-mă – Cu cratimă și fără

atașați-mă, atașa-ți-mă sau atașațimă ? – Cum este corect ?

atașați-mă, atașa-ți-mă sau atașațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie atașațimă legat și când se scrie atașa-ți-mă sau atașați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului atașați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie atașațimă fără cratimă și când se scrie atașați-mă sau atașa-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului atașați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este atașați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, atașați-mă … (voi să atașați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele atașațimă, atașa-țimă și atașa-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care atașați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, atașați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „atașa”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului atașați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu atașați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „atașați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „atașați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul atașați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul atașați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul atașați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie atașați-mă sau atașa-ți-mă ?”, „atașa-țimă, atașa-ți-mă sau atașați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

măriți-mă, mări-ți-mă sau mărițimă ? – Cum este corect ?

măriți-mă, mări-ți-mă sau mărițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie mărițimă legat și când se scrie mări-ți-mă sau măriți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului măriți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie mărițimă fără cratimă și când se scrie măriți-mă sau mări-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului măriți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este măriți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, măriți-mă … (voi să măriți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele mărițimă, mări-țimă și mări-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care măriți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, măriți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „mări”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului măriți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu măriți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „măriți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „măriți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul măriți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul măriți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul măriți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie măriți-mă sau mări-ți-mă ?”, „mări-țimă, mări-ți-mă sau măriți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

stingeți-mă, stinge-ți-mă sau stingețimă ? – Cum este corect ?

stingeți-mă, stinge-ți-mă sau stingețimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie stingețimă legat și când se scrie stinge-ți-mă sau stingeți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului stingeți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie stingețimă fără cratimă și când se scrie stingeți-mă sau stinge-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului stingeți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este stingeți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, stingeți-mă … (voi să stingeți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele stingețimă, stinge-țimă și stinge-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care stingeți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, stingeți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „stinge”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului stingeți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu stingeți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „stingeți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „stingeți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul stingeți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul stingeți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul stingeți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie stingeți-mă sau stinge-ți-mă ?”, „stinge-țimă, stinge-ți-mă sau stingeți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

desprindeți-mă, desprinde-ți-mă sau desprindețimă ? – Cum este corect ?

desprindeți-mă, desprinde-ți-mă sau desprindețimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie desprindețimă legat și când se scrie desprinde-ți-mă sau desprindeți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului desprindeți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie desprindețimă fără cratimă și când se scrie desprindeți-mă sau desprinde-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului desprindeți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este desprindeți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, desprindeți-mă … (voi să desprindeți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele desprindețimă, desprinde-țimă și desprinde-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care desprindeți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, desprindeți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „desprinde”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului desprindeți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu desprindeți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „desprindeți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „desprindeți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul desprindeți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul desprindeți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul desprindeți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie desprindeți-mă sau desprinde-ți-mă ?”, „desprinde-țimă, desprinde-ți-mă sau desprindeți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

stricați-mă, strica-ți-mă sau stricațimă ? – Cum este corect ?

stricați-mă, strica-ți-mă sau stricațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie stricațimă legat și când se scrie strica-ți-mă sau stricați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului stricați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie stricațimă fără cratimă și când se scrie stricați-mă sau strica-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului stricați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este stricați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, stricați-mă … (voi să stricați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele stricațimă, strica-țimă și strica-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care stricați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, stricați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „strica”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului stricați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu stricați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „stricați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „stricați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul stricați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul stricați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul stricați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie stricați-mă sau strica-ți-mă ?”, „strica-țimă, strica-ți-mă sau stricați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

obișnuiți-mă, obișnui-ți-mă sau obișnuițimă ? – Cum este corect ?

obișnuiți-mă, obișnui-ți-mă sau obișnuițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie obișnuițimă legat și când se scrie obișnui-ți-mă sau obișnuiți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului obișnuiți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie obișnuițimă fără cratimă și când se scrie obișnuiți-mă sau obișnui-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului obișnuiți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este obișnuiți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, obișnuiți-mă … (voi să obișnuiți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele obișnuițimă, obișnui-țimă și obișnui-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care obișnuiți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, obișnuiți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „obișnui”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului obișnuiți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu obișnuiți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „obișnuiți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „obișnuiți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul obișnuiți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul obișnuiți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul obișnuiți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie obișnuiți-mă sau obișnui-ți-mă ?”, „obișnui-țimă, obișnui-ți-mă sau obișnuiți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

înnebuniți-mă, înnebuni-ți-mă sau înnebunițimă ? – Cum este corect ?

