-mă – Cu cratimă și fără

înghițiți-mă, înghiți-ți-mă sau înghițițimă ? – Cum este corect ?

înghițiți-mă, înghiți-ți-mă sau înghițițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie înghițițimă legat și când se scrie înghiți-ți-mă sau înghițiți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului înghițiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie înghițițimă fără cratimă și când se scrie înghițiți-mă sau înghiți-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului înghițiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este înghițiți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, înghițiți-mă … (voi să înghițiți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele înghițițimă, înghiți-țimă și înghiți-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care înghițiți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, înghițiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „înghiți”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului înghițiți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu înghițiți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „înghițiți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „înghițiți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul înghițiți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul înghițiți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul înghițiți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie înghițiți-mă sau înghiți-ți-mă ?”, „înghiți-țimă, înghiți-ți-mă sau înghițiți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

extrageți-mă, extrage-ți-mă sau extragețimă ? – Cum este corect ?

extrageți-mă, extrage-ți-mă sau extragețimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie extragețimă legat și când se scrie extrage-ți-mă sau extrageți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului extrageți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie extragețimă fără cratimă și când se scrie extrageți-mă sau extrage-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului extrageți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este extrageți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, extrageți-mă … (voi să extrageți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele extragețimă, extrage-țimă și extrage-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care extrageți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, extrageți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „extrage”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului extrageți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu extrageți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „extrageți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „extrageți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul extrageți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul extrageți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul extrageți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie extrageți-mă sau extrage-ți-mă ?”, „extrage-țimă, extrage-ți-mă sau extrageți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

suspendați-mă, suspenda-ți-mă sau suspendațimă ? – Cum este corect ?

suspendați-mă, suspenda-ți-mă sau suspendațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie suspendațimă legat și când se scrie suspenda-ți-mă sau suspendați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului suspendați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie suspendațimă fără cratimă și când se scrie suspendați-mă sau suspenda-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului suspendați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este suspendați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, suspendați-mă … (voi să suspendați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele suspendațimă, suspenda-țimă și suspenda-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care suspendați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, suspendați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „suspenda”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului suspendați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu suspendați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „suspendați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „suspendați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul suspendați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul suspendați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul suspendați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie suspendați-mă sau suspenda-ți-mă ?”, „suspenda-țimă, suspenda-ți-mă sau suspendați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

plantați-mă, planta-ți-mă sau plantațimă ? – Cum este corect ?

plantați-mă, planta-ți-mă sau plantațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie plantațimă legat și când se scrie planta-ți-mă sau plantați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului plantați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie plantațimă fără cratimă și când se scrie plantați-mă sau planta-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului plantați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este plantați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, plantați-mă … (voi să plantați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele plantațimă, planta-țimă și planta-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care plantați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, plantați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „planta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului plantați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu plantați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „plantați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „plantați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul plantați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul plantați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul plantați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie plantați-mă sau planta-ți-mă ?”, „planta-țimă, planta-ți-mă sau plantați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

alocați-mă, aloca-ți-mă sau alocațimă ? – Cum este corect ?

alocați-mă, aloca-ți-mă sau alocațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie alocațimă legat și când se scrie aloca-ți-mă sau alocați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului alocați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie alocațimă fără cratimă și când se scrie alocați-mă sau aloca-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului alocați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este alocați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, alocați-mă … (voi să alocați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele alocațimă, aloca-țimă și aloca-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care alocați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, alocați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „aloca”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului alocați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu alocați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „alocați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „alocați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul alocați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul alocați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul alocați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie alocați-mă sau aloca-ți-mă ?”, „aloca-țimă, aloca-ți-mă sau alocați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

bifați-mă, bifa-ți-mă sau bifațimă ? – Cum este corect ?

bifați-mă, bifa-ți-mă sau bifațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie bifațimă legat și când se scrie bifa-ți-mă sau bifați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului bifați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie bifațimă fără cratimă și când se scrie bifați-mă sau bifa-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului bifați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este bifați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, bifați-mă … (voi să bifați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele bifațimă, bifa-țimă și bifa-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care bifați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, bifați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „bifa”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului bifați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu bifați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „bifați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „bifați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul bifați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul bifați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul bifați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie bifați-mă sau bifa-ți-mă ?”, „bifa-țimă, bifa-ți-mă sau bifați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

mențineți-mă, menține-ți-mă sau menținețimă ? – Cum este corect ?

