pornește-l sau porneștel ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie pornește-l dezlegat și când se scrie porneștel legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie pornește-l cu cratimă și când se scrie porneștel fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : pornește-l și înseamnă „tu pornește pe el”.

porneștel este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care pornește-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului pornește-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu pornește-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „pornește-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „pornește-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul pornește-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul pornește-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul pornește-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie porneștel sau pornește-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

stresați-l, stresa-ți-l sau stresațil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie stresațil legat și când se scrie stresa-ți-l sau stresați-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului stresați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie stresațil fără cratimă și când se scrie stresați-l sau stresa-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului stresați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este stresați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, stresați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele stresațil, stresa-țil și stresa-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care stresați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, stresați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „stresa”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului stresați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu stresați-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „stresați-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „stresați-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul stresați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul stresați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul stresați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie stresați-l sau stresa-ți-l ?”, „stresa-ți-l, stresa-țil sau stresați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

studiați-l, studia-ți-l sau studiațil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie studiațil legat și când se scrie studia-ți-l sau studiați-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului studiați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie studiațil fără cratimă și când se scrie studiați-l sau studia-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului studiați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este studiați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, studiați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele studiațil, studia-țil și studia-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care studiați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, studiați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „studia”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului studiați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu studiați-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „studiați-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „studiați-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul studiați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul studiați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul studiați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie studiați-l sau studia-ți-l ?”, „studia-ți-l, studia-țil sau studiați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

prezentați-l, prezenta-ți-l sau prezentațil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie prezentațil legat și când se scrie prezenta-ți-l sau prezentați-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului prezentați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie prezentațil fără cratimă și când se scrie prezentați-l sau prezenta-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului prezentați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este prezentați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, prezentați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele prezentațil, prezenta-țil și prezenta-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care prezentați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, prezentați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „prezenta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului prezentați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu prezentați-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „prezentați-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „prezentați-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul prezentați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul prezentați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul prezentați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie prezentați-l sau prezenta-ți-l ?”, „prezenta-ți-l, prezenta-țil sau prezentați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

agățați-l, agăța-ți-l sau agățațil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie agățațil legat și când se scrie agăța-ți-l sau agățați-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului agățați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie agățațil fără cratimă și când se scrie agățați-l sau agăța-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului agățați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este agățați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, agățați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele agățațil, agăța-țil și agăța-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care agățați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, agățați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „agăța”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului agățați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu agățați-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „agățați-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „agățați-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul agățați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul agățați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul agățați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie agățați-l sau agăța-ți-l ?”, „agăța-ți-l, agăța-țil sau agățați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

repară-l sau reparăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie repară-l dezlegat și când se scrie reparăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie repară-l cu cratimă și când se scrie reparăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : repară-l și înseamnă „tu repară pe el”.

reparăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care repară-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului repară-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu repară-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „repară-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „repară-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul repară-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul repară-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul repară-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie reparăl sau repară-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

îngroapă-l sau îngroapăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie îngroapă-l dezlegat și când se scrie îngroapăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie îngroapă-l cu cratimă și când se scrie îngroapăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : îngroapă-l și înseamnă „tu îngroapă pe el”.

îngroapăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care îngroapă-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului îngroapă-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu îngroapă-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „îngroapă-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „îngroapă-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul îngroapă-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul îngroapă-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul îngroapă-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie îngroapăl sau îngroapă-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

expediați-l, expedia-ți-l sau expediațil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie expediațil legat și când se scrie expedia-ți-l sau expediați-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului expediați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie expediațil fără cratimă și când se scrie expediați-l sau expedia-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului expediați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este expediați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, expediați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele expediațil, expedia-țil și expedia-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care expediați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, expediați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „expedia”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului expediați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu expediați-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „expediați-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „expediați-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul expediați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul expediați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul expediați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie expediați-l sau expedia-ți-l ?”, „expedia-ți-l, expedia-țil sau expediați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

