ocolește-o sau ocoleșteo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie ocolește-o dezlegat și când se scrie ocoleșteo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie ocolește-o cu cratimă și când se scrie ocoleșteo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este ocolește-o și înseamnă „tu ocolește pe ea”.

ocoleșteo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care ocolește-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului ocolește-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu ocolește-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „ocolește-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „ocolește-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul ocolește-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul ocolește-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul ocolește-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie ocoleșteo sau ocolește-o ?”, „ocolește-o sau ocoleșteo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

ofticato sau ofticat-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie ofticato legat (fără cratimă) și când se scrie ofticat-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui ofticat-o și ofticato ?

Cum este corect ? ofticat-o sau ofticato ?

Ambele forme ale acestui cuvânt sunt corecte, deși sensurile și modurile de utilizare sunt foarte diferite.

În cazul de față, ofticato este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că ofticato este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, ofticato ?

ofticat-o se scrie cu cratimă pentru că „-o” este un pronume, astfel atunci când folosim acest cuvânt trebuie să ne asigurăm că putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

• Ex. Eu am ofticat-o. (Eu am ofticat pe cine ? pe ea)

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul ofticato, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu ofticato – cuvântul ofticato

Întotdeauna reușești să mă uimești, ofticato.

ofticato, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, ofticato.

Nu te-am văzut de doi ani, ofticato.

ofticato, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu ofticato ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, ofticato.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, ofticato.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul ofticato, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul ofticato, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie ofticato lipit și când se scrie ofticat-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie ofticat-o sau ofticato ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie ofticato fără cratimă și nu ofticat-o cu cratimă ?

alint-o sau alinto ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie alint-o dezlegat și când se scrie alinto legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie alint-o cu cratimă și când se scrie alinto fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este alint-o și înseamnă „tu alint pe ea”.

alinto este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care alint-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului alint-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu alint-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „alint-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „alint-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul alint-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul alint-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul alint-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie alinto sau alint-o ?”, „alint-o sau alinto ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

lașo sau laș-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie lașo legat (fără cratimă) și când se scrie laș-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui laș-o și lașo ?

Cum este corect ? laș-o sau lașo ?

În cazul de față, lașo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că lașo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, lașo ?

laș-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul lașo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu lașo – cuvântul lașo

Întotdeauna reușești să mă uimești, lașo.

lașo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, lașo.

Nu te-am văzut de doi ani, lașo.

lașo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu lașo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, lașo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, lașo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul lașo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul lașo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie lașo lipit și când se scrie laș-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie laș-o sau lașo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie lașo fără cratimă și nu laș-o cu cratimă ?

înfiaz-o sau înfiazo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie înfiaz-o dezlegat și când se scrie înfiazo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie înfiaz-o cu cratimă și când se scrie înfiazo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este înfiaz-o și înseamnă „tu înfiaz pe ea”.

înfiazo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care înfiaz-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului înfiaz-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu înfiaz-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „înfiaz-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „înfiaz-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul înfiaz-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul înfiaz-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul înfiaz-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie înfiazo sau înfiaz-o ?”, „înfiaz-o sau înfiazo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

duro sau dur-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie duro legat (fără cratimă) și când se scrie dur-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui dur-o și duro ?

Cum este corect ? dur-o sau duro ?

În cazul de față, duro este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că duro este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, duro ?

dur-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul duro, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu duro – cuvântul duro

Întotdeauna reușești să mă uimești, duro.

duro, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, duro.

Nu te-am văzut de doi ani, duro.

duro, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu duro ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, duro.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, duro.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul duro, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul duro, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie duro lipit și când se scrie dur-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie dur-o sau duro ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie duro fără cratimă și nu dur-o cu cratimă ?

încuie-o sau încuieo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie încuie-o dezlegat și când se scrie încuieo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie încuie-o cu cratimă și când se scrie încuieo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este încuie-o și înseamnă „tu încuie pe ea”.

încuieo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care încuie-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului încuie-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu încuie-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „încuie-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „încuie-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul încuie-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul încuie-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul încuie-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie încuieo sau încuie-o ?”, „încuie-o sau încuieo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

misogino sau misogin-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie misogino legat (fără cratimă) și când se scrie misogin-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui misogin-o și misogino ?

Cum este corect ? misogin-o sau misogino ?

În cazul de față, misogino este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că misogino este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, misogino ?

misogin-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul misogino, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu misogino – cuvântul misogino

Întotdeauna reușești să mă uimești, misogino.

misogino, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, misogino.

Nu te-am văzut de doi ani, misogino.

misogino, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu misogino ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, misogino.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, misogino.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul misogino, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul misogino, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie misogino lipit și când se scrie misogin-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie misogin-o sau misogino ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie misogino fără cratimă și nu misogin-o cu cratimă ?

rotește-o sau roteșteo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie rotește-o dezlegat și când se scrie roteșteo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie rotește-o cu cratimă și când se scrie roteșteo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este rotește-o și înseamnă „tu rotește pe ea”.

roteșteo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care rotește-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului rotește-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu rotește-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „rotește-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „rotește-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul rotește-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul rotește-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul rotește-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie roteșteo sau rotește-o ?”, „rotește-o sau roteșteo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

guralivo sau guraliv-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie guralivo legat (fără cratimă) și când se scrie guraliv-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui guraliv-o și guralivo ?

