Cum se scrie corect ? neînvinși, neânvinși sau ne învinși ?

neînvinși sau ne învinși – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, adăugarea unei cratime sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără cratimă și fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : neînvinși

Să ai capacitatea de a folosi gramatica limbii române într-o manieră corectă este un lucru indispensabil comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea propriu-zisă (orală) este scrisul, iar atunci când scriem trebuie să avem drept scop nu doar transmiterea informației brute, dar și a emoției din spatele cuvintelor în cauză.

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un beneficiu cât și o trebuință practică pentru vorbitorii de limba română. Singura modalitate prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică ireproșabilă.

Sensul unei propoziții se poate schimba foarte ușor din cauza plasării incorecte a unui cuvânt, cum ar fi chiar „neînvinși”, din cauza înlocuirii unei cratime, adăugarea necorespunzătoare a unui semn de întrebare, a unui semn de exclamare sau chiar a unei virgule.

Cu ajutorul cuvântului neînvinși, vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „simple” virgule.

Propoziții cu neînvinși – Cuvântul neînvinși

Nu cred că suntneînvinși.
Nu, cred că sunt neînvinși.

Nu știam că sunt neînvinși.
Nu, știam că sunt neînvinși.

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul neînvinși, însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul neînvinși, din cauza că virgula lipsește, cuvântul „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

În a doua propoziție care conține cuvântul neînvinși, virgula este folosită pentru a face o separație între cuvântul „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație cât și o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

Cum se scrie corect ? neîndemânatic, neândemânatic sau ne îndemânatic ?

neîndemânatic sau ne îndemânatic – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, adăugarea unei cratime sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără cratimă și fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : neîndemânatic

Să ai capacitatea de a folosi gramatica limbii române într-o manieră corectă este un lucru indispensabil comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea propriu-zisă (orală) este scrisul, iar atunci când scriem trebuie să avem drept scop nu doar transmiterea informației brute, dar și a emoției din spatele cuvintelor în cauză.

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un beneficiu cât și o trebuință practică pentru vorbitorii de limba română. Singura modalitate prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică ireproșabilă.

Sensul unei propoziții se poate schimba foarte ușor din cauza plasării incorecte a unui cuvânt, cum ar fi chiar „neîndemânatic”, din cauza înlocuirii unei cratime, adăugarea necorespunzătoare a unui semn de întrebare, a unui semn de exclamare sau chiar a unei virgule.

Cu ajutorul cuvântului neîndemânatic, vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „simple” virgule.

Propoziții cu neîndemânatic – Cuvântul neîndemânatic

Nu cred că este neîndemânatic.
Nu, cred că este neîndemânatic.

Nu știam că este neîndemânatic.
Nu, știam că este neîndemânatic.

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul neîndemânatic, însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul neîndemânatic, din cauza că virgula lipsește, cuvântul „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

În a doua propoziție care conține cuvântul neîndemânatic, virgula este folosită pentru a face o separație între cuvântul „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație cât și o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

Cum se scrie corect ? neîncăpătoare, neâncăpătoare sau ne încăpătoare ?

neîncăpătoare sau ne încăpătoare – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, adăugarea unei cratime sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără cratimă și fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : neîncăpătoare

Să ai capacitatea de a folosi gramatica limbii române într-o manieră corectă este un lucru indispensabil comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea propriu-zisă (orală) este scrisul, iar atunci când scriem trebuie să avem drept scop nu doar transmiterea informației brute, dar și a emoției din spatele cuvintelor în cauză.

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un beneficiu cât și o trebuință practică pentru vorbitorii de limba română. Singura modalitate prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică ireproșabilă.

Sensul unei propoziții se poate schimba foarte ușor din cauza plasării incorecte a unui cuvânt, cum ar fi chiar „neîncăpătoare”, din cauza înlocuirii unei cratime, adăugarea necorespunzătoare a unui semn de întrebare, a unui semn de exclamare sau chiar a unei virgule.

Cu ajutorul cuvântului neîncăpătoare, vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „simple” virgule.

Propoziții cu neîncăpătoare – Cuvântul neîncăpătoare

Nu cred că este neîncăpătoare.
Nu, cred că este neîncăpătoare.

Nu știam că este neîncăpătoare.
Nu, știam că este neîncăpătoare.

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul neîncăpătoare, însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul neîncăpătoare, din cauza că virgula lipsește, cuvântul „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

În a doua propoziție care conține cuvântul neîncăpătoare, virgula este folosită pentru a face o separație între cuvântul „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație cât și o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

Cum se scrie corect ? neîncrezătoare, neâncrezătoare sau ne încrezătoare ?

neîncrezătoare sau ne încrezătoare – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, adăugarea unei cratime sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără cratimă și fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : neîncrezătoare

Să ai capacitatea de a folosi gramatica limbii române într-o manieră corectă este un lucru indispensabil comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea propriu-zisă (orală) este scrisul, iar atunci când scriem trebuie să avem drept scop nu doar transmiterea informației brute, dar și a emoției din spatele cuvintelor în cauză.

