-ule – când și cum se scrie ?

luminosule sau luminosu-le ? Când și cum se scrie corect ?

luminosule sau luminosu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie luminosule legat (fără cratimă) și când se scrie luminosu-le sau luminos-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui luminosu-le și luminosule ?

Cum este corect ? luminosu-le sau luminosule ?

 

În cazul de față, luminosule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că luminosule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, luminosule ?

 

luminosu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul luminosule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu luminosule – cuvântul luminosule

 

Sunt încântată să te cunosc, luminosule.

luminosule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, luminosule.

Nu te-am văzut de trei ani, luminosule.

luminosule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu luminosule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, luminosule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, luminosule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul luminosule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul luminosule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie luminosule lipit și când se scrie luminosu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie luminosu-le sau luminosule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie luminosule fără cratimă și nu luminosu-le cu cratimă ?
perfecționatule sau perfecționatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

perfecționatule sau perfecționatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie perfecționatule legat (fără cratimă) și când se scrie perfecționatu-le sau perfecționat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui perfecționatu-le și perfecționatule ?

Cum este corect ? perfecționatu-le sau perfecționatule ?

 

În cazul de față, perfecționatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că perfecționatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, perfecționatule ?

 

perfecționatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul perfecționatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu perfecționatule – cuvântul perfecționatule

 

Sunt încântată să te cunosc, perfecționatule.

perfecționatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, perfecționatule.

Nu te-am văzut de trei ani, perfecționatule.

perfecționatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu perfecționatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, perfecționatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, perfecționatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul perfecționatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul perfecționatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie perfecționatule lipit și când se scrie perfecționatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie perfecționatu-le sau perfecționatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie perfecționatule fără cratimă și nu perfecționatu-le cu cratimă ?
perfecționistule sau perfecționistu-le ? Când și cum se scrie corect ?

perfecționistule sau perfecționistu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie perfecționistule legat (fără cratimă) și când se scrie perfecționistu-le sau perfecționist-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui perfecționistu-le și perfecționistule ?

Cum este corect ? perfecționistu-le sau perfecționistule ?

 

În cazul de față, perfecționistule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că perfecționistule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, perfecționistule ?

 

perfecționistu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul perfecționistule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu perfecționistule – cuvântul perfecționistule

 

Sunt încântată să te cunosc, perfecționistule.

perfecționistule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, perfecționistule.

Nu te-am văzut de trei ani, perfecționistule.

perfecționistule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu perfecționistule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, perfecționistule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, perfecționistule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul perfecționistule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul perfecționistule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie perfecționistule lipit și când se scrie perfecționistu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie perfecționistu-le sau perfecționistule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie perfecționistule fără cratimă și nu perfecționistu-le cu cratimă ?
perfectule sau perfectu-le ? Când și cum se scrie corect ?

perfectule sau perfectu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie perfectule legat (fără cratimă) și când se scrie perfectu-le sau perfect-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui perfectu-le și perfectule ?

Cum este corect ? perfectu-le sau perfectule ?

 

În cazul de față, perfectule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că perfectule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, perfectule ?

 

perfectu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul perfectule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu perfectule – cuvântul perfectule

 

Sunt încântată să te cunosc, perfectule.

perfectule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, perfectule.

Nu te-am văzut de trei ani, perfectule.

perfectule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu perfectule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, perfectule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, perfectule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul perfectule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul perfectule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie perfectule lipit și când se scrie perfectu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie perfectu-le sau perfectule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie perfectule fără cratimă și nu perfectu-le cu cratimă ?
oficializatule sau oficializatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

oficializatule sau oficializatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie oficializatule legat (fără cratimă) și când se scrie oficializatu-le sau oficializat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui oficializatu-le și oficializatule ?

Cum este corect ? oficializatu-le sau oficializatule ?

 

În cazul de față, oficializatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că oficializatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, oficializatule ?

 

oficializatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul oficializatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu oficializatule – cuvântul oficializatule

 

Sunt încântată să te cunosc, oficializatule.

oficializatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, oficializatule.

