protejeaz-o sau protejeazo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie protejeaz-o dezlegat și când se scrie protejeazo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie protejeaz-o cu cratimă și când se scrie protejeazo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este protejeaz-o și înseamnă „tu protejeaz pe ea”.

protejeazo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care protejeaz-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului protejeaz-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu protejeaz-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „protejeaz-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „protejeaz-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul protejeaz-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul protejeaz-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul protejeaz-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie protejeazo sau protejeaz-o ?”, „protejeaz-o sau protejeazo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

amatoareo sau amatoare-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie amatoareo legat (fără cratimă) și când se scrie amatoare-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui amatoare-o și amatoareo ?

Cum este corect ? amatoare-o sau amatoareo ?

În cazul de față, amatoareo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că amatoareo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, amatoareo ?

amatoare-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul amatoareo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu amatoareo – cuvântul amatoareo

Întotdeauna reușești să mă uimești, amatoareo.

amatoareo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, amatoareo.

Nu te-am văzut de doi ani, amatoareo.

amatoareo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu amatoareo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, amatoareo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, amatoareo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul amatoareo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul amatoareo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie amatoareo lipit și când se scrie amatoare-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie amatoare-o sau amatoareo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie amatoareo fără cratimă și nu amatoare-o cu cratimă ?

dubleaz-o sau dubleazo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie dubleaz-o dezlegat și când se scrie dubleazo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie dubleaz-o cu cratimă și când se scrie dubleazo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este dubleaz-o și înseamnă „tu dubleaz pe ea”.

dubleazo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care dubleaz-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului dubleaz-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu dubleaz-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „dubleaz-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „dubleaz-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul dubleaz-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul dubleaz-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul dubleaz-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie dubleazo sau dubleaz-o ?”, „dubleaz-o sau dubleazo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

autoareo sau autoare-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie autoareo legat (fără cratimă) și când se scrie autoare-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui autoare-o și autoareo ?

Cum este corect ? autoare-o sau autoareo ?

În cazul de față, autoareo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că autoareo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, autoareo ?

autoare-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul autoareo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu autoareo – cuvântul autoareo

Întotdeauna reușești să mă uimești, autoareo.

autoareo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, autoareo.

Nu te-am văzut de doi ani, autoareo.

autoareo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu autoareo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, autoareo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, autoareo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul autoareo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul autoareo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie autoareo lipit și când se scrie autoare-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie autoare-o sau autoareo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie autoareo fără cratimă și nu autoare-o cu cratimă ?

atașeaz-o sau atașeazo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie atașeaz-o dezlegat și când se scrie atașeazo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie atașeaz-o cu cratimă și când se scrie atașeazo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este atașeaz-o și înseamnă „tu atașeaz pe ea”.

atașeazo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care atașeaz-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului atașeaz-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu atașeaz-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „atașeaz-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „atașeaz-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul atașeaz-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul atașeaz-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul atașeaz-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie atașeazo sau atașeaz-o ?”, „atașeaz-o sau atașeazo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

operatoareo sau operatoare-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie operatoareo legat (fără cratimă) și când se scrie operatoare-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui operatoare-o și operatoareo ?

Cum este corect ? operatoare-o sau operatoareo ?

În cazul de față, operatoareo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că operatoareo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, operatoareo ?

operatoare-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul operatoareo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu operatoareo – cuvântul operatoareo

Întotdeauna reușești să mă uimești, operatoareo.

operatoareo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, operatoareo.

Nu te-am văzut de doi ani, operatoareo.

operatoareo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu operatoareo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, operatoareo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, operatoareo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul operatoareo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul operatoareo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie operatoareo lipit și când se scrie operatoare-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie operatoare-o sau operatoareo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie operatoareo fără cratimă și nu operatoare-o cu cratimă ?

mărește-o sau măreșteo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie mărește-o dezlegat și când se scrie măreșteo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie mărește-o cu cratimă și când se scrie măreșteo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este mărește-o și înseamnă „tu mărește pe ea”.

măreșteo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care mărește-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului mărește-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu mărește-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „mărește-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „mărește-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul mărește-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul mărește-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul mărește-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie măreșteo sau mărește-o ?”, „mărește-o sau măreșteo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

programatoareo sau programatoare-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie programatoareo legat (fără cratimă) și când se scrie programatoare-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui programatoare-o și programatoareo ?

Cum este corect ? programatoare-o sau programatoareo ?

În cazul de față, programatoareo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că programatoareo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, programatoareo ?

programatoare-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul programatoareo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu programatoareo – cuvântul programatoareo

Întotdeauna reușești să mă uimești, programatoareo.

programatoareo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, programatoareo.