înnebuniți-mă, înnebuni-ți-mă sau înnebunițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie înnebunițimă legat și când se scrie înnebuni-ți-mă sau înnebuniți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului înnebuniți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie înnebunițimă fără cratimă și când se scrie înnebuniți-mă sau înnebuni-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului înnebuniți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este înnebuniți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, înnebuniți-mă … (voi să înnebuniți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele înnebunițimă, înnebuni-țimă și înnebuni-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care înnebuniți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, înnebuniți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „înnebuni”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului înnebuniți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu înnebuniți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „înnebuniți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „înnebuniți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul înnebuniți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul înnebuniți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul înnebuniți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie înnebuniți-mă sau înnebuni-ți-mă ?”, „înnebuni-țimă, înnebuni-ți-mă sau înnebuniți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

uscați-mă, usca-ți-mă sau uscațimă ? – Cum este corect ?

uscați-mă, usca-ți-mă sau uscațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie uscațimă legat și când se scrie usca-ți-mă sau uscați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului uscați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie uscațimă fără cratimă și când se scrie uscați-mă sau usca-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului uscați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este uscați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, uscați-mă … (voi să uscați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele uscațimă, usca-țimă și usca-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care uscați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, uscați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „usca”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului uscați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu uscați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „uscați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „uscați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul uscați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul uscați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul uscați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie uscați-mă sau usca-ți-mă ?”, „usca-țimă, usca-ți-mă sau uscați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

consumați-mă, consuma-ți-mă sau consumațimă ? – Cum este corect ?

consumați-mă, consuma-ți-mă sau consumațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie consumațimă legat și când se scrie consuma-ți-mă sau consumați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului consumați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie consumațimă fără cratimă și când se scrie consumați-mă sau consuma-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului consumați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este consumați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, consumați-mă … (voi să consumați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele consumațimă, consuma-țimă și consuma-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care consumați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, consumați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „consuma”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului consumați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu consumați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „consumați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „consumați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul consumați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul consumați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul consumați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie consumați-mă sau consuma-ți-mă ?”, „consuma-țimă, consuma-ți-mă sau consumați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

imitați-mă, imita-ți-mă sau imitațimă ? – Cum este corect ?

imitați-mă, imita-ți-mă sau imitațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie imitațimă legat și când se scrie imita-ți-mă sau imitați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului imitați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie imitațimă fără cratimă și când se scrie imitați-mă sau imita-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului imitați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este imitați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, imitați-mă … (voi să imitați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele imitațimă, imita-țimă și imita-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care imitați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, imitați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „imita”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului imitați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu imitați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „imitați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „imitați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul imitați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul imitați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul imitați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie imitați-mă sau imita-ți-mă ?”, „imita-țimă, imita-ți-mă sau imitați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

savurați-mă, savura-ți-mă sau savurațimă ? – Cum este corect ?

savurați-mă, savura-ți-mă sau savurațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie savurațimă legat și când se scrie savura-ți-mă sau savurați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului savurați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie savurațimă fără cratimă și când se scrie savurați-mă sau savura-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului savurați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este savurați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, savurați-mă … (voi să savurați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele savurațimă, savura-țimă și savura-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care savurați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, savurați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „savura”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului savurați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu savurați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „savurați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „savurați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul savurați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul savurați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul savurați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie savurați-mă sau savura-ți-mă ?”, „savura-țimă, savura-ți-mă sau savurați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

catalogați-mă, cataloga-ți-mă sau catalogațimă ? – Cum este corect ?