Nu te-am văzut de trei ani, oficializatule.

oficializatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu oficializatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, oficializatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, oficializatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul oficializatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul oficializatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie oficializatule lipit și când se scrie oficializatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie oficializatu-le sau oficializatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie oficializatule fără cratimă și nu oficializatu-le cu cratimă ?
oficialule sau oficialu-le ? Când și cum se scrie corect ?

oficialule sau oficialu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie oficialule legat (fără cratimă) și când se scrie oficialu-le sau oficial-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui oficialu-le și oficialule ?

Cum este corect ? oficialu-le sau oficialule ?

 

În cazul de față, oficialule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că oficialule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, oficialule ?

 

oficialu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul oficialule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu oficialule – cuvântul oficialule

 

Sunt încântată să te cunosc, oficialule.

oficialule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, oficialule.

Nu te-am văzut de trei ani, oficialule.

oficialule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu oficialule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, oficialule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, oficialule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul oficialule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul oficialule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie oficialule lipit și când se scrie oficialu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie oficialu-le sau oficialule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie oficialule fără cratimă și nu oficialu-le cu cratimă ?
familiarizatule sau familiarizatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

familiarizatule sau familiarizatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie familiarizatule legat (fără cratimă) și când se scrie familiarizatu-le sau familiarizat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui familiarizatu-le și familiarizatule ?

Cum este corect ? familiarizatu-le sau familiarizatule ?

 

În cazul de față, familiarizatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că familiarizatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, familiarizatule ?

 

familiarizatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul familiarizatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu familiarizatule – cuvântul familiarizatule

 

Sunt încântată să te cunosc, familiarizatule.

familiarizatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, familiarizatule.

Nu te-am văzut de trei ani, familiarizatule.

familiarizatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu familiarizatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, familiarizatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, familiarizatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul familiarizatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul familiarizatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie familiarizatule lipit și când se scrie familiarizatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie familiarizatu-le sau familiarizatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie familiarizatule fără cratimă și nu familiarizatu-le cu cratimă ?
familistule sau familistu-le ? Când și cum se scrie corect ?

familistule sau familistu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie familistule legat (fără cratimă) și când se scrie familistu-le sau familist-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui familistu-le și familistule ?

Cum este corect ? familistu-le sau familistule ?

 

În cazul de față, familistule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că familistule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, familistule ?

 

familistu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul familistule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu familistule – cuvântul familistule

 

Sunt încântată să te cunosc, familistule.

familistule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, familistule.

Nu te-am văzut de trei ani, familistule.

familistule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu familistule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, familistule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, familistule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul familistule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul familistule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie familistule lipit și când se scrie familistu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie familistu-le sau familistule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie familistule fără cratimă și nu familistu-le cu cratimă ?
familiarule sau familiaru-le ? Când și cum se scrie corect ?

familiarule sau familiaru-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie familiarule legat (fără cratimă) și când se scrie familiaru-le sau familiar-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui familiaru-le și familiarule ?

Cum este corect ? familiaru-le sau familiarule ?

 

În cazul de față, familiarule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că familiarule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, familiarule ?

 

familiaru-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul familiarule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu familiarule – cuvântul familiarule

 

Sunt încântată să te cunosc, familiarule.

familiarule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, familiarule.

Nu te-am văzut de trei ani, familiarule.

familiarule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu familiarule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, familiarule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, familiarule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul familiarule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul familiarule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie familiarule lipit și când se scrie familiaru-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie familiaru-le sau familiarule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie familiarule fără cratimă și nu familiaru-le cu cratimă ?
separatule sau separatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

separatule sau separatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie separatule legat (fără cratimă) și când se scrie separatu-le sau separat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui separatu-le și separatule ?

Cum este corect ? separatu-le sau separatule ?

 

În cazul de față, separatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că separatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, separatule ?

 

separatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul separatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu separatule – cuvântul separatule

 

Sunt încântată să te cunosc, separatule.

separatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, separatule.

