Cv sau gv / când și cum se scrie ?

Cum se scrie corect ? Lingvist / Linguist sau Lincvist ?

Cum se scrie corect ? Lingvist / Linguist sau Lincvist ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv”, „gu” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „gv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Lingvist

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am crezut că ești lingvist.
Nu am crezut că ești lingvist.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Lingvist – Cuvântul Lingvist

Propoziții cu Lingvist – sens proprou și figurat

 

După modul prin care îți alegi cuvintele, conclud că ești lingvist.

Când cresc, vreau să ajung lingvist.

Am auzit că un lingvist urmează să ne viziteze școala.

Cum se scrie corect ? Bilingv / Bilincv / Bilingu sau Bilinguu ?

Cum se scrie corect ? Bilingv / Bilincv / Bilingu sau Bilinguu ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv”, „gu” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „gv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Bilingv

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, cred că ești bilingv.
Nu cred că ești bilingv.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Bilingv – Cuvântul Bilingv

Propoziții cu Bilingv – sens proprou și figurat

 

Am un suflet bilingv.

Întotdeauna mi-am dorit să fiu bilingv.

Tatăl meu este bilingv.

Cunosc un singur om bilingv.

Cum se scrie corect ? Sangvin / Sancvin / Sanguin sau Sanghin ?

Cum se scrie corect ? Sangvin / Sancvin / Sanguin sau Sanghin ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv”, „gu” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „gv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Sangvin

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, avem același tip sangvin.
Nu avem același tip sangvin.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Sangvin – Cuvântul Sangvin

Propoziții cu Sangvin – sens proprou și figurat

 

Sunt sangvinic pentru că am un suflet sangvin.

Am același tip sangvin ca și mama mea.

Nu îmi cunosc tipul sangvin.

 

Frecventează, Fregventează, Frecventiază sau Fregventiază ?

Cum se scrie corect ? Frecventează / Fregventează / Frecventiază sau Fregventiază ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Frecventează

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, cred că mai frecventează orele.
Nu cred că mai frecventează orele.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Frecventează – Cuvântul Frecventează

Propoziții cu Frecventează – sens proprou și figurat

 

În sufletul meu frecventează sute de sentimente.

Ion frecventează școala auto.

Maria nu mai frecventează orele deja de o săptămână.

Scrie corect – Delincvent / Delicvent / Delingvent sau Deligvent ?

Cum se scrie corect ? Delincvent / Delicvent / Delingvent sau Deligvent ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Delincvent

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am făcut ceva delincvent.
Nu am făcut ceva delincvent.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Delincvent – Cuvântul Delincvent

Propoziții cu Delincvent – sens proprou și figurat

 

Am un suflet delincvent.

Acel om este considerat delincvent.

Nu o să mai vorbesc cu tine dacă o să aflu că ești delincvent.

Am fost delincvent astăzi.

Cum se scrie corect ? Consecvent sau Consegvent ?

Cum se scrie corect ? Consecvent sau Consegvent ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Consecvent

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am fost destul de consecvent.
Nu am fost destul de consecvent.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Consecvent – Cuvântul Consecvent

Propoziții cu Consecvent – sens proprou și figurat

 

A fi consecvent înseamnă să fii credincios propriilor idei.

Aș vrea să fiu atât de consecvent ca tine.

Astăzi nu mă simt foarte consecvent.

Cum se scrie corect ? Frecvență sau Fregvență ?

Cum se scrie corect ? Frecvență sau Fregvență ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Frecvență

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, cred că are o frecvență redusă.
Nu cred că are o frecvență redusă.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Frecvență – Cuvântul Frecvență

Propoziții cu Frecvență – sens proprou și figurat

 

Circuitul transmite date cu o frecvență foarte înaltă.

Acest dispozitiv citește datele doar de pe o anumită frecvență.

Înima mea simte o frecvență nemaisimțită.

Cum se scrie corect ? Elocvență sau Elogvență ?

Cum se scrie corect ? Elocvență sau Elogvență ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Elocvență

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, cred că are destulă elocvență.
Nu cred că are destulă elocvență.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Elocvență – Cuvântul Elocvență

Propoziții cu Elocvență – sens proprou și figurat

 

A avea elocvență înseamnă a stăpâni arta de a vorbi expresiv.

Inima mea simte o elocvență nemaiîntâlnită.

Îmi place faptul că ai foarte multă elocvență.

 

Cum se scrie corect ? Secvență sau Segvență ?

Cum se scrie corect ? Secvență sau Segvență ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Secvență

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, îmi place această secvență.
Nu îmi place această secvență.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Secvență – Cuvântul Secvență

Propoziții cu Secvență – sens proprou și figurat

 

O singură secvență continuă să fie repetată în sufletul meu.

Mi-a plăcut foarte mult acea secvență.

Uită-te la măcar o secvență din acel film.

Cum se scrie corect ? Cvartet / Cuartet / Quartet sau Gvartet ?

