Cum se scrie corect ? m-ai mult sau mai mult

Cum se scrie corect ? m-ai sau mai, te-ai sau teai

Cum se scrie corect ? m-ai sau mai, te-ai sau teai ? lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

 

Când se scrie m-ai cu cratimă și când se scrie mai fără cratimă ?

 

În limba română, se scrie m-ai cu cratimă atunci când litera „m” poate fi înlocuită cu „pe mine”, sau atunci când „pe mine” poate fi folosit după cuvântul m-ai.

 

Cuvântul mai se scrie legat atunci când ne referim la luna „mai”, când se folosește drept cuvânt de aproximație, când este un adverb ce servește la formarea gradului comparativ (mai bun, mai rău) sau la structuri de tipul „mai vreau”.

 

 

Când se scrie teai legat și când se scrie te-ai dezlegat ?

 

În limba română, întotdeauna se scrie te-ai cu cratimă, deoarece leagă două părți de vorbire diferite.

 

Cuvântul teai nu există.

 

Propoziții cu m-ai și te-ai – Cuvintele m-ai și te-ai

 

m-ai :

M-ai ajutat foarte mult.

M-ai făcut să fiu fericită.

M-ai liniștit.

M-ai întristat.

M-ai înștiințat.

M-ai sunat ieri ?

 

 

te-ai :

Te-ai gândit la acest lucru ?

Te-ai privit în oglindă.

Te-ai îngrășat.

Te-ai bucurat foarte mult.

 

 

Cu ajutorul cuvintelor m-ai și te-ai, vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu m-ai văzut.

Nu, m-ai văzut.

 

Nu te-ai gândit.

Nu, te-ai gândit.

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții, însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.