cu cratimă și când se scrie miar fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, se scrie mi-ar atunci când ne referim la „mie ar” sau când poate fi completat cu el/ea/ei/ele … mie / meu, mea, mei, mele.

 

Cuvântul miar poate fi folosit doar atunci când ne referim la o bancnotă de o mie.

 

 

Propoziții cu m-ar și mi-ar – Ortogramele m-ar și mi-ar

 

m-ar :

Acest lucru m-ar face să fiu mândru de tine.

De ce crezi că m-ar face tristă ?

Cred că oricum nu m-ar fi iertat.

Nu m-ar pasiona această activitate.

 

mi-ar :

 

Ar fi bine dacă mi-ar da o mână de ajutor.

Acest lucru mi-ar fi de folos.

Mi-ar plăcea să ieșim.

Doar ea mi-ar putea îmbunătăți ziua.

 

 

 

Cu ajutorul cuvintelor m-ar și mi-ar , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu m-ar surprinde dacă ar fi adevărat.

Nu, m-ar surprinde dacă ar fi adevărat.

 

Nu mi-ar plăcea.

Nu, mi-ar plăcea.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu m-ar și mi-ar , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu m-ar și mi-ar, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu m-ar și mi-ar, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”