așezați-l, așeza-ți-l sau așezațil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie așezațil legat și când se scrie așeza-ți-l sau așezați-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului așezați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie așezațil fără cratimă și când se scrie așezați-l sau așeza-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului așezați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este așezați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, așezați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele așezațil, așeza-țil și așeza-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care așezați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, așezați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „așeza”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului așezați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu așezați-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „așezați-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „așezați-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul așezați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul așezați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul așezați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie așezați-l sau așeza-ți-l ?”, „așeza-ți-l, așeza-țil sau așezați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

loviți-l, lovi-ți-l sau lovițil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie lovițil legat și când se scrie lovi-ți-l sau loviți-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului loviți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie lovițil fără cratimă și când se scrie loviți-l sau lovi-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului loviți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este loviți-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, loviți-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele lovițil, lovi-țil și lovi-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care loviți-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, loviți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „lovi”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului loviți-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu loviți-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „loviți-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „loviți-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul loviți-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul loviți-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul loviți-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie loviți-l sau lovi-ți-l ?”, „lovi-ți-l, lovi-țil sau loviți-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

spargeți-l, sparge-ți-l sau spargețil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie spargețil legat și când se scrie sparge-ți-l sau spargeți-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului spargeți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie spargețil fără cratimă și când se scrie spargeți-l sau sparge-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului spargeți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este spargeți-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, spargeți-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele spargețil, sparge-țil și sparge-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care spargeți-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, spargeți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „sparge”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului spargeți-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu spargeți-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „spargeți-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „spargeți-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul spargeți-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul spargeți-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul spargeți-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie spargeți-l sau sparge-ți-l ?”, „sparge-ți-l, sparge-țil sau spargeți-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

capturează-l sau captureazăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie capturează-l dezlegat și când se scrie captureazăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie capturează-l cu cratimă și când se scrie captureazăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : capturează-l și înseamnă „tu capturează pe el”.

captureazăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care capturează-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului capturează-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu capturează-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „capturează-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „capturează-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul capturează-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul capturează-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul capturează-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie captureazăl sau capturează-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

mănâncă-l sau mănâncăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie mănâncă-l dezlegat și când se scrie mănâncăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie mănâncă-l cu cratimă și când se scrie mănâncăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : mănâncă-l și înseamnă „tu mănâncă pe el”.

mănâncăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care mănâncă-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului mănâncă-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu mănâncă-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „mănâncă-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „mănâncă-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul mănâncă-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul mănâncă-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul mănâncă-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie mănâncăl sau mănâncă-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

lămuriți-l, lămuri-ți-l sau lămurițil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie lămurițil legat și când se scrie lămuri-ți-l sau lămuriți-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului lămuriți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie lămurițil fără cratimă și când se scrie lămuriți-l sau lămuri-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului lămuriți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este lămuriți-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, lămuriți-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele lămurițil, lămuri-țil și lămuri-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care lămuriți-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, lămuriți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „lămuri”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului lămuriți-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu lămuriți-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „lămuriți-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „lămuriți-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul lămuriți-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul lămuriți-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul lămuriți-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie lămuriți-l sau lămuri-ți-l ?”, „lămuri-ți-l, lămuri-țil sau lămuriți-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

porniți-l, porni-ți-l sau pornițil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie pornițil legat și când se scrie porni-ți-l sau porniți-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului porniți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie pornițil fără cratimă și când se scrie porniți-l sau porni-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului porniți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este porniți-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, porniți-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele pornițil, porni-țil și porni-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care porniți-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, porniți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „porni”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului porniți-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu porniți-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „porniți-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „porniți-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul porniți-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul porniți-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul porniți-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie porniți-l sau porni-ți-l ?”, „porni-ți-l, porni-țil sau porniți-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

numiți-l, numi-ți-l sau numițil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie numițil legat și când se scrie numi-ți-l sau numiți-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului numiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie numițil fără cratimă și când se scrie numiți-l sau numi-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului numiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este numiți-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, numiți-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele numițil, numi-țil și numi-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care numiți-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, numiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „numi”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului numiți-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu numiți-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „numiți-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „numiți-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul numiți-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul numiți-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul numiți-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie numiți-l sau numi-ți-l ?”, „numi-ți-l, numi-țil sau numiți-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

