cheltuiți-vă, cheltui-ți-vă sau cheltuițivă ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie cheltuițivă legat și când se scrie cheltui-ți-vă sau cheltuiți-vă dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului cheltuiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie cheltuițivă fără cratimă și când se scrie cheltuiți-vă sau cheltui-ți-vă  cu cratimă ?

În cazul cuvântului cheltuiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „vă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-vă” se adaugă cu cratimă pentru că „vă” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este cheltuiți-vă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, cheltuiți-vă … (voi cheltuiți vouă / pe voi / ale voastre) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele cheltuițivă, cheltui-țivă și cheltui-ți-vă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care cheltuiți-vă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, cheltuiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-vă”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-vă” cuvântului „cheltui”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului cheltuiți-vă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu cheltuiți-vă ?

1. Nu știe ce înseamnă „cheltuiți-vă”.
2. Nu, știe ce înseamnă „cheltuiți-vă”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul cheltuiți-vă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul cheltuiți-vă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul cheltuiți-vă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie cheltuiți-vă sau cheltui-ți-vă ?”, „cheltui-țivă, cheltui-ți-vă sau cheltuiți-vă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

organizează-mă sau organizeazămă ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie organizează-mă dezlegat și când se scrie organizeazămă legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie organizează-mă cu cratimă și când se scrie organizeazămă fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este organizează-mă și înseamnă „tu organizează pe mine”.

organizeazămă este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care organizează-mă se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mă”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului organizează-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu organizează-mă ?

1. Nu știe ce înseamnă „organizează-mă”.
2. Nu, știe ce înseamnă „organizează-mă”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul organizează-mă, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul organizează-mă, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul organizează-mă, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie organizeazămă sau organizează-mă ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

mușcă-te sau mușcăte ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie mușcă-te dezlegat și când se scrie mușcăte legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie mușcă-te cu cratimă și când se scrie mușcăte fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este mușcă-te și înseamnă „tu mușcă pe tine”.

mușcăte este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care mușcă-te se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-te”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului mușcă-te cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu mușcă-te ?

1. Nu știe ce înseamnă „mușcă-te”.
2. Nu, știe ce înseamnă „mușcă-te”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul mușcă-te, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul mușcă-te, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul mușcă-te, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie mușcăte sau mușcă-te ?”, „mușcă-te sau mușcăte ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

montați-le, monta-ți-le sau montațile ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie montațile legat și când se scrie monta-ți-le sau montați-le dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului montați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie montațile fără cratimă și când se scrie montați-le sau monta-ți-le  cu cratimă ?

În cazul cuvântului montați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „le” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-le” se adaugă cu cratimă pentru că „le” este un pronume.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este montați-le și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, montați-le … (voi să montați pe ele / ale lor) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele montațile, monta-țile și monta-ți-le sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care montați-le se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, montați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-le”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-le” cuvântului „monta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului montați-le cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu montați-le ?

1. Nu știe ce înseamnă „montați-le”.
2. Nu, știe ce înseamnă „montați-le”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul montați-le, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul montați-le virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul montați-le, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie montați-le sau monta-ți-le ?”, „monta-țile, monta-ți-le sau montați-le?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

mințitule sau mințitu-le ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie mințitule legat (fără cratimă) și când se scrie mințitu-le sau mințit-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui mințitu-le și mințitule ?

Cum este corect ? mințitu-le sau mințitule ?

În cazul de față, mințitule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că mințitule este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, mințitule ?

mințitu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul mințitule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu mințitule – cuvântul mințitule

Sunt încântată să te cunosc, mințitule.

mințitule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, mințitule.

Nu te-am văzut de trei ani, mințitule.

mințitule, care este numărul tău de telefon ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu mințitule ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, mințitule.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, mințitule.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul mințitule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul mințitule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie mințitule lipit și când se scrie mințitu-le dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie mințitu-le sau mințitule ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie mințitule fără cratimă și nu mințitu-le cu cratimă ?

impuneți sau impune-ți ? – Cum se scrie corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie impuneți legat și când se scrie impune-ți dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului impune, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie impuneți fără cratimă și când se scrie impune-ți cu cratimă ?

În cazul cuvântului impune, este corectă atât varianta cu cratimă (impune-ți) cât și cea fără cratimă (impuneți), deși sensurile și modurile de utilizare sunt diferite.

Se scrie impuneți fără cratimă doar atunci când conjugăm verbul impune și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Voi trebuie să impuneți.

