Cum se scrie corect ? Îmbulzire sau Înbulzire ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Îmbulzire

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu cred că va fi o îmbulzire.
Nu, cred că va fi o îmbulzire.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Îmbulzire – Cuvântul Îmbulzire

Nu am văzut nicio îmbulzire..

Vreau o propoziție cu cuvântul îmbulzire.

Încerca să evite această îmbulzire.

Nu înțelegea această îmbulzire din fața magazinului.

La concert era o îmbulzire de nedescris.

Cum se scrie corect ? Abstracțiune sau Apstracțiune ?

Una dintre numeroasele greșeli gramaticale făcute în limba română implică încurcarea literelor „abs” și „aps” la scrierea mai multor cuvinte.

Deci cum putem scrie corect acest cuvânt ?

În limba română, din punct de vedere gramatical, cuvântul acesta poate avea o singură formă corectă, iar această formă poate fi scrisă doar cu literele ”abs”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Abstracțiune

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, cred că aceasta este o abstracțiune.
Nu cred că aceasta este o abstracțiune.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Abstracțiune – Cuvântul Abstracțiune

Ce ai spus tu este doar o abstracțiune a ce am spus eu.

Aceasta nu este o abstracțiune, ci mai degrabă o realitate crudă.

Acest lucru poate părea o abstracțiune, dar te asigur că nu este.

Cum se scrie corect? Deopotrivă sau De o potrivă ?

Deopotrivă sau De o potrivă – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Deopotrivă

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am fost deopotrivă entuziasmat.
Nu am fost deopotrivă entuziasmat.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Deopotrivă – Cuvântul Deopotrivă

Propoziții cu Deopotrivă – sens proprou și figurat

Și câinii și ppisicile deopotrivă.

Elevii și profesorii au concurat deopotrivă.

Câștigul meu și pierderea ta sunt deopotrivă inevitabile.

Cum se scrie corect ? Curge sau Curje ?

Una dintre greșelile comune din gramatica limbii române, implică încurcarea literelor „ge” și „je” la scrierea unor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie cu literele „ge”.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Curge

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu curge apa.
Nu, curge apa.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Curge – Cuvântul Curge

Propoziții cu Curge – sens propriu și figurat

Râul din spatele casei mele curge mult mai repede după ultima ploaie.

Îmi place să privesc cafeaua care curge din aparat.

Când iau pixul în mână, fiecare gând îmi curge pe foaie.

Mașina noastră are o mică gaură și tot curge uleiul, trebuie să adăugăm altul la fiecare două zile.

Uită-te cât de frumos este cerul, acel nor parcă curge în orizont.

Dacă dorm cu fereastra deschisă, dimineața îmi curge nasul.

Cum se scrie corect ? Luminează / Luminiază sau Luminiează ?

O greșeală comună în gramatica limbii române este interschimbarea terminației „iază”, „ează”, „iează” la scrierea mai multor cuvinte.

Conjugarea acestui cuvânt se face doar cu o singură terminație, iar aceasta este  : -ează. Astfel, pentru acest cuvânt avem o singură formă corectă, iar aceasta este : LUMINEAZĂ

Să scrii corect din punct de vedere gramatical nu este un moft, ci mai degrabă o esențialitate. Singurul mod prin care putem să ne înțelegem reciproc cu adevărat este dacă învățăm să scriem și să ne exprimăm corect.

Se întămplă foarte des că din cauza unei mici greșeli gramaticale (fie aceasta o literă, o cratimă sau un semn de punctuație), sensul întregii propoziții se schimbă.

Exemplu :

Nu luminează.

Nu, luminează.

În cazul întâi, sensul propoziției este că „nu se întămplă”, „nu o să se întâmple” sau „nu s-a întâmplat”, pe când în cel de-al doilea caz, „nu” are scopul de a scoate dubiile din mintea interlocutorului, astfel propoziția are sensul de „acest lucru o să se întâmple”, acest lucru se întâmplă sau „s-a întâmplat”. Este adevărat faptul că nu întotdeauna se schimbă sensul unei propoziții din cauza unei greșeli gramaticale, totuși asta nu înseamnă că suntem scuzați atunci când facem aceste greșeli. Chiar și dacă uneori sensul rămâne neschimbat, greșeala în cauză poate cauza o descifrare mai lentă a mesajului, sau poate schimba percepția unei persoane în legătură cu noi. Greșelile gramaticale adesea redau o lipsă de cultură.

Propoziții cu Luminează – Cuvântul Luminează (a lumina)

Un felinar luminează în depărtare.

Gândul la o viață mai bună îmi luminează calea.

Cine-mi luminează viața ?

Școala-ți luminează mintea.

În această zi soarele luminează mai puternic ca de obicei.

O rază se strecoară printre nori și luminează timid pământul.