mențineți-mă, menține-ți-mă sau menținețimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie menținețimă legat și când se scrie menține-ți-mă sau mențineți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului mențineți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie menținețimă fără cratimă și când se scrie mențineți-mă sau menține-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului mențineți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este mențineți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, mențineți-mă … (voi să mențineți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele menținețimă, menține-țimă și menține-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care mențineți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, mențineți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „menține”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului mențineți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu mențineți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „mențineți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „mențineți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul mențineți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul mențineți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul mențineți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie mențineți-mă sau menține-ți-mă ?”, „menține-țimă, menține-ți-mă sau mențineți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

limitați-mă, limita-ți-mă sau limitațimă ? – Cum este corect ?

limitați-mă, limita-ți-mă sau limitațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie limitațimă legat și când se scrie limita-ți-mă sau limitați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului limitați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie limitațimă fără cratimă și când se scrie limitați-mă sau limita-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului limitați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este limitați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, limitați-mă … (voi să limitați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele limitațimă, limita-țimă și limita-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care limitați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, limitați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „limita”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului limitați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu limitați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „limitați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „limitați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul limitați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul limitați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul limitați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie limitați-mă sau limita-ți-mă ?”, „limita-țimă, limita-ți-mă sau limitați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

returnați-mă, returna-ți-mă sau returnațimă ? – Cum este corect ?

returnați-mă, returna-ți-mă sau returnațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie returnațimă legat și când se scrie returna-ți-mă sau returnați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului returnați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie returnațimă fără cratimă și când se scrie returnați-mă sau returna-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului returnați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este returnați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, returnați-mă … (voi să returnați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele returnațimă, returna-țimă și returna-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care returnați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, returnați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „returna”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului returnați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu returnați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „returnați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „returnați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul returnați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul returnați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul returnați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie returnați-mă sau returna-ți-mă ?”, „returna-țimă, returna-ți-mă sau returnați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

prăjiți-mă, prăji-ți-mă sau prăjițimă ? – Cum este corect ?

prăjiți-mă, prăji-ți-mă sau prăjițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie prăjițimă legat și când se scrie prăji-ți-mă sau prăjiți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului prăjiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie prăjițimă fără cratimă și când se scrie prăjiți-mă sau prăji-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului prăjiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este prăjiți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, prăjiți-mă … (voi să prăjiți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele prăjițimă, prăji-țimă și prăji-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care prăjiți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, prăjiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „prăji”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului prăjiți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu prăjiți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „prăjiți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „prăjiți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul prăjiți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul prăjiți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul prăjiți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie prăjiți-mă sau prăji-ți-mă ?”, „prăji-țimă, prăji-ți-mă sau prăjiți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

corectați-mă, corecta-ți-mă sau corectațimă ? – Cum este corect ?

corectați-mă, corecta-ți-mă sau corectațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie corectațimă legat și când se scrie corecta-ți-mă sau corectați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului corectați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie corectațimă fără cratimă și când se scrie corectați-mă sau corecta-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului corectați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este corectați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, corectați-mă … (voi să corectați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele corectațimă, corecta-țimă și corecta-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care corectați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, corectați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „corecta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului corectați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu corectați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „corectați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „corectați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul corectați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul corectați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul corectați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie corectați-mă sau corecta-ți-mă ?”, „corecta-țimă, corecta-ți-mă sau corectați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

ocoliți-mă, ocoli-ți-mă sau ocolițimă ? – Cum este corect ?

ocoliți-mă, ocoli-ți-mă sau ocolițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie ocolițimă legat și când se scrie ocoli-ți-mă sau ocoliți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului ocoliți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie ocolițimă fără cratimă și când se scrie ocoliți-mă sau ocoli-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului ocoliți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este ocoliți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, ocoliți-mă … (voi să ocoliți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele ocolițimă, ocoli-țimă și ocoli-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care ocoliți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, ocoliți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „ocoli”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului ocoliți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu ocoliți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „ocoliți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „ocoliți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul ocoliți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul ocoliți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul ocoliți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie ocoliți-mă sau ocoli-ți-mă ?”, „ocoli-țimă, ocoli-ți-mă sau ocoliți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

alintați-mă, alinta-ți-mă sau alintațimă ? – Cum este corect ?

