Acul și Barosul – Poveste de Ion Creangă
Acul:
— Moșule, de ce ești zurbagiu? Te sfădești necontenit cu soră-ta nicovala, țipați și faceți larmă, de-mi țiuie urechile. Eu lucrez toată ziua, și nime nu-mi aude gura. — Iaca, mă!… da de unde-ai ieșit, Pâcală?
— De unde-am ieșit, de unde n-am ieșit, eu îți spun că nu faci bine ceea ce faci.
— Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decât găina. Măi băiete, trebuie să știi că din sfădălia noastră ai ieșit; ș-apoi tu ni cauți pricină?
— Mă rog, iertați-mă! că dacă n-ar fi fost focul, foile, pleafura și omul care să vă facă să vă deie nume, ați fi rămas mult și bine în fundul pământului, ruginite ca vai de voi.
— Măsură-ți vorbele, băiete! Auzi, soră nicovală, cum ne râde acușorul?
— Aud, dar n-am gură să-i răspund; și văd, dar trebuie să rabd.
— Vorba ceea, soro: „Șede hârbu-n cale și râde de oale”. Măi pușchiule! Ia să vedem, ce ai făcut tu mai mult decât noi?
— Ce am făcut și ce fac, îndată ț-oiu spune. Ca să nu lungesc vorba, hainele bărbătești și femeiești, din creștet până în tălpi, și alte nenumărate lucruri frumoase și scumpe, fără de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intră în bordeiu, suie-te în palat, ai să mă găsești. Fetele mă pun în cutiuțe aurite, mă înfing în perinuțe de mătasă și îngrijesc de mine ca de un mare lucru.
— Da’ în stogul de fân nu vrei să te puie, mititelule?
— Nici în stogul de fân, dar nici trântit într-un ungher al ferăriei, ca tine. Ia spune-mi: te mai ie cineva în mână decât ferarul?
— Ia ascultă, te prea întreci cu șaga, piciule! Dacă șezi la cinste, și toți îngrijesc de tine, cum zici, de ce li împungi degetele?
— Da împung pe cască gură cel somnoros, pentru că voiesc să iasă din mâna lui, prin ajutorul meu, multe lucruri folositoare și frumoase. Tu, pentru ce bați ferul cel culcat pe nicovală și ruginit ca și tine? Nu ca să faci din el lucruri mai bune și mai frumoase?
— Măi… da’ bun ești de gură!
— Și de gură, dar și de lucru.
— Ei bine, tu mi-ai înșirat verzi și uscate; ia stăi să-ți spun și eu pe ale mele: toporul, barda, ciocanul, cleștele, vătraiul și nenumărate unelte și mașini de fer, unele de-o mărime urieșă, iar altele mici și bicisnice ca tine, pututu-s-au face până n-au trecut pintre nicovală și ilău? Casa, bisericile, corabia, puștile, tunurile și alte lucruri nenumărate, așa-i că n-ar fi, de nu eram eu? Tu îmi spui de haine frumoase; eu ț-oiu spune de casă, de sapă, de secere, de coasă și de plug. Tu îmi spui mai mult de frumos, eu ț-oiu spune de cele neapărat trebuincioase.
— Mă faci să te-apuc iar la scărmănat, moșule baros. Haine i-au trebuit omului întâi, căci nu era să umble cu pielea goală și desculț ca gâștele.
— Te-ai încurcat cu socotelile, măi băiete. Ba de mâncare și casă i-a trebuit omului întâi ș-apoi haine frumoase, cum zici tu; cu rufe de ale tale îți ghiorăiesc mațele de foame. Ai auzit vorba ceea, că „Golătatea încunjură, iar foamea dă de-a dreptul”.
— Măi! da’ ruginit mai ești!
— Ruginit cum sunt, eu v-am făcut și trebuie să ascultați de sfaturile mele.
— Așa este, dar te prea lauzi; las’ mai bine să te laude alții. Și tu faci trebi bune, și eu; numai atâta, că tu faci lucruri mai din topor, eu mai delicate; tu șezi totdeauna cu ferarul cel uns de cărbuni, iar eu șed cu croitorul și cu tot felul de persoane.
— Iar ai început, ghibirdic fudul și guraliu? Croitorul tău trebuie să împungă mai mult de zece ori, până când ferarul meu mă rădică o dată; croitorul tău rupe altă dată pe zi câte zece ace; ferarul însă mă are pe viață, ba mă poate lăsa și de zestre la copiii de copiii săi. Ș-apoi încă una: cine dintre acești doi meșteri e mai grebănos și mai gubav? Ferariul meu, ori croitoriul tău?
— Moșule! ești bătrân și multe mai știi; fie pe-a dumitale.