Nu te-am văzut de doi ani, programatoareo.

programatoareo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu programatoareo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, programatoareo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, programatoareo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul programatoareo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul programatoareo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie programatoareo lipit și când se scrie programatoare-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie programatoare-o sau programatoareo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie programatoareo fără cratimă și nu programatoare-o cu cratimă ?

stinge-o sau stingeo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie stinge-o dezlegat și când se scrie stingeo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie stinge-o cu cratimă și când se scrie stingeo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este stinge-o și înseamnă „tu stinge pe ea”.

stingeo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care stinge-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului stinge-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu stinge-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „stinge-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „stinge-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul stinge-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul stinge-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul stinge-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie stingeo sau stinge-o ?”, „stinge-o sau stingeo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

zeițo sau zeiț-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie zeițo legat (fără cratimă) și când se scrie zeiț-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui zeiț-o și zeițo ?

Cum este corect ? zeiț-o sau zeițo ?

În cazul de față, zeițo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că zeițo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, zeițo ?

zeiț-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul zeițo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu zeițo – cuvântul zeițo

Întotdeauna reușești să mă uimești, zeițo.

zeițo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, zeițo.

Nu te-am văzut de doi ani, zeițo.

zeițo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu zeițo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, zeițo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, zeițo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul zeițo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul zeițo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie zeițo lipit și când se scrie zeiț-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie zeiț-o sau zeițo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie zeițo fără cratimă și nu zeiț-o cu cratimă ?

desprinde-o sau desprindeo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie desprinde-o dezlegat și când se scrie desprindeo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie desprinde-o cu cratimă și când se scrie desprindeo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este desprinde-o și înseamnă „tu desprinde pe ea”.

desprindeo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care desprinde-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului desprinde-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu desprinde-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „desprinde-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „desprinde-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul desprinde-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul desprinde-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul desprinde-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie desprindeo sau desprinde-o ?”, „desprinde-o sau desprindeo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

animalo sau animal-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie animalo legat (fără cratimă) și când se scrie animal-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui animal-o și animalo ?

Cum este corect ? animal-o sau animalo ?

În cazul de față, animalo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că animalo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, animalo ?

animal-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul animalo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu animalo – cuvântul animalo

Întotdeauna reușești să mă uimești, animalo.

animalo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, animalo.

Nu te-am văzut de doi ani, animalo.

animalo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu animalo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, animalo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, animalo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul animalo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul animalo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie animalo lipit și când se scrie animal-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie animal-o sau animalo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie animalo fără cratimă și nu animal-o cu cratimă ?

stric-o sau strico ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie stric-o dezlegat și când se scrie strico legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie stric-o cu cratimă și când se scrie strico fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este stric-o și înseamnă „tu stric pe ea”.

strico este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care stric-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului stric-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu stric-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „stric-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „stric-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul stric-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul stric-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul stric-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie strico sau stric-o ?”, „stric-o sau strico ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

zâno sau zân-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie zâno legat (fără cratimă) și când se scrie zân-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui zân-o și zâno ?

Cum este corect ? zân-o sau zâno ?

În cazul de față, zâno este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că zâno este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, zâno ?

zân-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul zâno, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu zâno – cuvântul zâno

Întotdeauna reușești să mă uimești, zâno.

zâno, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, zâno.

Nu te-am văzut de doi ani, zâno.

zâno, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu zâno ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, zâno.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, zâno.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul zâno, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul zâno, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie zâno lipit și când se scrie zân-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie zân-o sau zâno ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie zâno fără cratimă și nu zân-o cu cratimă ?

obișnuiește-o sau obișnuieșteo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie obișnuiește-o dezlegat și când se scrie obișnuieșteo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie obișnuiește-o cu cratimă și când se scrie obișnuieșteo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este obișnuiește-o și înseamnă „tu obișnuiește pe ea”.

obișnuieșteo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care obișnuiește-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului obișnuiește-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu obișnuiește-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „obișnuiește-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „obișnuiește-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul obișnuiește-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul obișnuiește-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul obișnuiește-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie obișnuieșteo sau obișnuiește-o ?”, „obișnuiește-o sau obișnuieșteo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

sentimentalo sau sentimental-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie sentimentalo legat (fără cratimă) și când se scrie sentimental-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui sentimental-o și sentimentalo ?

Cum este corect ? sentimental-o sau sentimentalo ?

În cazul de față, sentimentalo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că sentimentalo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, sentimentalo ?

sentimental-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul sentimentalo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu sentimentalo – cuvântul sentimentalo

Întotdeauna reușești să mă uimești, sentimentalo.

sentimentalo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, sentimentalo.

Nu te-am văzut de doi ani, sentimentalo.

sentimentalo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu sentimentalo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, sentimentalo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, sentimentalo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul sentimentalo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul sentimentalo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie sentimentalo lipit și când se scrie sentimental-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie sentimental-o sau sentimentalo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie sentimentalo fără cratimă și nu sentimental-o cu cratimă ?

rotundo sau rotund-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie rotundo legat (fără cratimă) și când se scrie rotund-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui rotund-o și rotundo ?