Ex.2 Vă rog să îl / să o impuneți.

Acest „impuneți” se referă la „voi” sau la „Dumneavoastră”.

Se scrie impune-ți atunci când facem alipirea dintre verbul impune și pronumele personal „-ți” și se folosește în situații ca :

Ex.1 Tu impune-ți (tu impune ție)

Ex.2 Tu impune-ți … (tu impune a ta …)

Acest „impune-ți” se referă la „tine” și la acțiunea pe care „tu” o faci asupra „ta”.

În cazul de față, impuneți este conjugarea unui verb iar impune-ți este alipirea unui verb de un pronume personal. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” cuvântului „impune”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvintelor impuneți și impune-ți cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu impune-ți și impuneți ?

1. Nu veți fi nevoit să impuneți.
2. Nu, veți fi nevoit să impuneți.

1. Nu știe ce înseamnă „impune-ți”.
2. Nu, știe ce înseamnă „impune-ți”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvintele impuneți și între cele care conțin impune-ți, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul impuneți și în prima propoziție care conține impune-ți virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul impune-ți și în cea care conține impuneți, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie impuneți sau impune-ți ?”, „impune-ți sau impuneți ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

dăruiește-ți sau dăruieșteți ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie dăruiește-ți dezlegat și când se scrie dăruieșteți legat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului dăruiește, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie dăruiește-ți cu cratimă și când se scrie dăruieșteți fără cratimă ?

În cazul cuvântului dăruiește, literele „-ți” se adaugă mereu cu ajutorul cratimei.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este dăruiește-ți și înseamnă „tu dăruiește ție” sau „tu dăruiește a ta …”.

dăruieșteți este un cuvânt care nu a existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care dăruiește-ți se scrie cu cratimă este următorul :

În cazul de față, cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-ți”.

O regulă destul de simplă este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” cuvântului „dăruiește”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului dăruiește-ți cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu dăruiește-ți ?

1. Nu știe ce înseamnă „dăruiește-ți”.
2. Nu, știe ce înseamnă „dăruiește-ți”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul dăruiește-ți, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul dăruiește-ți virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul dăruiește-ți, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie dăruieșteți sau dăruiește-ți ?”, „dăruiește-ți sau dăruieșteți ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

crește-ne sau creștene ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie crește-ne dezlegat și când se scrie creștene legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie crește-ne cu cratimă și când se scrie creștene fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este crește-ne și înseamnă „tu crește pe noi” sau „tu crește nouă”.

creștene este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care crește-ne se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-ne”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului crește-ne cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu crește-ne ?

1. Nu știe ce înseamnă „crește-ne”.
2. Nu, știe ce înseamnă „crește-ne”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul crește-ne, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul crește-ne, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul crește-ne, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie creștene sau crește-ne ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

ocupați-mă, ocupa-ți-mă sau ocupațimă ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie ocupațimă legat și când se scrie ocupa-ți-mă sau ocupați-mă dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului ocupați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie ocupațimă fără cratimă și când se scrie ocupați-mă sau ocupa-ți-mă  cu cratimă ?

În cazul cuvântului ocupați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este ocupați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, ocupați-mă … (voi să ocupați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele ocupațimă, ocupa-țimă și ocupa-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care ocupați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, ocupați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „ocupa”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului ocupați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu ocupați-mă ?

1. Nu știe ce înseamnă „ocupați-mă”.
2. Nu, știe ce înseamnă „ocupați-mă”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul ocupați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul ocupați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul ocupați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie ocupați-mă sau ocupa-ți-mă ?”, „ocupa-țimă, ocupa-ți-mă sau ocupați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

respingeți-o, respinge-ți-o sau respingețio ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie respingețio legat și când se scrie respinge-ți-o sau respingeți-o dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului respingeți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie respingețio fără cratimă și când se scrie respingeți-o sau respinge-ți-o  cu cratimă ?

În cazul cuvântului respingeți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „o” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-o” se adaugă cu cratimă pentru că „o” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este respingeți-o și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, respingeți-o. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele respingețio, respinge-țio și respinge-ți-o sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care respingeți-o se scrie în acest mod este următorul :

În cazul de față, respingeți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-o”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-o” cuvântului „respinge”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului respingeți-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu respingeți-o ?