— Bine mititelule! Ia acum ai mai venit de-acasă. Zi mai bine că industria sau meșteșugurile, noi le-am adus în lume; că bogățiile cele mari, nouă se datoresc. Mi-ai zis ruginit și ț-ai zis cioplit; mie-mi pare bine ca strănepoții mei să fie mai ciopliți decât mine; cu timpul se cioplesc toate… Numai nu vă fuduliți și nu uitați obârșia voastră, ca nu cumva să vă ciopliți prea tare și să rămâneți care fără urechi, care fără dinți, care fără gură, care fără zimți, adecă niște cioarse de nici o treabă. C-apoi atunci iarăși mi-ți ajunge drăguș la căuș, și soră-mea nicovala vă va ține în spate, iar eu vă voiu bate pe rudă pe sămânță, ca să prindeți la minte.
Rezumat pentru Acul și Barosul de Ion Creangă
Acul și Barosul este o poveste în care Acul, un personaj mândru și guraliv, și Barosul, un personaj înțelept și experimentat, discută despre importanța și meritele muncii pe care o fac fiecare în parte. Acul se laudă că este esențial în crearea hainelor și a lucrurilor frumoase, în timp ce Barosul susține că el este responsabil pentru crearea uneltelor și a lucrurilor esențiale pentru viața oamenilor.
Deși cei doi personaje se ceartă și își aduc argumente pentru a-și susține punctul de vedere, în cele din urmă Acul recunoaște înțelepciunea Barosului și îi dă dreptate. Barosul sfătuiește ca strănepoții săi să nu uite de obârșia lor și să nu se fudulească prea mult, ci să continue să se perfecționeze în ceea ce fac, în caz contrar riscând să devină inutili.
Povestea subliniază importanța muncii, a cooperării și a îmbunătățirii continue în orice meșteșug, dar și a umilinței și a respectului față de cei care au contribuit la succesul generațiilor următoare.
Mesajul poveștii Acul și Barosul de Ion Creangă
Mesajul poveștii „Acul și Barosul” este acela că fiecare meșteșug și obiect are importanța și rolul său în viața oamenilor, indiferent dacă contribuie la crearea lucrurilor frumoase sau a celor esențiale pentru trai. Povestea evidențiază și importanța umilinței și a respectului față de cei care ne-au precedat, precum și necesitatea cooperării și a perfecționării continue în meșteșugurile pe care le practicăm, în loc să ne lăudăm și să ne comparăm cu alții. Astfel, poveștile ne îndeamnă să apreciem munca tuturor și să învățăm unii de la alții, în loc să ne concentrăm doar pe realizările noastre proprii.
Concluzia poveștii Acul și Barosul de Ion Creangă
Concluzia poveștii „Acul și Barosul” ne reamintește că fiecare meșteșug și obiect, fie că este vorba despre lucruri frumoase sau esențiale, are un rol important în lume și în viața oamenilor. În loc să ne lăudăm sau să ne comparăm cu ceilalți, ar trebui să fim umili, să respectăm și să apreciem contribuțiile fiecăruia și să ne străduim să ne perfecționăm în mod constant în activitățile pe care le desfășurăm. Povestea ne încurajează să învățăm din experiențele celor care ne-au precedat și să lucrăm împreună pentru a crea o lume mai bună și mai prosperă pentru toți.
Care sunt personajele din Acul și Barosul ?
Personajele voveștii „Acul și Barosul” sunt :
- Acul
- Barosul
- poveste de adormit copii
- povește scurta Acul și Barosul pentru copii
- povești scurte Acul și Barosul cu morală pentru copii
- povești scurte Acul și Barosul cu prințese și bunătate
- povești de adormit copii scurte
- cele mai frumoase povesti pentru copii de citit
- povesti pentru copii scurte de Ion Creangă
- Acul și Barosul povesti pentru copii de 8 ani
- Acul și Barosul povesti pentru copii de 7 ani
- Acul și Barosul povesti pentru copii de 6 ani
- Acul și Barosul povesti pentru copii de 5 ani
- Acul și Barosul povesti pentru copii de 4 ani
- Acul și Barosul povesti pentru copii de 3 ani
- basme pentru copii Acul și Barosul
- Povesti de adormit copii cu zâne și animale
- povești scurte Acul și Barosul pentru adormit copiii
- Povești scurte Acul și Barosul pentru adormit copiii
- Povesti scurte, Acul și Barosul pe care sa i le citesti copilului inainte de culcare
- Acul și Barosul de Ion Creangă
- Rezumatul poveștii Acul și Barosul
- Rezumate / Concluzie
- Care sunt personajele din Acul și Barosul ?