Cum se scrie corect ? Cvartet / Cuartet / Quartet sau Gvartet ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are două forme corecte, iar aceaste forme se scriu folosind literele „cv” sau „qui”

Astfel, formele corecte ale acestui cuvânt sunt : Cvartet și Quartet

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, îmi place acest cvartet.
Nu îmi place acest cvartet.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Cvartet – Cuvântul Cvartet

Propoziții cu Cvartet – sens proprou și figurat

 

Un cvartet este o formație muzicală formată din patru vocaliști sau instrumentiști.

Un cvartet de emoții are loc acum înăuntrul inimii mele.

Iubesc acest cvartet.

Cum se scrie corect ? Colocviu sau Cologviu ?

Cum se scrie corect ? Colocviu sau Cologviu ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Colocviu

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am avut un colocviu anul acesta.
Nu am avut un colocviu anul acesta.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Colocviu – Cuvântul Colocviu

Propoziții cu Colocviu – sens proprou și figurat

 

Un colocviu este o formă de control a cunoștințelor acumulate.

În sufletul meu este un colocviu permanent.

Semestrul viitor urmează să avem un colocviu.

Cum se scrie corect ? Acvilă sau Agvilă ?

Cum se scrie corect ? Acvilă sau Agvilă ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Acvilă

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, cred că acea pasăre este o acvilă.
Nu cred că acea pasăre este o acvilă.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Acvilă – Cuvântul Acvilă

Propoziții cu Acvilă – sens proprou și figurat

 

Cuvântul acvilă vine din latinescul aquila.

O acvilă este o pasăre răpitoare.

Întotdeauna mi-am dorit o acvilă drept animal de companie.

Cum se scrie corect ? Cvintet / Quintet sau Gvintet ?

Cum se scrie corect ? Cvintet / Quintet sau Gvintet ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are două forme corecte, iar aceaste forme se scriu folosind literele „cv” sau „qui”

Astfel, formele corecte ale acestui cuvânt sunt : Cvintet și Quintet

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am scris un cvintet.
Nu am scris un cvintet.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Cvintet – Cuvântul Cvintet

Propoziții cu Cvintet – sens proprou și figurat

 

Îmi place foarte mult acest cvintet.

Întotdeauna mi-am dorit să învăț acel cvintet.

Inima mea are un cvintet înăuntru.

Cum se scrie corect ? Relicvă sau Religvă ?

Cum se scrie corect ? Relicvă sau Religvă ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Relicvă

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am descoperit o relicvă foarte importantă.
Nu am descoperit o relicvă foarte importantă.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Relicvă – Cuvântul Relicvă

Propoziții cu Relicvă – sens proprou și figurat

 

Acest obiect este o relicvă istorică extrem de importantă.

Ai auzit despre acea relicvă descoperită în orașul nostru ?

Întotdeauna mi-am dorit să descopăr o relicvă.

Cum se scrie corect ? Recviem / Requiem sau Regviem ?

Cum se scrie corect ? Recviem / Requiem sau Regviem ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are două forme corecte, iar aceaste forme se scriu folosind literele „cv” sau „qui”

Astfel, formele corecte ale acestui cuvânt sunt : Recviem și Requiem

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, cred că acest om merită un recviem.
Nu cred că acest om merită un recviem.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Recviem – Cuvântul Recviem

Propoziții cu Recviem – sens proprou și figurat

 

Acel recviem mi-a adus plăcere.

Acest sunet este un recviem.

În sufletul meu are loc un recviem.

Cum se scrie corect ? Adecvat sau Adegvat ?

Cum se scrie corect ? Adecvat sau Adegvat ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Adecvat

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, ai un comportament destul de adecvat.
Nu ai un comportament destul de adecvat.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Adecvat – Cuvântul Adecvat

Propoziții cu Adecvat – sens proprou și figurat

 

Nu pare un om destul de adecvat.

Acest material este adecvat studierii.

Are un suflet adecvat.

Cum se scrie corect ? Acvatic sau Agvatic ?

Cum se scrie corect ? Acvatic sau Agvatic ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Acvatic

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am văzut un animal acvatic.
Nu am văzut un animal acvatic.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Acvatic – Cuvântul Acvatic

Propoziții cu Acvatic – sens proprou și figurat

 

Balena este un mamifer acvatic.

În vacanță o să vizitez un parc acvatic.

Pisica nu este un animal acvatic.

Am un suflet acvatic.

Cum se scrie corect ? Acvariu sau Agvariu ?

Cum se scrie corect ? Acvariu sau Agvariu ?

 

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Acvariu

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am primit un acvariu cadou.
Nu am primit un acvariu cadou.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

 

Propoziții cu Acvariu – Cuvântul Acvariu

Propoziții cu Acvariu – sens proprou și figurat

 

Întotdeauna mi-am dorit un acvariu.

Bunicul meu are un acvariu plin cu peștișori de aur.

Acel restaurant are un acvariu înăuntru.

Sufletul meu este prins într-un acvariu.