1. Nu știu ce înseamnă „respingeți-o”.
2. Nu, știu ce înseamnă „respingeți-o”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul respingeți-o, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul respingeți-o virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul respingeți-o, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie respingeți-o sau respinge-ți-o ?”, „respinge-ți-o, respinge-țio sau respingeți-o?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

vinde-mă sau vindemă ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie vinde-mă dezlegat și când se scrie vindemă legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie vinde-mă cu cratimă și când se scrie vindemă fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este vinde-mă și înseamnă „tu vinde pe mine”.

vindemă este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care vinde-mă se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-mă”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului vinde-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu vinde-mă ?

1. Nu știe ce înseamnă „vinde-mă”.
2. Nu, știe ce înseamnă „vinde-mă”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul vinde-mă, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul vinde-mă, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul vinde-mă, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie vindemă sau vinde-mă ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

iertați-le, ierta-ți-le sau iertațile ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie iertațile legat și când se scrie ierta-ți-le sau iertați-le dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului iertați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie iertațile fără cratimă și când se scrie iertați-le sau ierta-ți-le  cu cratimă ?

În cazul cuvântului iertați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „le” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-le” se adaugă cu cratimă pentru că „le” este un pronume.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este iertați-le și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, iertați-le … (voi să iertați pe ele / ale lor) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele iertațile, ierta-țile și ierta-ți-le sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care iertați-le se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, iertați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-le”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-le” cuvântului „ierta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului iertați-le cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu iertați-le ?

1. Nu știe ce înseamnă „iertați-le”.
2. Nu, știe ce înseamnă „iertați-le”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul iertați-le, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul iertați-le virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul iertați-le, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie iertați-le sau ierta-ți-le ?”, „ierta-țile, ierta-ți-le sau iertați-le?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

înjurați-l, înjura-ți-l sau înjurațil ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie înjurațil legat și când se scrie înjura-ți-l sau înjurați-l dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului înjurați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie înjurațil fără cratimă și când se scrie înjurați-l sau înjura-ți-l  cu cratimă ?

În cazul cuvântului înjurați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar litera „l” se adaugă mereu cu cratimă atunci când este un pronume personal.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Litera „-l” se adaugă cu cratimă pentru că „l” este un pronume personal.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este înjurați-l și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, înjurați-l. (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele înjurațil, înjura-țil și înjura-ți-l sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care înjurați-l se scrie fără cratimă este următorul :

În cazul de față, înjurați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume personal. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele personal „-l”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-l” cuvântului „înjura”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului înjurați-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu înjurați-l ?

1. Nu știu ce înseamnă „înjurați-l”.
2. Nu, știu ce înseamnă „înjurați-l”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul înjurați-l, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul înjurați-l virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul înjurați-l, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie înjurați-l sau înjura-ți-l ?”, „înjura-ți-l, înjura-țil sau înjurați-l?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

îndepliniți-ne, îndeplini-ți-ne sau îndepliniține ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie îndepliniține legat și când se scrie îndeplini-ți-ne sau îndepliniți-ne dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului îndepliniți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie îndepliniține fără cratimă și când se scrie îndepliniți-ne sau îndeplini-ți-ne  cu cratimă ?

În cazul cuvântului îndepliniți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „ne” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-ne” se adaugă cu cratimă pentru că „ne” este un pronume.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este îndepliniți-ne și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, îndepliniți-ne … (voi să îndepliniți pe noi / nouă) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele îndepliniține, îndeplini-ține și îndeplini-ți-ne sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care îndepliniți-ne se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, îndepliniți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-ne”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-ne” cuvântului „îndeplini”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului îndepliniți-ne cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu îndepliniți-ne ?

1. Nu știe ce înseamnă „îndepliniți-ne”.
2. Nu, știe ce înseamnă „îndepliniți-ne”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul îndepliniți-ne, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul îndepliniți-ne virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul îndepliniți-ne, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie îndepliniți-ne sau îndeplini-ți-ne ?”, „îndeplini-ține, îndeplini-ți-ne sau îndepliniți-ne?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

admirați-ne, admira-ți-ne sau admiraține ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie admiraține legat și când se scrie admira-ți-ne sau admirați-ne dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului admirați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie admiraține fără cratimă și când se scrie admirați-ne sau admira-ți-ne  cu cratimă ?

În cazul cuvântului admirați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „ne” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-ne” se adaugă cu cratimă pentru că „ne” este un pronume.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este admirați-ne și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, admirați-ne … (voi să admirați pe noi / nouă) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele admiraține, admira-ține și admira-ți-ne sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care admirați-ne se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, admirați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-ne”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-ne” cuvântului „admira”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului admirați-ne cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu admirați-ne ?