Bătrânul privi în sus la cerul care se luminează a ploaie.

O lumânare aprinsă luminează trist peretele odăii.

Pe masă ,o lampă,luminează sărăcia acestei femei.

Ideile sale îi luminează calea spre un viitor mai bun.

Aveam în față imaginea orașului care se luminează  treptat sub ochii noștri.

Chipul ei se luminează la apariția ființei dragi.

Cum se scrie corect ? Editează / Editiază sau Editiează ?

O greșeală comună în gramatica limbii române este interschimbarea terminației „iază”, „ează”, „iează” la scrierea mai multor cuvinte.

Conjugarea acestui cuvânt se face doar cu o singură terminație, iar aceasta este  : -ează. Astfel, pentru acest cuvânt avem o singură formă corectă, iar aceasta este : EDITEAZĂ

Să scrii corect din punct de vedere gramatical nu este un moft, ci mai degrabă o esențialitate. Singurul mod prin care putem să ne înțelegem reciproc cu adevărat este dacă învățăm să scriem și să ne exprimăm corect.

Se întămplă foarte des că din cauza unei mici greșeli gramaticale (fie aceasta o literă, o cratimă sau un semn de punctuație), sensul întregii propoziții se schimbă.

Exemplu :

Nu se editează.

Nu, se editează.

În cazul întâi, sensul propoziției este că „nu se întămplă”, „nu o să se întâmple” sau „nu s-a întâmplat”, pe când în cel de-al doilea caz, „nu” are scopul de a scoate dubiile din mintea interlocutorului, astfel propoziția are sensul de „acest lucru o să se întâmple”, acest lucru se întâmplă sau „s-a întâmplat”. Este adevărat faptul că nu întotdeauna se schimbă sensul unei propoziții din cauza unei greșeli gramaticale, totuși asta nu înseamnă că suntem scuzați atunci când facem aceste greșeli. Chiar și dacă uneori sensul rămâne neschimbat, greșeala în cauză poate cauza o descifrare mai lentă a mesajului, sau poate schimba percepția unei persoane în legătură cu noi. Greșelile gramaticale adesea redau o lipsă de cultură.

Propoziții cu Editează – Cuvântul Editează (a edita)

Se editează în acest an ultimul său roman.

Prietenul meu editează o carte cu istorioare hazlii.

Ea editează toate cercetările bunicului său.

La tipografia sa se editează o serie de romane de acțiune.

Profesorii își editează temele de cercetare.

Poetul român editează la Chișinău cartea sa de poezii.

Catedra de istorie a universității editează un șir de documente importante pentru istoria țării.

Mai mulți colegi de-ai mei își editează poeziile.

Care tipografie din țară editează rapid ?

Aici se editează rapid și avantajos orice lucrare.

Cum se scrie corect ? Bomboană / Bombuană / Bonbuană sau Bonboană ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Bomboană

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu vreau acea bomboană.
Nu, vreau acea bomboană.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare). Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Bomboană – Cuvântul Bomboană

Copilul a cerut o bomboană.

Vreau să îmi cumpăr o bomboană.

Bebelușul este dulce ca o bomboană.

Această bomboană este delicioasă.

Bunica mi-a cumpărat o bomboană.

Copilul i-a cerut mamei o bomboană.

Cum se scrie corect ? Oocite sau Ocite / Ouocite ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „oo” cu cea a literei „o” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind litera ”o” de două ori, adică varianta corectă se scrie cu „oo”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Oocite

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, știu ce sunt alea oocite.
Nu știu ce sunt alea oocite.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Oocite – Cuvântul Oocite

Propoziții cu Oocite – sens propriu și figurat

Știai că oocite se spune celulelor germinative la femelele animale ?

Celulelor germinative li se spune și oocite și ovocite.

O femeie se naște având aproximativ un milion de oocite.

Cum se scrie corect ? Îmbulzi sau Înbulzi ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”.

Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Îmbulzi

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu se îmbulzi.
Nu, se îmbulzi.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Îmbulzi – Cuvântul Îmbulzi

Nu te mai îmbulzi.

Nu e o idee bună a te îmbulzi pentru a sta în primul rând.

Vreau o propoziție cu cuvântul îmbulzi.

Întreg grupul se îmbulzi spre ușa magazinului.

Cum se scrie corect ? Abstinență / Apstinență / Abstiență sau Apstiență ?

Una dintre numeroasele greșeli gramaticale făcute în limba română implică încurcarea literelor „abs” și „aps” la scrierea mai multor cuvinte.

Deci cum putem scrie corect acest cuvânt ?

În limba română, din punct de vedere gramatical, cuvântul acesta poate avea o singură formă corectă, iar această formă poate fi scrisă doar cu literele ”abs”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Abstinență

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, sunt bun când vine vorba de abstinență.
Nu sunt bun când vine vorba de abstinență.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Abstinență – Cuvântul Abstinență

Ea se află în abstinență de grăsimi.

