Ochiul tău iubit – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu
Ochiul tău iubit,
Plin de mângâieri,
Dulce mi-ai lucit
Până ieri.
Oare te pierdui
Pe acest pământ,
Fără ca să-mi spui
Un cuvânt?
Oare te înduri,
Tu, ca să mă lași,
Geniu de păduri
Drăgălaș?
Luna în zădar
Bate în ferești,
Și mă-ntreabă iar
Unde ești?
Ar luci pe zid
Până ce te culci,
Până ți se-nchid
Ochii dulci.
Și ar tremura
Tainic în frunziș
Și te-ar săruta
Pe furiș.
Dar ea zi cu zi
E în orice loc
Și te va găsi
Cu noroc.
Eu nu pot să plec
Peste nori și vânt,
Și să te petrec
De-unde sunt.
Cum nu sunt ca ea,
Ca să mă strecor,
Drept oglinda ta
Să cobor!
Chipul tău frumos
Să-l privesc întreg,
Cu atât folos
Să m-aleg.
Să apar ca-n vis
Acelei vederi
Care mi-au surâs
Până ieri.
Ar putea să te intereseze și :
- Gemenii – Poezie de Mihai Eminescu Gemenii – Poezie de Mihai Eminescu O candelă subțire sub bolta cea înaltă Lumină peste regii cei dacici laolaltă, Cari tăiați în marmur cu steme și hlamide Se înșirau în sală sub negrele firide, Iar colo-n fruntea salei e-un tron acoperit C-un negru văl de jale, căci Sarmis a…
- Mureșanu – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Mureșanu – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu (Mureșanu singur într-o pădure. Pe o muche de deal o biserică veche c-un turn de piatră. Noapte, lună. Orologiul bisericei bate miezul nopții.) I MUREȘANU În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se zbate miazănoaptea… iar prin a…
- Fata-n grădina de aur – Poezie de Mihai Eminescu Fata-n grădina de aur – Poezie de Mihai Eminescu A fost odat-un împărat, el fu-ncă În vremi de aur, ce nu pot să-ntorn, Când în păduri, în lacuri, lanuri, luncă, Vorbeai cu zeii, de sunai din corn. Avea o fată dulce, mândră, pruncă, Cu cari basme vremile ș-adorn, Când…
- Mii de stele…dulce sară – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Mii de stele…dulce sară – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Mii de stele…dulce sară Peste codri se coboară, Peste vârfuri trece lună Iar isvoarele răsună. Cine-mi trece luncile Domniţa cu pruncile; Cine-mi trece mândra luncă, Domniţa mea cu o pruncă Cine-mi trece lunca mare, Fata lui Dragoş călare…
- Icoană și privaz – Poezie de Mihai Eminescu Icoană și privaz – Poezie de Mihai Eminescu De vrei ca toată lumea nebună să o faci, În catifea, copilă, în negru să te-mbraci Ca marmura de albă cu fața ta răsari, În bolțile sub frunte lumină ochii mari Și părul blond în caier și umeri de zăpadă…
- Cezara – Nuvelă de Mihai Eminescu Cezara – Nuvelă de Mihai Eminescu Capitolul I Era-ntr-o dimineaţă de vară. Marea şi-ntindea nesfârşita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopţii, stâncile negre de rouă abureau şi se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele,…