alintați-mă, alinta-ți-mă sau alintațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie alintațimă legat și când se scrie alinta-ți-mă sau alintați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului alintați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie alintațimă fără cratimă și când se scrie alintați-mă sau alinta-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului alintați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este alintați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, alintați-mă … (voi să alintați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele alintațimă, alinta-țimă și alinta-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care alintați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, alintați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „alinta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului alintați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu alintați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „alintați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „alintați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul alintați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul alintați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul alintați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie alintați-mă sau alinta-ți-mă ?”, „alinta-țimă, alinta-ți-mă sau alintați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

înfiați-mă, înfia-ți-mă sau înfiațimă ? – Cum este corect ?

înfiați-mă, înfia-ți-mă sau înfiațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie înfiațimă legat și când se scrie înfia-ți-mă sau înfiați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului înfiați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie înfiațimă fără cratimă și când se scrie înfiați-mă sau înfia-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului înfiați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este înfiați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, înfiați-mă … (voi să înfiați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele înfiațimă, înfia-țimă și înfia-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care înfiați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, înfiați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „înfia”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului înfiați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu înfiați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „înfiați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „înfiați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul înfiați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul înfiați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul înfiați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie înfiați-mă sau înfia-ți-mă ?”, „înfia-țimă, înfia-ți-mă sau înfiați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

încuiați-mă, încuia-ți-mă sau încuiațimă ? – Cum este corect ?

încuiați-mă, încuia-ți-mă sau încuiațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie încuiațimă legat și când se scrie încuia-ți-mă sau încuiați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului încuiați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie încuiațimă fără cratimă și când se scrie încuiați-mă sau încuia-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului încuiați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este încuiați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, încuiați-mă … (voi să încuiați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele încuiațimă, încuia-țimă și încuia-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care încuiați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, încuiați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „încuia”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului încuiați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu încuiați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „încuiați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „încuiați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul încuiați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul încuiați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul încuiați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie încuiați-mă sau încuia-ți-mă ?”, „încuia-țimă, încuia-ți-mă sau încuiați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

rotiți-mă, roti-ți-mă sau rotițimă ? – Cum este corect ?

rotiți-mă, roti-ți-mă sau rotițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie rotițimă legat și când se scrie roti-ți-mă sau rotiți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului rotiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie rotițimă fără cratimă și când se scrie rotiți-mă sau roti-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului rotiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este rotiți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, rotiți-mă … (voi să rotiți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele rotițimă, roti-țimă și roti-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care rotiți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, rotiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „roti”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului rotiți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu rotiți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „rotiți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „rotiți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul rotiți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul rotiți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul rotiți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie rotiți-mă sau roti-ți-mă ?”, „roti-țimă, roti-ți-mă sau rotiți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

extindeți-mă, extinde-ți-mă sau extindețimă ? – Cum este corect ?

extindeți-mă, extinde-ți-mă sau extindețimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie extindețimă legat și când se scrie extinde-ți-mă sau extindeți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului extindeți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie extindețimă fără cratimă și când se scrie extindeți-mă sau extinde-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului extindeți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este extindeți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, extindeți-mă … (voi să extindeți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele extindețimă, extinde-țimă și extinde-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care extindeți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, extindeți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „extinde”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului extindeți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu extindeți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „extindeți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „extindeți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul extindeți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul extindeți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul extindeți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie extindeți-mă sau extinde-ți-mă ?”, „extinde-țimă, extinde-ți-mă sau extindeți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

înmânați-mă, înmâna-ți-mă sau înmânațimă ? – Cum este corect ?

înmânați-mă, înmâna-ți-mă sau înmânațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie înmânațimă legat și când se scrie înmâna-ți-mă sau înmânați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului înmânați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie înmânațimă fără cratimă și când se scrie înmânați-mă sau înmâna-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului înmânați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este înmânați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, înmânați-mă … (voi să înmânați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele înmânațimă, înmâna-țimă și înmâna-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care înmânați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, înmânați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „înmâna”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului înmânați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu înmânați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „înmânați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „înmânați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul înmânați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul înmânați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul înmânați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie înmânați-mă sau înmâna-ți-mă ?”, „înmâna-țimă, înmâna-ți-mă sau înmânați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

răpiți-mă, răpi-ți-mă sau răpițimă ? – Cum este corect ?