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un beneficiu cât și o trebuință practică pentru vorbitorii de limba română. Singura modalitate prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică ireproșabilă.

Sensul unei propoziții se poate schimba foarte ușor din cauza plasării incorecte a unui cuvânt, cum ar fi chiar „neîncrezătoare”, din cauza înlocuirii unei cratime, adăugarea necorespunzătoare a unui semn de întrebare, a unui semn de exclamare sau chiar a unei virgule.

Cu ajutorul cuvântului neîncrezătoare, vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „simple” virgule.

Propoziții cu neîncrezătoare – Cuvântul neîncrezătoare

Nu cred că este neîncrezătoare.
Nu, cred că este neîncrezătoare.

Nu știam că este neîncrezătoare.
Nu, știam că este neîncrezătoare.

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul neîncrezătoare, însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul neîncrezătoare, din cauza că virgula lipsește, cuvântul „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

În a doua propoziție care conține cuvântul neîncrezătoare, virgula este folosită pentru a face o separație între cuvântul „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație cât și o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

Cum se scrie corect ? neîncrezător, neâncrezător sau ne încrezător ?

neîncrezător sau ne încrezător – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, adăugarea unei cratime sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără cratimă și fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : neîncrezător

Să ai capacitatea de a folosi gramatica limbii române într-o manieră corectă este un lucru indispensabil comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea propriu-zisă (orală) este scrisul, iar atunci când scriem trebuie să avem drept scop nu doar transmiterea informației brute, dar și a emoției din spatele cuvintelor în cauză.

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un beneficiu cât și o trebuință practică pentru vorbitorii de limba română. Singura modalitate prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică ireproșabilă.

Sensul unei propoziții se poate schimba foarte ușor din cauza plasării incorecte a unui cuvânt, cum ar fi chiar „neîncrezător”, din cauza înlocuirii unei cratime, adăugarea necorespunzătoare a unui semn de întrebare, a unui semn de exclamare sau chiar a unei virgule.

Cu ajutorul cuvântului neîncrezător, vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „simple” virgule.

Propoziții cu neîncrezător – Cuvântul neîncrezător

Nu cred că este neîncrezător.
Nu, cred că este neîncrezător.

Nu știam că este neîncrezător.
Nu, știam că este neîncrezător.

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul neîncrezător, însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul neîncrezător, din cauza că virgula lipsește, cuvântul „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

În a doua propoziție care conține cuvântul neîncrezător, virgula este folosită pentru a face o separație între cuvântul „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație cât și o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

Cum se scrie corect ? neîncadrabil, neâncadrabil sau ne încadrabil ?

neîncadrabil sau ne încadrabil – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, adăugarea unei cratime sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără cratimă și fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : neîncadrabil

Să ai capacitatea de a folosi gramatica limbii române într-o manieră corectă este un lucru indispensabil comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea propriu-zisă (orală) este scrisul, iar atunci când scriem trebuie să avem drept scop nu doar transmiterea informației brute, dar și a emoției din spatele cuvintelor în cauză.

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un beneficiu cât și o trebuință practică pentru vorbitorii de limba română. Singura modalitate prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică ireproșabilă.

Sensul unei propoziții se poate schimba foarte ușor din cauza plasării incorecte a unui cuvânt, cum ar fi chiar „neîncadrabil”, din cauza înlocuirii unei cratime, adăugarea necorespunzătoare a unui semn de întrebare, a unui semn de exclamare sau chiar a unei virgule.

Cu ajutorul cuvântului neîncadrabil, vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „simple” virgule.

Propoziții cu neîncadrabil – Cuvântul neîncadrabil

Nu cred că este neîncadrabil.
Nu, cred că este neîncadrabil.

Nu știam că este neîncadrabil.
Nu, știam că este neîncadrabil.

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul neîncadrabil, însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul neîncadrabil, din cauza că virgula lipsește, cuvântul „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

În a doua propoziție care conține cuvântul neîncadrabil, virgula este folosită pentru a face o separație între cuvântul „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație cât și o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

Cum se scrie corect? Bineînțeles / Bine înțeles sau Bineânțeles ?

Bineînțeles sau Bine înțeles – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, adăugarea unei cratime sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Bineînțeles

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, e bineînțeles că suntem pe aceeași lungime de undă.
Nu e bineînțeles că suntem pe aceeași lungime de undă.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Bineînțeles – Cuvântul Bineînțeles

Propoziții cu Bineînțeles – sens proprou și figurat

Bineînțeles că nu cred acest lucru.

Îmi doresc să te văd, bineînțeles.

Bineînțeles că te voi susține mereu.

Cred, bineînțeles, că ai dreptate.