catalogați-mă, cataloga-ți-mă sau catalogațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie catalogațimă legat și când se scrie cataloga-ți-mă sau catalogați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului catalogați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie catalogațimă fără cratimă și când se scrie catalogați-mă sau cataloga-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului catalogați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este catalogați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, catalogați-mă … (voi să catalogați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele catalogațimă, cataloga-țimă și cataloga-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care catalogați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, catalogați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „cataloga”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului catalogați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu catalogați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „catalogați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „catalogați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul catalogați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul catalogați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul catalogați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie catalogați-mă sau cataloga-ți-mă ?”, „cataloga-țimă, cataloga-ți-mă sau catalogați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

întăriți-mă, întări-ți-mă sau întărițimă ? – Cum este corect ?

întăriți-mă, întări-ți-mă sau întărițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie întărițimă legat și când se scrie întări-ți-mă sau întăriți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului întăriți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie întărițimă fără cratimă și când se scrie întăriți-mă sau întări-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului întăriți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este întăriți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, întăriți-mă … (voi să întăriți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele întărițimă, întări-țimă și întări-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care întăriți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, întăriți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „întări”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului întăriți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu întăriți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „întăriți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „întăriți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul întăriți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul întăriți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul întăriți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie întăriți-mă sau întări-ți-mă ?”, „întări-țimă, întări-ți-mă sau întăriți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

vizionați-mă, viziona-ți-mă sau vizionațimă ? – Cum este corect ?

vizionați-mă, viziona-ți-mă sau vizionațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie vizionațimă legat și când se scrie viziona-ți-mă sau vizionați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului vizionați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie vizionațimă fără cratimă și când se scrie vizionați-mă sau viziona-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului vizionați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este vizionați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, vizionați-mă … (voi să vizionați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele vizionațimă, viziona-țimă și viziona-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care vizionați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, vizionați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „viziona”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului vizionați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu vizionați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „vizionați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „vizionați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul vizionați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul vizionați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul vizionați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie vizionați-mă sau viziona-ți-mă ?”, „viziona-țimă, viziona-ți-mă sau vizionați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

aplaudați-mă, aplauda-ți-mă sau aplaudațimă ? – Cum este corect ?

aplaudați-mă, aplauda-ți-mă sau aplaudațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie aplaudațimă legat și când se scrie aplauda-ți-mă sau aplaudați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului aplaudați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie aplaudațimă fără cratimă și când se scrie aplaudați-mă sau aplauda-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului aplaudați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este aplaudați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, aplaudați-mă … (voi să aplaudați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele aplaudațimă, aplauda-țimă și aplauda-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care aplaudați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, aplaudați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „aplauda”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului aplaudați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu aplaudați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „aplaudați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „aplaudați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul aplaudați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul aplaudați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul aplaudați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie aplaudați-mă sau aplauda-ți-mă ?”, „aplauda-țimă, aplauda-ți-mă sau aplaudați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

regretați-mă, regreta-ți-mă sau regretațimă ? – Cum este corect ?

regretați-mă, regreta-ți-mă sau regretațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie regretațimă legat și când se scrie regreta-ți-mă sau regretați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului regretați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie regretațimă fără cratimă și când se scrie regretați-mă sau regreta-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului regretați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este regretați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, regretați-mă … (voi să regretați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele regretațimă, regreta-țimă și regreta-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care regretați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, regretați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „regreta”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului regretați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu regretați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „regretați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „regretați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul regretați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul regretați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul regretați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie regretați-mă sau regreta-ți-mă ?”, „regreta-țimă, regreta-ți-mă sau regretați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

răniți-mă, răni-ți-mă sau rănițimă ? – Cum este corect ?

răniți-mă, răni-ți-mă sau rănițimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie rănițimă legat și când se scrie răni-ți-mă sau răniți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului răniți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie rănițimă fără cratimă și când se scrie răniți-mă sau răni-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului răniți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este răniți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, răniți-mă … (voi să răniți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele rănițimă, răni-țimă și răni-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care răniți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, răniți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „răni”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului răniți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu răniți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „răniți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „răniți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul răniți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul răniți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul răniți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie răniți-mă sau răni-ți-mă ?”, „răni-țimă, răni-ți-mă sau răniți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

omagiați-mă, omagia-ți-mă sau omagiațimă ? – Cum este corect ?