Cum este corect ? guraliv-o sau guralivo ?

În cazul de față, guralivo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că guralivo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, guralivo ?

guraliv-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul guralivo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu guralivo – cuvântul guralivo

Întotdeauna reușești să mă uimești, guralivo.

guralivo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, guralivo.

Nu te-am văzut de doi ani, guralivo.

guralivo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu guralivo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, guralivo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, guralivo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul guralivo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul guralivo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie guralivo lipit și când se scrie guraliv-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie guraliv-o sau guralivo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie guralivo fără cratimă și nu guraliv-o cu cratimă ?

extinde-o sau extindeo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie extinde-o dezlegat și când se scrie extindeo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie extinde-o cu cratimă și când se scrie extindeo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este extinde-o și înseamnă „tu extinde pe ea”.

extindeo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care extinde-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului extinde-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu extinde-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „extinde-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „extinde-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul extinde-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul extinde-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul extinde-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie extindeo sau extinde-o ?”, „extinde-o sau extindeo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

distractivo sau distractiv-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie distractivo legat (fără cratimă) și când se scrie distractiv-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui distractiv-o și distractivo ?

Cum este corect ? distractiv-o sau distractivo ?

În cazul de față, distractivo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că distractivo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, distractivo ?

distractiv-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul distractivo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu distractivo – cuvântul distractivo

Întotdeauna reușești să mă uimești, distractivo.

distractivo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, distractivo.

Nu te-am văzut de doi ani, distractivo.

distractivo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu distractivo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, distractivo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, distractivo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul distractivo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul distractivo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie distractivo lipit și când se scrie distractiv-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie distractiv-o sau distractivo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie distractivo fără cratimă și nu distractiv-o cu cratimă ?

înmâneaz-o sau înmâneazo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie înmâneaz-o dezlegat și când se scrie înmâneazo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie înmâneaz-o cu cratimă și când se scrie înmâneazo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este înmâneaz-o și înseamnă „tu înmâneaz pe ea”.

înmâneazo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care înmâneaz-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului înmâneaz-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu înmâneaz-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „înmâneaz-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „înmâneaz-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul înmâneaz-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul înmâneaz-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul înmâneaz-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie înmâneazo sau înmâneaz-o ?”, „înmâneaz-o sau înmâneazo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

fomisto sau fomist-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie fomisto legat (fără cratimă) și când se scrie fomist-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui fomist-o și fomisto ?

Cum este corect ? fomist-o sau fomisto ?

În cazul de față, fomisto este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că fomisto este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, fomisto ?

fomist-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul fomisto, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu fomisto – cuvântul fomisto

Întotdeauna reușești să mă uimești, fomisto.

fomisto, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, fomisto.

Nu te-am văzut de doi ani, fomisto.

fomisto, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu fomisto ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, fomisto.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, fomisto.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul fomisto, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul fomisto, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie fomisto lipit și când se scrie fomist-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie fomist-o sau fomisto ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie fomisto fără cratimă și nu fomist-o cu cratimă ?

răpește-o sau răpeșteo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie răpește-o dezlegat și când se scrie răpeșteo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie răpește-o cu cratimă și când se scrie răpeșteo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este răpește-o și înseamnă „tu răpește pe ea”.

răpeșteo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care răpește-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului răpește-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu răpește-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „răpește-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „răpește-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul răpește-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul răpește-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul răpește-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie răpeșteo sau răpește-o ?”, „răpește-o sau răpeșteo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

fecioaro sau fecioar-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie fecioaro legat (fără cratimă) și când se scrie fecioar-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui fecioar-o și fecioaro ?

Cum este corect ? fecioar-o sau fecioaro ?

În cazul de față, fecioaro este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că fecioaro este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, fecioaro ?

fecioar-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul fecioaro, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu fecioaro – cuvântul fecioaro

Întotdeauna reușești să mă uimești, fecioaro.

fecioaro, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, fecioaro.

Nu te-am văzut de doi ani, fecioaro.

fecioaro, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu fecioaro ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, fecioaro.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, fecioaro.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul fecioaro, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul fecioaro, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie fecioaro lipit și când se scrie fecioar-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie fecioar-o sau fecioaro ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie fecioaro fără cratimă și nu fecioar-o cu cratimă ?

prepar-o sau preparo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie prepar-o dezlegat și când se scrie preparo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie prepar-o cu cratimă și când se scrie preparo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este prepar-o și înseamnă „tu prepar pe ea”.

preparo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care prepar-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului prepar-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu prepar-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „prepar-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „prepar-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul prepar-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul prepar-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul prepar-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie preparo sau prepar-o ?”, „prepar-o sau preparo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

relativo sau relativ-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie relativo legat (fără cratimă) și când se scrie relativ-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui relativ-o și relativo ?