Nu te-am văzut de trei ani, separatule.

separatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu separatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, separatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, separatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul separatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul separatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie separatule lipit și când se scrie separatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie separatu-le sau separatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie separatule fără cratimă și nu separatu-le cu cratimă ?
privatizatule sau privatizatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

privatizatule sau privatizatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie privatizatule legat (fără cratimă) și când se scrie privatizatu-le sau privatizat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui privatizatu-le și privatizatule ?

Cum este corect ? privatizatu-le sau privatizatule ?

 

În cazul de față, privatizatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că privatizatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, privatizatule ?

 

privatizatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul privatizatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu privatizatule – cuvântul privatizatule

 

Sunt încântată să te cunosc, privatizatule.

privatizatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, privatizatule.

Nu te-am văzut de trei ani, privatizatule.

privatizatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu privatizatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, privatizatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, privatizatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul privatizatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul privatizatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie privatizatule lipit și când se scrie privatizatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie privatizatu-le sau privatizatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie privatizatule fără cratimă și nu privatizatu-le cu cratimă ?
depravatule sau depravatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

depravatule sau depravatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie depravatule legat (fără cratimă) și când se scrie depravatu-le sau depravat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui depravatu-le și depravatule ?

Cum este corect ? depravatu-le sau depravatule ?

 

În cazul de față, depravatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că depravatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, depravatule ?

 

depravatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul depravatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu depravatule – cuvântul depravatule

 

Sunt încântată să te cunosc, depravatule.

depravatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, depravatule.

Nu te-am văzut de trei ani, depravatule.

depravatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu depravatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, depravatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, depravatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul depravatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul depravatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie depravatule lipit și când se scrie depravatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie depravatu-le sau depravatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie depravatule fără cratimă și nu depravatu-le cu cratimă ?
posesivule sau posesivu-le ? Când și cum se scrie corect ?

posesivule sau posesivu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie posesivule legat (fără cratimă) și când se scrie posesivu-le sau posesiv-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui posesivu-le și posesivule ?

Cum este corect ? posesivu-le sau posesivule ?

 

În cazul de față, posesivule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că posesivule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, posesivule ?

 

posesivu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul posesivule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu posesivule – cuvântul posesivule

 

Sunt încântată să te cunosc, posesivule.

posesivule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, posesivule.

Nu te-am văzut de trei ani, posesivule.

posesivule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu posesivule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, posesivule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, posesivule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul posesivule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul posesivule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie posesivule lipit și când se scrie posesivu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie posesivu-le sau posesivule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie posesivule fără cratimă și nu posesivu-le cu cratimă ?
darnicule sau darnicu-le ? Când și cum se scrie corect ?

darnicule sau darnicu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie darnicule legat (fără cratimă) și când se scrie darnicu-le sau darnic-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui darnicu-le și darnicule ?

Cum este corect ? darnicu-le sau darnicule ?

 

În cazul de față, darnicule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că darnicule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, darnicule ?

 

darnicu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul darnicule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu darnicule – cuvântul darnicule

 

Sunt încântată să te cunosc, darnicule.

darnicule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, darnicule.

Nu te-am văzut de trei ani, darnicule.

darnicule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu darnicule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, darnicule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, darnicule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul darnicule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul darnicule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie darnicule lipit și când se scrie darnicu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie darnicu-le sau darnicule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie darnicule fără cratimă și nu darnicu-le cu cratimă ?
privatule sau privatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

privatule sau privatu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie privatule legat (fără cratimă) și când se scrie privatu-le sau privat-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui privatu-le și privatule ?

Cum este corect ? privatu-le sau privatule ?

 

În cazul de față, privatule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că privatule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, privatule ?

 

privatu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul privatule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu privatule – cuvântul privatule

 

Sunt încântată să te cunosc, privatule.

privatule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, privatule.