omagiați-mă, omagia-ți-mă sau omagiațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie omagiațimă legat și când se scrie omagia-ți-mă sau omagiați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului omagiați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie omagiațimă fără cratimă și când se scrie omagiați-mă sau omagia-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului omagiați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este omagiați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, omagiați-mă … (voi să omagiați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele omagiațimă, omagia-țimă și omagia-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care omagiați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, omagiați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „omagia”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului omagiați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu omagiați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „omagiați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „omagiați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul omagiați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul omagiați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul omagiați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie omagiați-mă sau omagia-ți-mă ?”, „omagia-țimă, omagia-ți-mă sau omagiați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

invidiați-mă, invidia-ți-mă sau invidiațimă ? – Cum este corect ?

invidiați-mă, invidia-ți-mă sau invidiațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie invidiațimă legat și când se scrie invidia-ți-mă sau invidiați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului invidiați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie invidiațimă fără cratimă și când se scrie invidiați-mă sau invidia-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului invidiați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este invidiați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, invidiați-mă … (voi să invidiați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele invidiațimă, invidia-țimă și invidia-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care invidiați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, invidiați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „invidia”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului invidiați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu invidiați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „invidiați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „invidiați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul invidiați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul invidiați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul invidiați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie invidiați-mă sau invidia-ți-mă ?”, „invidia-țimă, invidia-ți-mă sau invidiați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

supravegheați-mă, supraveghea-ți-mă sau supravegheațimă ? – Cum este corect ?

supravegheați-mă, supraveghea-ți-mă sau supravegheațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie supravegheațimă legat și când se scrie supraveghea-ți-mă sau supravegheați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului supravegheați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie supravegheațimă fără cratimă și când se scrie supravegheați-mă sau supraveghea-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului supravegheați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este supravegheați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, supravegheați-mă … (voi să supravegheați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele supravegheațimă, supraveghea-țimă și supraveghea-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care supravegheați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, supravegheați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „supraveghea”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului supravegheați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu supravegheați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „supravegheați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „supravegheați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul supravegheați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul supravegheați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul supravegheați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie supravegheați-mă sau supraveghea-ți-mă ?”, „supraveghea-țimă, supraveghea-ți-mă sau supravegheați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

acompaniați-mă, acompania-ți-mă sau acompaniațimă ? – Cum este corect ?

acompaniați-mă, acompania-ți-mă sau acompaniațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie acompaniațimă legat și când se scrie acompania-ți-mă sau acompaniați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului acompaniați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie acompaniațimă fără cratimă și când se scrie acompaniați-mă sau acompania-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului acompaniați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este acompaniați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, acompaniați-mă … (voi să acompaniați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele acompaniațimă, acompania-țimă și acompania-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care acompaniați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, acompaniați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „acompania”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului acompaniați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu acompaniați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „acompaniați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „acompaniați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul acompaniați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul acompaniați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul acompaniați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie acompaniați-mă sau acompania-ți-mă ?”, „acompania-țimă, acompania-ți-mă sau acompaniați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

îmbrăcați-mă, îmbrăca-ți-mă sau îmbrăcațimă ? – Cum este corect ?

îmbrăcați-mă, îmbrăca-ți-mă sau îmbrăcațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie îmbrăcațimă legat și când se scrie îmbrăca-ți-mă sau îmbrăcați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului îmbrăcați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie îmbrăcațimă fără cratimă și când se scrie îmbrăcați-mă sau îmbrăca-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului îmbrăcați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este îmbrăcați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, îmbrăcați-mă … (voi să îmbrăcați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele îmbrăcațimă, îmbrăca-țimă și îmbrăca-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care îmbrăcați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, îmbrăcați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „îmbrăca”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului îmbrăcați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu îmbrăcați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „îmbrăcați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „îmbrăcați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul îmbrăcați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul îmbrăcați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul îmbrăcați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie îmbrăcați-mă sau îmbrăca-ți-mă ?”, „îmbrăca-țimă, îmbrăca-ți-mă sau îmbrăcați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

apelați-mă, apela-ți-mă sau apelațimă ? – Cum este corect ?