răpiți-mă, răpi-ți-mă sau răpițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie răpițimă legat și când se scrie răpi-ți-mă sau răpiți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului răpiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie răpițimă fără cratimă și când se scrie răpiți-mă sau răpi-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului răpiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este răpiți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, răpiți-mă … (voi să răpiți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele răpițimă, răpi-țimă și răpi-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care răpiți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, răpiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „răpi”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului răpiți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu răpiți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „răpiți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „răpiți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul răpiți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul răpiți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul răpiți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie răpiți-mă sau răpi-ți-mă ?”, „răpi-țimă, răpi-ți-mă sau răpiți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

preparați-mă, prepara-ți-mă sau preparațimă ? – Cum este corect ?

preparați-mă, prepara-ți-mă sau preparațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie preparațimă legat și când se scrie prepara-ți-mă sau preparați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului preparați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie preparațimă fără cratimă și când se scrie preparați-mă sau prepara-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului preparați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este preparați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, preparați-mă … (voi să preparați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele preparațimă, prepara-țimă și prepara-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care preparați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, preparați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „prepara”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului preparați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu preparați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „preparați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „preparați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul preparați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul preparați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul preparați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie preparați-mă sau prepara-ți-mă ?”, „prepara-țimă, prepara-ți-mă sau preparați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

recitiți-mă, reciti-ți-mă sau recitițimă ? – Cum este corect ?

recitiți-mă, reciti-ți-mă sau recitițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie recitițimă legat și când se scrie reciti-ți-mă sau recitiți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului recitiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie recitițimă fără cratimă și când se scrie recitiți-mă sau reciti-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului recitiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este recitiți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, recitiți-mă … (voi să recitiți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele recitițimă, reciti-țimă și reciti-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care recitiți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, recitiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „reciti”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului recitiți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu recitiți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „recitiți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „recitiți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul recitiți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul recitiți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul recitiți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie recitiți-mă sau reciti-ți-mă ?”, „reciti-țimă, reciti-ți-mă sau recitiți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

distrageți-mă, distrage-ți-mă sau distragețimă ? – Cum este corect ?

distrageți-mă, distrage-ți-mă sau distragețimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie distragețimă legat și când se scrie distrage-ți-mă sau distrageți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului distrageți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie distragețimă fără cratimă și când se scrie distrageți-mă sau distrage-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului distrageți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este distrageți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, distrageți-mă … (voi să distrageți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele distragețimă, distrage-țimă și distrage-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care distrageți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, distrageți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „distrage”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului distrageți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu distrageți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „distrageți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „distrageți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul distrageți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul distrageți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul distrageți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie distrageți-mă sau distrage-ți-mă ?”, „distrage-țimă, distrage-ți-mă sau distrageți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

lipsiți-mă, lipsi-ți-mă sau lipsițimă ? – Cum este corect ?

lipsiți-mă, lipsi-ți-mă sau lipsițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie lipsițimă legat și când se scrie lipsi-ți-mă sau lipsiți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului lipsiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie lipsițimă fără cratimă și când se scrie lipsiți-mă sau lipsi-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului lipsiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este lipsiți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, lipsiți-mă … (voi să lipsiți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele lipsițimă, lipsi-țimă și lipsi-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care lipsiți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, lipsiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „lipsi”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului lipsiți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu lipsiți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „lipsiți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „lipsiți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul lipsiți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul lipsiți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul lipsiți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie lipsiți-mă sau lipsi-ți-mă ?”, „lipsi-țimă, lipsi-ți-mă sau lipsiți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

protejați-mă, proteja-ți-mă sau protejațimă ? – Cum este corect ?

protejați-mă, proteja-ți-mă sau protejațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie protejațimă legat și când se scrie proteja-ți-mă sau protejați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului protejați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie protejațimă fără cratimă și când se scrie protejați-mă sau proteja-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului protejați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este protejați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, protejați-mă … (voi să protejați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele protejațimă, proteja-țimă și proteja-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care protejați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, protejați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „proteja”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului protejați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu protejați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „protejați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „protejați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul protejați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul protejați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul protejați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie protejați-mă sau proteja-ți-mă ?”, „proteja-țimă, proteja-ți-mă sau protejați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.