Nu te-am văzut de trei ani, privatule.

privatule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu privatule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, privatule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, privatule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul privatule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul privatule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie privatule lipit și când se scrie privatu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie privatu-le sau privatule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie privatule fără cratimă și nu privatu-le cu cratimă ?
finalistule sau finalistu-le ? Când și cum se scrie corect ?

finalistule sau finalistu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie finalistule legat (fără cratimă) și când se scrie finalistu-le sau finalist-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui finalistu-le și finalistule ?

Cum este corect ? finalistu-le sau finalistule ?

 

În cazul de față, finalistule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că finalistule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, finalistule ?

 

finalistu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul finalistule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu finalistule – cuvântul finalistule

 

Sunt încântată să te cunosc, finalistule.

finalistule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, finalistule.

Nu te-am văzut de trei ani, finalistule.

finalistule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu finalistule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, finalistule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, finalistule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul finalistule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul finalistule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie finalistule lipit și când se scrie finalistu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie finalistu-le sau finalistule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie finalistule fără cratimă și nu finalistu-le cu cratimă ?
orgoliosule sau orgoliosu-le ? Când și cum se scrie corect ?

orgoliosule sau orgoliosu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie orgoliosule legat (fără cratimă) și când se scrie orgoliosu-le sau orgolios-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui orgoliosu-le și orgoliosule ?

Cum este corect ? orgoliosu-le sau orgoliosule ?

 

În cazul de față, orgoliosule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că orgoliosule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, orgoliosule ?

 

orgoliosu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul orgoliosule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu orgoliosule – cuvântul orgoliosule

 

Sunt încântată să te cunosc, orgoliosule.

orgoliosule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, orgoliosule.

Nu te-am văzut de trei ani, orgoliosule.

orgoliosule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu orgoliosule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, orgoliosule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, orgoliosule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul orgoliosule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul orgoliosule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie orgoliosule lipit și când se scrie orgoliosu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie orgoliosu-le sau orgoliosule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie orgoliosule fără cratimă și nu orgoliosu-le cu cratimă ?
clasicule sau clasicu-le ? Când și cum se scrie corect ?

clasicule sau clasicu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie clasicule legat (fără cratimă) și când se scrie clasicu-le sau clasic-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui clasicu-le și clasicule ?

Cum este corect ? clasicu-le sau clasicule ?

 

În cazul de față, clasicule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că clasicule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, clasicule ?

 

clasicu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul clasicule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu clasicule – cuvântul clasicule

 

Sunt încântată să te cunosc, clasicule.

clasicule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, clasicule.

Nu te-am văzut de trei ani, clasicule.

clasicule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu clasicule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, clasicule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, clasicule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul clasicule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul clasicule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie clasicule lipit și când se scrie clasicu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie clasicu-le sau clasicule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie clasicule fără cratimă și nu clasicu-le cu cratimă ?
unicule sau unicu-le ? Când și cum se scrie corect ?

unicule sau unicu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie unicule legat (fără cratimă) și când se scrie unicu-le sau unic-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui unicu-le și unicule ?

Cum este corect ? unicu-le sau unicule ?

 

În cazul de față, unicule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că unicule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, unicule ?

 

unicu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul unicule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu unicule – cuvântul unicule

 

Sunt încântată să te cunosc, unicule.

unicule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, unicule.

Nu te-am văzut de trei ani, unicule.

unicule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu unicule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, unicule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, unicule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul unicule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul unicule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie unicule lipit și când se scrie unicu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie unicu-le sau unicule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie unicule fără cratimă și nu unicu-le cu cratimă ?
mofturosule sau mofturosu-le ? Când și cum se scrie corect ?

mofturosule sau mofturosu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie mofturosule legat (fără cratimă) și când se scrie mofturosu-le sau mofturos-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui mofturosu-le și mofturosule ?

Cum este corect ? mofturosu-le sau mofturosule ?

 

În cazul de față, mofturosule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că mofturosule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, mofturosule ?

 

mofturosu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul mofturosule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu mofturosule – cuvântul mofturosule

 

Sunt încântată să te cunosc, mofturosule.

mofturosule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, mofturosule.

