Cum se scrie corect ? i-ai, ia-i sau iai, le-ai sau leai ?

Cum se scrie corect ? i-ai, i-ai sau iai, le-ai sau leai ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie i-ai și ia-i cu cratimă și când se scrie iai fără cratimă ?

 

Se scrie ia-i atunci câ ne referim la verbul „a lua” la modul imperativ.

Ex. i-ai și lui Ionel o ciocolată.

 

Se scrie i-ai când după acest cuvânt putem folosi un verb.

Ex. i-ai spus, i-ai văzut, etc.

I-ai este compus din pronumele personal i (îi) și verbul condițional-optativ „ai” sau „ai” la modul indicativ

 

Iai poate fi folosit doar pentru a exprima durerea.

 

Când se scrie leai legat și când se scrie le-ai dezlegat ?

 

În limba română, întotdeauna se scrie le-ai cu cratimă, deoarece leagă două părți de vorbire diferite.

 

Cuvântul leai nu există.

 

Propoziții cu i-ai și le-ai – Cuvintele i-ai și le-ai

 

i-ai :

I-ai ajutat foarte mult.

I-ai făcut să fie fericiți.

I-ai liniștit.

I-ai întristat.

I-ai înștiințat.

 

 

le-ai :

Le-ai bucurat foarte mult.

Le-ai povestit întâmplarea ?

Le-ai dat cadourile ?

Le-ai ajutat ?

 

 

Cu ajutorul cuvintelor i-ai și le-ai, vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu i-ai văzut.

Nu, i-ai văzut.

 

Nu le-ai gândit.

Nu, le-ai gândit.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții, însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.