El este în abstinență de alcool.

Noi vom fi în abstinență de băutură.

El crede că va câștiga o medalie de la abstinență.

Cum se scrie corect? Deocamdată sau De o cam dată ?

Deocamdată sau De o cam dată – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Deocamdată

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, m-am decis deocamdată.
Nu m-am decis deocamdată.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Deocamdată – Cuvântul Deocamdată

Propoziții cu Deocamdată – sens proprou și figurat

Deocamdată nu știu ce aș putea să îți spun.

Nu m-am gândit deocamdată la un răspuns.

Vreau ca deocamdată să rămâneți tăcuți.

Deocamdată iubesc acest serviciu.

Cum se scrie corect ? Cuget sau Cujet ?

Una dintre greșelile comune din gramatica limbii române, implică încurcarea literelor „ge” și „je” la scrierea unor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie cu literele „ge”.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Cuget

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu cred că are un cuget bine dezvoltat.
Nu, cred că are un cuget bine dezvoltat.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Cuget – Cuvântul Cuget

Propoziții cu Cuget – sens propriu și figurat

Alina are un cuget foarte dezvoltat, întotdeauna câștigă la competițiile de șah.

Nu pot să fac acest lucru, aș avea mustrări de cuget, iar mie nu îmi place să am remușcări.

Nu cuget să cer bani de la părinți, când știu cât de mult muncesc în fiecare zi pentru ei.

Prin cuget și determinare am ajuns să obțin tot ce am.

În al meu cuget nu există gram de rea dorință sau viclenie.

Am un cuget, dar nu știu dacă ar fi bine să îl împart cu ceilalți.

Cum se scrie corect ? Uger sau Ujer ?

Una dintre greșelile comune din gramatica limbii române, implică încurcarea literelor „ge” și „je” la scrierea unor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie cu literele „ge”.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Uger

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu are un uger destul de mare.
Nu, are un uger destul de mare.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Uger – Cuvântul Uger

Propoziții cu Uger – sens propriu și figurat

După mărimea la uger poți să îți dai seama cât de mult lapte poate produce o vacă.

Mihaela, ia spune-mi, această vacă are un uger mare, mic sau mediu ?

Știai că de fapt uger nu au doar vacile, dar și restul mamiferelor ?

Gustul laptelui cald, proaspăt extras din uger, nici nu se compară cu laptele din magazin.

Nu, nu e femelă, nu vezi că nu are uger ?

Am cumpărat doar un uger de lapte, dar pentru această prăjitură cred că ar trebui mai mult.

Cum se scrie corect ? Intonează / Intoniază sau Intoniează ?

O greșeală comună în gramatica limbii române este interschimbarea terminației „iază”, „ează”, „iează” la scrierea mai multor cuvinte.

Conjugarea acestui cuvânt se face doar cu o singură terminație, iar aceasta este  : -ează. Astfel, pentru acest cuvânt avem o singură formă corectă, iar aceasta este : INTONEAZĂ

Să scrii corect din punct de vedere gramatical nu este un moft, ci mai degrabă o esențialitate. Singurul mod prin care putem să ne înțelegem reciproc cu adevărat este dacă învățăm să scriem și să ne exprimăm corect.

Se întămplă foarte des că din cauza unei mici greșeli gramaticale (fie aceasta o literă, o cratimă sau un semn de punctuație), sensul întregii propoziții se schimbă.

Exemplu :

Nu intonează.

Nu, intonează.

În cazul întâi, sensul propoziției este că „nu se întămplă”, „nu o să se întâmple” sau „nu s-a întâmplat”, pe când în cel de-al doilea caz, „nu” are scopul de a scoate dubiile din mintea interlocutorului, astfel propoziția are sensul de „acest lucru o să se întâmple”, acest lucru se întâmplă sau „s-a întâmplat”. Este adevărat faptul că nu întotdeauna se schimbă sensul unei propoziții din cauza unei greșeli gramaticale, totuși asta nu înseamnă că suntem scuzați atunci când facem aceste greșeli. Chiar și dacă uneori sensul rămâne neschimbat, greșeala în cauză poate cauza o descifrare mai lentă a mesajului, sau poate schimba percepția unei persoane în legătură cu noi. Greșelile gramaticale adesea redau o lipsă de cultură.

Propoziții cu Intonează – Cuvântul Intonează (a intona)

Copila intonează melodia pe care o auzise de la mama ei.

Fanfara de instrumentiști intonează imnul țării.

Intonează acest cântec dacă vrei să participi la festivitate.

La evenimentele solemne se intonează imnul țării.

Fiecare jucător intonează imnul țării sale.

Elevul  intonează melodia preferată.

La aceste competiții se intonează imnul național al învingătorilor.