apelați-mă, apela-ți-mă sau apelațimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie apelațimă legat și când se scrie apela-ți-mă sau apelați-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului apelați, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie apelațimă fără cratimă și când se scrie apelați-mă sau apela-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului apelați, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este apelați-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, apelați-mă … (voi să apelați pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele apelațimă, apela-țimă și apela-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care apelați-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, apelați este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „apela”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului apelați-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu apelați-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „apelați-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „apelați-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul apelați-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul apelați-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul apelați-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie apelați-mă sau apela-ți-mă ?”, „apela-țimă, apela-ți-mă sau apelați-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

întindeți-mă, întinde-ți-mă sau întindețimă ? – Cum este corect ?

întindeți-mă, întinde-ți-mă sau întindețimă ? – Cum este corect ?

 

O întrebare foarte comună a vorbitorilor de limba română este : când se scrie întindețimă legat și când se scrie întinde-ți-mă sau întindeți-mă dezlegat ?

 

Limba română este alcătuită dintr-un număr foarte mare de cuvinte flexibile, așa că majoritatea oamenilor întâmpină dificultăți atunci când trebuie să adauge una sau câteva litere la sfârșitul cuvântului întindeți, ne fiind siguri când acea literă / acele litere se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

 

Când se scrie întindețimă fără cratimă și când se scrie întindeți-mă sau întinde-ți-mă  cu cratimă ?

 

În cazul cuvântului întindeți, literele „ți” se adaugă mereu fără cratimă, iar literele „mă” se adaugă mereu cu cratimă atunci când se referă la un pronume.

Literele „ți” se scriu fără cratimă la conjugarea unui verb, iar în cazul de față avem conjugarea pentru „voi”.

Literele „-mă” se adaugă cu cratimă pentru că „mă” este un pronume.

 

Adică, singura variantă corectă a acestui cuvânt este întindeți-mă și se folosește atunci când ne referim situații asemănătoare cu :

Ex.1 Vă rog, întindeți-mă … (voi să întindeți pe mine) (se referă la voi / dumneavoastră)

 

Cuvintele întindețimă, întinde-țimă și întinde-ți-mă sunt cuvinte care nu au existat și care nu există în gramatica limbii române.

 

Motivul pentru care întindeți-mă se scrie fără cratimă înaintea lui „ți” este următorul :

În cazul de față, întindeți este conjugarea unui verb. Verbelor li se adaugă cratimă la terminația „ți” doar atunci când acel „ți” este un pronume. Astfel, cratima se adaugă doar la pronumele „-mă”.

 

O regulă destul de simplă și care este valabilă în majoritatea cazurilor este : întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume, iar la conjugări cratima nu se folosește.

 

Pentru a putea comunica eficient în limba română, este esențial să fii competent din punct de vedere gramatical.

Există doar un mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv, iar acesta implică scrisul.

Atunci când scriem trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele cuvintelor scrise.

 

Priceperea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română, iar aici nu ne referim doar la adăugarea literelor „ți” și „-mă” cuvântului „întinde”.

Atât înlocuirea cratimelor, a semnelor de întrebare, cât și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea incorectă a altor cuvinte.

În continuare urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului întindeți-mă cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu întindeți-mă ?

 

  1. Nu știe ce înseamnă „întindeți-mă”.
  2. Nu, știe ce înseamnă „întindeți-mă”.

 

Atunci când nu cunoști destulă gramatică ai putea crede nu există nicio diferență reală între aceste două propoziții care conțin cuvântul întindeți-mă, dar dacă încerci să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența dintre cele două propoziții devine una colosală.

 

În prima propoziție care conține cuvântul întindeți-mă virgula este absentă, astfel cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse după el.

 

În cea de-a doua propoziție care conține cuvântul întindeți-mă, din cauza faptului că există o virgulă între „nu” și restul propoziției, acest „nu” nu se mai referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus în trecut.

 

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie întindeți-mă sau întinde-ți-mă ?”, „întinde-țimă, întinde-ți-mă sau întindeți-mă?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.