1. Nu știe ce înseamnă „admirați-ne”.
2. Nu, știe ce înseamnă „admirați-ne”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul admirați-ne, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul admirați-ne virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul admirați-ne, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie admirați-ne sau admira-ți-ne ?”, „admira-ține, admira-ți-ne sau admirați-ne?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

comentați-mă, comenta-ți-mă sau comentațimă ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie comentațimă legat și când se scrie comenta-ți-mă sau comentați-mă dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului comentați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie comentațimă fără cratimă și când se scrie comentați-mă sau comenta-ți-mă  cu cratimă ?

În cazul cuvântului comentați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este comentați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, comentați-mă … (voi să comentați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele comentațimă, comenta-țimă și comenta-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care comentați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, comentați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „comenta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului comentați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu comentați-mă ?

1. Nu știe ce înseamnă „comentați-mă”.
2. Nu, știe ce înseamnă „comentați-mă”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul comentați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul comentați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul comentați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie comentați-mă sau comenta-ți-mă ?”, „comenta-țimă, comenta-ți-mă sau comentați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

plino sau plin-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie plino legat (fără cratimă) și când se scrie plin-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui plin-o și plino ?

Cum este corect ? plin-o sau plino ?

În cazul de față, plino este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că plino este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, plino ?

plin-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul plino, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu plino – cuvântul plino

Întotdeauna reușești să mă uimești, plino.

plino, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, plino.

Nu te-am văzut de doi ani, plino.

plino, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu plino ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, plino.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, plino.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul plino, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul plino, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie plino lipit și când se scrie plin-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie plin-o sau plino ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie plino fără cratimă și nu plin-o cu cratimă ?

iubitoareo sau iubitoare-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie iubitoareo legat (fără cratimă) și când se scrie iubitoare-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui iubitoare-o și iubitoareo ?

Cum este corect ? iubitoare-o sau iubitoareo ?

În cazul de față, iubitoareo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că iubitoareo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, iubitoareo ?

iubitoare-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul iubitoareo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu iubitoareo – cuvântul iubitoareo

Întotdeauna reușești să mă uimești, iubitoareo.

iubitoareo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, iubitoareo.

Nu te-am văzut de doi ani, iubitoareo.

iubitoareo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu iubitoareo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, iubitoareo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, iubitoareo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul iubitoareo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul iubitoareo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie iubitoareo lipit și când se scrie iubitoare-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie iubitoare-o sau iubitoareo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie iubitoareo fără cratimă și nu iubitoare-o cu cratimă ?

încheiați-ne, încheia-ți-ne sau încheiaține ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie încheiaține legat și când se scrie încheia-ți-ne sau încheiați-ne dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului încheiați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie încheiaține fără cratimă și când se scrie încheiați-ne sau încheia-ți-ne  cu cratimă ?

În cazul cuvântului încheiați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „ne” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-ne” se adaugă cu cratimă pentru că „ne” este un pronume.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este încheiați-ne și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, încheiați-ne … (voi să încheiați pe noi / nouă) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele încheiaține, încheia-ține și încheia-ți-ne sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care încheiați-ne se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, încheiați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-ne”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-ne” cuvântului „încheia”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului încheiați-ne cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu încheiați-ne ?

1. Nu știe ce înseamnă „încheiați-ne”.
2. Nu, știe ce înseamnă „încheiați-ne”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul încheiați-ne, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul încheiați-ne virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul încheiați-ne, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie încheiați-ne sau încheia-ți-ne ?”, „încheia-ține, încheia-ți-ne sau încheiați-ne?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

salvați-ne, salva-ți-ne sau salvaține ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie salvaține legat și când se scrie salva-ți-ne sau salvați-ne dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului salvați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie salvaține fără cratimă și când se scrie salvați-ne sau salva-ți-ne  cu cratimă ?

În cazul cuvântului salvați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „ne” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-ne” se adaugă cu cratimă pentru că „ne” este un pronume.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este salvați-ne și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, salvați-ne … (voi să salvați pe noi / nouă) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele salvaține, salva-ține și salva-ți-ne sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care salvați-ne se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, salvați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-ne”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-ne” cuvântului „salva”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului salvați-ne cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu salvați-ne ?