Nu te-am văzut de trei ani, mofturosule.

mofturosule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu mofturosule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, mofturosule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, mofturosule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul mofturosule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul mofturosule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie mofturosule lipit și când se scrie mofturosu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie mofturosu-le sau mofturosule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie mofturosule fără cratimă și nu mofturosu-le cu cratimă ?
frumușelule sau frumușelu-le ? Când și cum se scrie corect ?

frumușelule sau frumușelu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie frumușelule legat (fără cratimă) și când se scrie frumușelu-le sau frumușel-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui frumușelu-le și frumușelule ?

Cum este corect ? frumușelu-le sau frumușelule ?

 

În cazul de față, frumușelule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că frumușelule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, frumușelule ?

 

frumușelu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul frumușelule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu frumușelule – cuvântul frumușelule

 

Sunt încântată să te cunosc, frumușelule.

frumușelule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, frumușelule.

Nu te-am văzut de trei ani, frumușelule.

frumușelule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu frumușelule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, frumușelule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, frumușelule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul frumușelule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul frumușelule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie frumușelule lipit și când se scrie frumușelu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie frumușelu-le sau frumușelule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie frumușelule fără cratimă și nu frumușelu-le cu cratimă ?
credinciosule sau credinciosu-le ? Când și cum se scrie corect ?

credinciosule sau credinciosu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie credinciosule legat (fără cratimă) și când se scrie credinciosu-le sau credincios-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui credinciosu-le și credinciosule ?

Cum este corect ? credinciosu-le sau credinciosule ?

 

În cazul de față, credinciosule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că credinciosule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, credinciosule ?

 

credinciosu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul credinciosule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu credinciosule – cuvântul credinciosule

 

Sunt încântată să te cunosc, credinciosule.

credinciosule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, credinciosule.

Nu te-am văzut de trei ani, credinciosule.

credinciosule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu credinciosule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, credinciosule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, credinciosule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul credinciosule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul credinciosule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie credinciosule lipit și când se scrie credinciosu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie credinciosu-le sau credinciosule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie credinciosule fără cratimă și nu credinciosu-le cu cratimă ?
excelentule sau excelentu-le ? Când și cum se scrie corect ?

excelentule sau excelentu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie excelentule legat (fără cratimă) și când se scrie excelentu-le sau excelent-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui excelentu-le și excelentule ?

Cum este corect ? excelentu-le sau excelentule ?

 

În cazul de față, excelentule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că excelentule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, excelentule ?

 

excelentu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul excelentule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu excelentule – cuvântul excelentule

 

Sunt încântată să te cunosc, excelentule.

excelentule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, excelentule.

Nu te-am văzut de trei ani, excelentule.

excelentule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu excelentule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, excelentule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, excelentule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul excelentule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul excelentule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie excelentule lipit și când se scrie excelentu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie excelentu-le sau excelentule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie excelentule fără cratimă și nu excelentu-le cu cratimă ?
directule sau directu-le ? Când și cum se scrie corect ?

directule sau directu-le ? Când și cum se scrie corect ?

 

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie directule legat (fără cratimă) și când se scrie directu-le sau direct-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui directu-le și directule ?

Cum este corect ? directu-le sau directule ?

 

În cazul de față, directule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că directule este o formulă de adresare.

  • Ex. Ce faci, directule ?

 

directu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

  1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
  2. La conjugare, cratima nu se folosește.
  3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul directule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

 

Propoziții cu directule – cuvântul directule

 

Sunt încântată să te cunosc, directule.

directule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, directule.

Nu te-am văzut de trei ani, directule.

directule, care este numărul tău de telefon ?

 

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu directule ?

 

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, directule.

 

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, directule.

 

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul directule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul directule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

  • Când se scrie directule lipit și când se scrie directu-le dezlipit ?
  • Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
  • Se scrie directu-le sau directule ?
  • Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
  • Care este forma corectă a acestei propoziții ?
  • De ce se scrie directule fără cratimă și nu directu-le cu cratimă ?