Cum se scrie corect ? te-or sau teor, ți-or sau țior ?

Cum se scrie corect ? te-or sau teor, ți-or sau țior ?

Cum se scrie corect ? te-or sau teor, ți-or sau țior ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie te-or cu cratimă și când se scrie teor fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie te-or. În majoritatea cazurilor, „te-or” este prescurtarea și alipirea cuvintelor „te vor”

 

Teor este un cuvânt care nu există în limba română.

 

Când se scrie ți-or cu cratimă și când se scrie țior fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ți-or. În majoritatea cazurilor, „ți-or” este prescurtarea și alipirea cuvintelor „îți vor”

 

Țior este un cuvânt care nu există în limba română.

 

Propoziții cu te-or și ți-or – Ortogramele ți-or sau te-or

 

te-or :

 

Nu știu dacă te-or crede.

Oare te-or auzi de la această distanță ?

Sper că te-or vedea.

Te-or face mai fericit.

 

ți-or :

 

Cred că ți-or spune adevărul.

Poate ți-or plăcea.

Ți-or cadona ceva frumos.

Nu ți-or afla secretele.

 

 

 

Cu ajutorul cuvintelor te-or și ți-or , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu te-or crede.

Nu, te-or crede.

 

Nu ți-or plăcea.

Nu, ți-or plăcea.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu te-or și ți-or , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu te-or și ți-or, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu te-or și ți-or, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

 

Advertisements