sugerați-l, sugera-ți-l sau sugerațil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie sugerațil legat și când se scrie sugera-ți-l sau sugerați-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului sugerați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie sugerațil fără cratimă și când se scrie sugerați-l sau sugera-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului sugerați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este sugerați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, sugerați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele sugerațil, sugera-țil și sugera-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care sugerați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, sugerați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „sugera”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului sugerați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu sugerați-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „sugerați-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „sugerați-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul sugerați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul sugerați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul sugerați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie sugerați-l sau sugera-ți-l ?”, „sugera-ți-l, sugera-țil sau sugerați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

păcălește-l sau păcăleștel ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie păcălește-l dezlegat și când se scrie păcăleștel legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie păcălește-l cu cratimă și când se scrie păcăleștel fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : păcălește-l și înseamnă „tu păcălește pe el”.

păcăleștel este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care păcălește-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului păcălește-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu păcălește-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „păcălește-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „păcălește-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul păcălește-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul păcălește-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul păcălește-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie păcăleștel sau păcălește-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

provoacă-l sau provoacăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie provoacă-l dezlegat și când se scrie provoacăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie provoacă-l cu cratimă și când se scrie provoacăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : provoacă-l și înseamnă „tu provoacă pe el”.

provoacăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care provoacă-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului provoacă-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu provoacă-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „provoacă-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „provoacă-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul provoacă-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul provoacă-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul provoacă-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie provoacăl sau provoacă-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

colectați-l, colecta-ți-l sau colectațil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie colectațil legat și când se scrie colecta-ți-l sau colectați-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului colectați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie colectațil fără cratimă și când se scrie colectați-l sau colecta-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului colectați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este colectați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, colectați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele colectațil, colecta-țil și colecta-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care colectați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, colectați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „colecta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului colectați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu colectați-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „colectați-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „colectați-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul colectați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul colectați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul colectați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie colectați-l sau colecta-ți-l ?”, „colecta-ți-l, colecta-țil sau colectați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

îngropați-l, îngropa-ți-l sau îngropațil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie îngropațil legat și când se scrie îngropa-ți-l sau îngropați-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului îngropați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie îngropațil fără cratimă și când se scrie îngropați-l sau îngropa-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului îngropați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este îngropați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, îngropați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele îngropațil, îngropa-țil și îngropa-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care îngropați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, îngropați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „îngropa”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului îngropați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu îngropați-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „îngropați-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „îngropați-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul îngropați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul îngropați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul îngropați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie îngropați-l sau îngropa-ți-l ?”, „îngropa-ți-l, îngropa-țil sau îngropați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

simțiți-l, simți-ți-l sau simțițil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie simțițil legat și când se scrie simți-ți-l sau simțiți-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului simțiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie simțițil fără cratimă și când se scrie simțiți-l sau simți-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului simțiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este simțiți-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, simțiți-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele simțițil, simți-țil și simți-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care simțiți-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, simțiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „simți”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului simțiți-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu simțiți-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „simțiți-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „simțiți-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul simțiți-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul simțiți-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul simțiți-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie simțiți-l sau simți-ți-l ?”, „simți-ți-l, simți-țil sau simțiți-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

formulați-l, formula-ți-l sau formulațil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie formulațil legat și când se scrie formula-ți-l sau formulați-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului formulați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie formulațil fără cratimă și când se scrie formulați-l sau formula-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului formulați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este formulați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, formulați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele formulațil, formula-țil și formula-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care formulați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, formulați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „formula”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului formulați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu formulați-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „formulați-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „formulați-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul formulați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul formulați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul formulați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie formulați-l sau formula-ți-l ?”, „formula-ți-l, formula-țil sau formulați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

culege-l sau culegel ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie culege-l dezlegat și când se scrie culegel legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie culege-l cu cratimă și când se scrie culegel fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : culege-l și înseamnă „tu culege pe el”.

culegel este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care culege-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului culege-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu culege-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „culege-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „culege-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul culege-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul culege-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul culege-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie culegel sau culege-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.