Locul aripelor – Poezie de Mihai Eminescu
Strecor degetele mele printre buclele-ți de aur,
Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut,
Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tezaur,
Iară ochii-ți, gardianii, mă opresc și mă sumut.
Ochii tăi, înșelătorii! A ghici nu-i pot vreodată,
Căci cu două înÈ›elesuri mă atrag È™i mă resping Â
Mă atrag când stau ca gheața cu privirea desperată,
Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating.
O, atunci mâna ta-i tare și respinge cu putere
Mâna mea, care profană ar intra în santuar
Să se-ascundă-n sânii-ți tineri, pe când eu plin de plăcere
Să uit lumea-n sărutarea-ți și în ochii tăi de jar.
Astăzi însă nu-s ca flama cea profană și avară,
Inima mi-e sântă astăzi, cald și dulce-i pieptul meu,
Azi sunt cast ca rugăciunea și timid ca primăvara,
Azi iubesc a ta ființă cum iubesc pe Dumnezeu.
Tu surâzi cu nencrezare?… Cât de rea eÈ™ti tu, copilă!
Lasă ca sub gazul roșu eu la sânii-ți să pătrunz,
Să deschei corsetul ista… Tu roÈ™ind să râzi gentilă,
Eu s-apăs fruntea-mi arzândă între piepții albi, rotunzi
Și să strecor a mea mână după gâtu-ți de zăpadă!
Tu roÈ™eÈ™ti… tu nu vrei, Marta?… O, de-ai È™ti ce caut eu…
Ai surâde și-al tău umăr ai lăsa ca să se vadă,
Să-ți privesc în ochi cu capul rezemat pe pieptul tău.
Cungiurând c-un braț molatec gâtul tău cel alb ca zarea,
Apăsând fața-ți roșită pe-al meu piept bătând mereu,
Eu cu ceealaltă mână pe-ai tăi umeri de ninsoare:
Locul aripelor albe le-aș căta-n delirul meu!
Locul ciunt unde aripa se-nalță albă c-argintul
Când tu înger încă-n ceruri pluteai dulce, fericit,
Locul de-unde-apoi căzură când tu, vizitând pământul
Te-ai uitat… È™i-n lumea asta ca copilă te-ai trezit.
Ar putea să te intereseze și :
- MureÈ™anu - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu MureÈ™anu - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu (MureÈ™anu singur într-o pădure. Pe o muche de deal o biserică veche c-un turn de piatră. Noapte, lună. Orologiul bisericei bate miezul nopÈ›ii.) I MUREȘANU ÃŽn turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se zbate miazănoaptea... iar prin a…
- ÃŽn căutarea Șeherazadei - Poezie de Mihai Eminescu ÃŽn căutarea Șeherazadei - Poezie de Mihai Eminescu ÃŽn mări de nord, în hale lungi È™i sure M-am coborât È™i am ciocnit cu zeii, Atârnând arfa-n vecinica pădure. M-am îndulcit cu patima femeii, ÃŽn stele i-am topit aurul din plete, ÃŽn poale-am scuturat piatra cameii, Din ochi i-am sărutat…
- Călin - poezie de Mihai Eminescu Călin - poezie de Mihai Eminescu Gazel Toamna frunzele colindă, Sun-un grier sub o grindă, Vântul jalnic bate-n geamuri Cu o mână tremurândă, Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari din vis deodată? Tu auzi păşind în tindă - E iubitul care vine De…
- Călin Nebunul - Poezie / Basm de Mihai Eminescu Fost-a împărat odată ÅŸi trei fete el avea Cât puteai privi la soare, da’ la ele ca mai ba. Nicio vorbă de poveste, cer cu stele presărat Nu ajung la frumuseÅ£a astor fete de-mpărat. Dar deÅŸi nu-Å£i poÅ£i da vorba despre ele È™i cuvântul, Mintea tot le – atinge umbra,…
- Fata-n grădina de aur - Poezie de Mihai Eminescu Fata-n grădina de aur - Poezie de Mihai Eminescu A fost odat-un împărat, Âel fu-ncă ÃŽn vremi de aur, ce nu pot să-ntorn, Când în păduri, în lacuri, lanuri, luncă, Vorbeai cu zeii, de sunai din corn. Avea o fată dulce, mândră, pruncă, Cu cari basme vremile È™-adorn, Când…
- Odin È™i poetul - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Odin È™i poetul - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu I Ei cer să cânt... durerea mea adâncă S-o lustruiesc în rime È™i cadenÈ›e Dulci ca lumina lunei primăvara ÃŽntr-o grădină din Italia. Să fac cu poezia mea cea dulce Damele să suspine, ce frumoase Pot fi pentru…