1. Nu știe ce înseamnă „salvați-ne”.
2. Nu, știe ce înseamnă „salvați-ne”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul salvați-ne, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul salvați-ne virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul salvați-ne, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie salvați-ne sau salva-ți-ne ?”, „salva-ține, salva-ți-ne sau salvați-ne?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

suspend-o sau suspendo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie suspend-o dezlegat și când se scrie suspendo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie suspend-o cu cratimă și când se scrie suspendo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este suspend-o și înseamnă „tu suspend pe ea”.

suspendo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care suspend-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului suspend-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu suspend-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „suspend-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „suspend-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul suspend-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul suspend-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul suspend-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie suspendo sau suspend-o ?”, „suspend-o sau suspendo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

însănătoșito sau însănătoșit-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie însănătoșito legat (fără cratimă) și când se scrie însănătoșit-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui însănătoșit-o și însănătoșito ?

Cum este corect ? însănătoșit-o sau însănătoșito ?

Ambele forme ale acestui cuvânt sunt corecte, deși sensurile și modurile de utilizare sunt foarte diferite.

În cazul de față, însănătoșito este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că însănătoșito este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, însănătoșito ?

însănătoșit-o se scrie cu cratimă pentru că „-o” este un pronume, astfel atunci când folosim acest cuvânt trebuie să ne asigurăm că putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

• Ex. Eu am însănătoșit-o. (Eu am însănătoșit pe cine ? pe ea)

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul însănătoșito, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu însănătoșito – cuvântul însănătoșito

Întotdeauna reușești să mă uimești, însănătoșito.

însănătoșito, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, însănătoșito.

Nu te-am văzut de doi ani, însănătoșito.

însănătoșito, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu însănătoșito ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, însănătoșito.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, însănătoșito.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul însănătoșito, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul însănătoșito, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie însănătoșito lipit și când se scrie însănătoșit-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie însănătoșit-o sau însănătoșito ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie însănătoșito fără cratimă și nu însănătoșit-o cu cratimă ?

mirosiți-ne, mirosi-ți-ne sau mirosiține ? – Cum este corect ?

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie mirosiține legat și când se scrie mirosi-ți-ne sau mirosiți-ne dezlegat ?

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului mirosiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie mirosiține fără cratimă și când se scrie mirosiți-ne sau mirosi-ți-ne  cu cratimă ?

În cazul cuvântului mirosiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „ne” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-ne” se adaugă cu cratimă pentru că „ne” este un pronume.

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este mirosiți-ne și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, mirosiți-ne … (voi să mirosiți pe noi) (se referă la voi / dumneavoastră)

Cuvintele mirosiține, mirosi-ține și mirosi-ți-ne sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care mirosiți-ne se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, mirosiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-ne”.

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-ne” cuvântului „mirosi”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului mirosiți-ne cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu mirosiți-ne ?

1. Nu știe ce înseamnă „mirosiți-ne”.
2. Nu, știe ce înseamnă „mirosiți-ne”.

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul mirosiți-ne, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

În prima propoziție care conține cuvântul mirosiți-ne virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul mirosiți-ne, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie mirosiți-ne sau mirosi-ți-ne ?”, „mirosi-ține, mirosi-ți-ne sau mirosiți-ne?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

obiectivule sau obiectivu-le ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie obiectivule legat (fără cratimă) și când se scrie obiectivu-le sau obiectiv-ule dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui obiectivu-le și obiectivule ?

Cum este corect ? obiectivu-le sau obiectivule ?

În cazul de față, obiectivule este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele masculine ale cărui vocativ are terminația „ule” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că obiectivule este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, obiectivule ?

obiectivu-le este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-le” este un pronume care poate fi înlocuit de „ele”, „pe ele”, „lor” și se adaugă doar în cazul în care cuvântul de bază este un verb.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul obiectivule, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu obiectivule – cuvântul obiectivule

Sunt încântată să te cunosc, obiectivule.

obiectivule, când o să îmi dezvălui secretul tău ?

Îmi place de tine, obiectivule.

Nu te-am văzut de trei ani, obiectivule.

obiectivule, care este numărul tău de telefon ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu obiectivule ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, obiectivule.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, obiectivule.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul obiectivule, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul obiectivule, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie obiectivule lipit și când se scrie obiectivu-le dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie obiectivu-le sau obiectivule ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie obiectivule fără cratimă și nu obiectivu-le cu cratimă ?