Cum este corect ? rotund-o sau rotundo ?

În cazul de față, rotundo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că rotundo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, rotundo ?

rotund-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul rotundo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu rotundo – cuvântul rotundo

Întotdeauna reușești să mă uimești, rotundo.

rotundo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, rotundo.

Nu te-am văzut de doi ani, rotundo.

rotundo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu rotundo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, rotundo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, rotundo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul rotundo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul rotundo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie rotundo lipit și când se scrie rotund-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie rotund-o sau rotundo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie rotundo fără cratimă și nu rotund-o cu cratimă ?

înnebunește-o sau înnebuneșteo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie înnebunește-o dezlegat și când se scrie înnebuneșteo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie înnebunește-o cu cratimă și când se scrie înnebuneșteo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este înnebunește-o și înseamnă „tu înnebunește pe ea”.

înnebuneșteo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care înnebunește-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului înnebunește-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu înnebunește-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „înnebunește-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „înnebunește-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul înnebunește-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul înnebunește-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul înnebunește-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie înnebuneșteo sau înnebunește-o ?”, „înnebunește-o sau înnebuneșteo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

pătrato sau pătrat-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie pătrato legat (fără cratimă) și când se scrie pătrat-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui pătrat-o și pătrato ?

Cum este corect ? pătrat-o sau pătrato ?

În cazul de față, pătrato este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că pătrato este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, pătrato ?

pătrat-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul pătrato, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu pătrato – cuvântul pătrato

Întotdeauna reușești să mă uimești, pătrato.

pătrato, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, pătrato.

Nu te-am văzut de doi ani, pătrato.

pătrato, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu pătrato ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, pătrato.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, pătrato.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul pătrato, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul pătrato, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie pătrato lipit și când se scrie pătrat-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie pătrat-o sau pătrato ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie pătrato fără cratimă și nu pătrat-o cu cratimă ?

usuc-o sau usuco ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie usuc-o dezlegat și când se scrie usuco legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie usuc-o cu cratimă și când se scrie usuco fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este usuc-o și înseamnă „tu usuc pe ea”.

usuco este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care usuc-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului usuc-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu usuc-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „usuc-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „usuc-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul usuc-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul usuc-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul usuc-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie usuco sau usuc-o ?”, „usuc-o sau usuco ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

standardo sau standard-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie standardo legat (fără cratimă) și când se scrie standard-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui standard-o și standardo ?

Cum este corect ? standard-o sau standardo ?

În cazul de față, standardo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că standardo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, standardo ?

standard-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul standardo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu standardo – cuvântul standardo

Întotdeauna reușești să mă uimești, standardo.

standardo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, standardo.

Nu te-am văzut de doi ani, standardo.

standardo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu standardo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, standardo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, standardo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul standardo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul standardo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie standardo lipit și când se scrie standard-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie standard-o sau standardo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie standardo fără cratimă și nu standard-o cu cratimă ?

consum-o sau consumo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie consum-o dezlegat și când se scrie consumo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie consum-o cu cratimă și când se scrie consumo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este consum-o și înseamnă „tu consum pe ea”.

consumo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care consum-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului consum-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu consum-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „consum-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „consum-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul consum-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul consum-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul consum-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie consumo sau consum-o ?”, „consum-o sau consumo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

adecvato sau adecvat-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie adecvato legat (fără cratimă) și când se scrie adecvat-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui adecvat-o și adecvato ?

Cum este corect ? adecvat-o sau adecvato ?

În cazul de față, adecvato este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că adecvato este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, adecvato ?

adecvat-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul adecvato, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu adecvato – cuvântul adecvato

Întotdeauna reușești să mă uimești, adecvato.

adecvato, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, adecvato.

Nu te-am văzut de doi ani, adecvato.

adecvato, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu adecvato ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, adecvato.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, adecvato.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul adecvato, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul adecvato, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie adecvato lipit și când se scrie adecvat-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie adecvat-o sau adecvato ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie adecvato fără cratimă și nu adecvat-o cu cratimă ?

cheltuie-o sau cheltuieo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie cheltuie-o dezlegat și când se scrie cheltuieo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie cheltuie-o cu cratimă și când se scrie cheltuieo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este cheltuie-o și înseamnă „tu cheltuie pe ea”.

cheltuieo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care cheltuie-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului cheltuie-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu cheltuie-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „cheltuie-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „cheltuie-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul cheltuie-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul cheltuie-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul cheltuie-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie cheltuieo sau cheltuie-o ?”, „cheltuie-o sau cheltuieo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.