Cum este corect ? relativ-o sau relativo ?

În cazul de față, relativo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că relativo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, relativo ?

relativ-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul relativo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu relativo – cuvântul relativo

Întotdeauna reușești să mă uimești, relativo.

relativo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, relativo.

Nu te-am văzut de doi ani, relativo.

relativo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu relativo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, relativo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, relativo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul relativo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul relativo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie relativo lipit și când se scrie relativ-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie relativ-o sau relativo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie relativo fără cratimă și nu relativ-o cu cratimă ?

recitește-o sau reciteșteo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie recitește-o dezlegat și când se scrie reciteșteo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie recitește-o cu cratimă și când se scrie reciteșteo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este recitește-o și înseamnă „tu recitește pe ea”.

reciteșteo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care recitește-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului recitește-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu recitește-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „recitește-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „recitește-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul recitește-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul recitește-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul recitește-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie reciteșteo sau recitește-o ?”, „recitește-o sau reciteșteo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

idealo sau ideal-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie idealo legat (fără cratimă) și când se scrie ideal-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui ideal-o și idealo ?

Cum este corect ? ideal-o sau idealo ?

În cazul de față, idealo este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că idealo este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, idealo ?

ideal-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul idealo, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu idealo – cuvântul idealo

Întotdeauna reușești să mă uimești, idealo.

idealo, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, idealo.

Nu te-am văzut de doi ani, idealo.

idealo, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu idealo ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, idealo.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, idealo.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul idealo, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul idealo, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie idealo lipit și când se scrie ideal-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie ideal-o sau idealo ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie idealo fără cratimă și nu ideal-o cu cratimă ?

distrage-o sau distrageo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie distrage-o dezlegat și când se scrie distrageo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie distrage-o cu cratimă și când se scrie distrageo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este distrage-o și înseamnă „tu distrage pe ea”.

distrageo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care distrage-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului distrage-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu distrage-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „distrage-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „distrage-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul distrage-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul distrage-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul distrage-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie distrageo sau distrage-o ?”, „distrage-o sau distrageo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

amărâto sau amărât-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie amărâto legat (fără cratimă) și când se scrie amărât-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui amărât-o și amărâto ?

Cum este corect ? amărât-o sau amărâto ?

În cazul de față, amărâto este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că amărâto este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, amărâto ?

amărât-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul amărâto, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu amărâto – cuvântul amărâto

Întotdeauna reușești să mă uimești, amărâto.

amărâto, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, amărâto.

Nu te-am văzut de doi ani, amărâto.

amărâto, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu amărâto ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, amărâto.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, amărâto.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul amărâto, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul amărâto, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie amărâto lipit și când se scrie amărât-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie amărât-o sau amărâto ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie amărâto fără cratimă și nu amărât-o cu cratimă ?

lipește-o sau lipeșteo ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie lipește-o dezlegat și când se scrie lipeșteo legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie lipește-o cu cratimă și când se scrie lipeșteo fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este lipește-o și înseamnă „tu lipește pe ea”.

lipeșteo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care lipește-o se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului lipește-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu lipește-o ?

1. Nu înțelege ce înseamnă „lipește-o”.
2. Nu, înțelege ce înseamnă „lipește-o”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul lipește-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul lipește-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul lipește-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie lipeșteo sau lipește-o ?”, „lipește-o sau lipeșteo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

maestro sau maestr-o ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie maestro legat (fără cratimă) și când se scrie maestr-o dezlegat (cu cratimă) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, se adaugă cratima în cazul lui maestr-o și maestro ?

Cum este corect ? maestr-o sau maestro ?

În cazul de față, maestro este un substantiv la cazul vocativ, iar toate substantivele și adjectivele feminine ale cărui vocativ are terminația „o” se scriu fără cratimă.

Cazul vocativ se folosește atunci când ne adresăm cuiva, adică putem să spunem că maestro este o formulă de adresare.

• Ex. Ce faci, maestro ?

maestr-o este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române. Cratima se adaugă doar atunci când „-o” este un pronume, astfel putem înlocui acel „-o” cu „pe ea”.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul maestro, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

Propoziții cu maestro – cuvântul maestro

Întotdeauna reușești să mă uimești, maestro.

maestro, când o să treci pe la mine ?

Îmi place de tine, maestro.

Nu te-am văzut de doi ani, maestro.

maestro, care este mâncarea ta preferată ?

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu maestro ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place de tine, maestro.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place de tine, maestro.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul maestro, avem o singură virgulă, situată înaintea adresării, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place de ea.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul maestro, avem două virgule, una care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției și alta care este situată înaintea adresării. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place de tine”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie maestro lipit și când se scrie maestr-o dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie maestr-o sau maestro ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții ?
• De ce se scrie maestro fără cratimă și nu maestr-o cu cratimă ?