Studenții acestei facultăți intonează cântecul lor.

Cum se scrie corect ? Egalează / Egaliază sau Egaliează ?

O greșeală comună în gramatica limbii române este interschimbarea terminației „iază”, „ează”, „iează” la scrierea mai multor cuvinte.

Conjugarea acestui cuvânt se face doar cu o singură terminație, iar aceasta este  : -ează. Astfel, pentru acest cuvânt avem o singură formă corectă, iar aceasta este : EGALEAZĂ

Să scrii corect din punct de vedere gramatical nu este un moft, ci mai degrabă o esențialitate. Singurul mod prin care putem să ne înțelegem reciproc cu adevărat este dacă învățăm să scriem și să ne exprimăm corect.

Se întămplă foarte des că din cauza unei mici greșeli gramaticale (fie aceasta o literă, o cratimă sau un semn de punctuație), sensul întregii propoziții se schimbă.

Exemplu :

Nu te egalează.

Nu, te egalează.

În cazul întâi, sensul propoziției este că „nu se întămplă”, „nu o să se întâmple” sau „nu s-a întâmplat”, pe când în cel de-al doilea caz, „nu” are scopul de a scoate dubiile din mintea interlocutorului, astfel propoziția are sensul de „acest lucru o să se întâmple”, acest lucru se întâmplă sau „s-a întâmplat”. Este adevărat faptul că nu întotdeauna se schimbă sensul unei propoziții din cauza unei greșeli gramaticale, totuși asta nu înseamnă că suntem scuzați atunci când facem aceste greșeli. Chiar și dacă uneori sensul rămâne neschimbat, greșeala în cauză poate cauza o descifrare mai lentă a mesajului, sau poate schimba percepția unei persoane în legătură cu noi. Greșelile gramaticale adesea redau o lipsă de cultură.

Propoziții cu Egalează – Cuvântul Egalează (a egala)

Golul dat de Ion egalează scorul acestui meci.

Doina și câinele ei sunt două finite care se egalează și se înțeleg reciproc.

Moartea egalează toți oamenii.

Ultima victorie egalează numărul ei de medalii cu cel al concurentei.

Profesorul egalează șansele fiecărui elev de a participa la concurs.

Mingea ajunge în coș și egalează scorul.

Mama egalează faptele celor doi copii ai săi.

Lucrarea sa se egalează după valoare cu cea a profesorului .

Cum se scrie corect ? Bumbac sau Bunbac ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Bumbac

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu este din bumbac.
Nu, este din bumbac.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare). Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Propoziții cu Bumbac – Cuvântul Bumbac

Și-a cumpărat un tricou din bumbac.

Hainele din bumbac sunt moi.

Există mai multe soiuri de bumbac.

Acest tricou din bumbac este destul de scump.

Lucrează pe o plantație de bumbac.

Caut un trening din bumbac.

Cum se scrie corect ? Alcoolic sau Alcolic / Alcouolic?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „oo” cu cea a literei „o” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind litera ”o” de două ori, adică varianta corectă se scrie cu „oo”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Alcoolic

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, cred că el este alcoolic.
Nu cred că el este alcoolic.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Alcoolic – Cuvântul Alcoolic

Propoziții cu Alcoolic – sens propriu și figurat

Nu am întâlnit niciodată un alcoolic.

Oare de ce este atât de ușor să devii alcoolic?

Cel mai rău lucru să devii este alcoolic.

Sper că nu o să devin niciodată alcoolic.

Cum se scrie corect ? Îmbujorat sau Înbujorat ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Îmbujorat

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu era îmbujorat.
Nu, era îmbujorat.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Îmbujorat – Cuvântul Îmbujorat

Copilul este îmbujorat.

Când am Salutat-o am observant cum s-a îmbujorat.

Copilul îmbujorat este foarte drăguț.

După ce a văzut-o, s-a îmbujorat.

Băiatul era îmbujorat de la frig.

Ce îmbujorat este fratele tău!

Ea se îmbulzi pentru a intra în magazin.

Românii se pot îmbulzi pentru a cumpăra produse la promoție.

Oamenii au obiceiul de a se îmbulzi când vine vorba de reduceri.

Cum se scrie corect ? Îmbuca sau Înbuca ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Îmbuca

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu a avut timp pentru a îmbuca mâncarea.
Nu, a avut timp pentru a îmbuca mâncarea.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Îmbuca – Cuvântul Îmbuca

Am reușit a îmbuca ceva înainte să merg la școală.

Sensurile verbului a îmbuca sunt multe.

Cuvântul îmbuca este vechi.

Abia reușea a îmbuca ceva toată ziua.

Intrând în casă, începe a îmbuca bunătățile de pe masă.

A mâncat atât de mult încât nu credea că mai putea îmbuca ceva.

Cum se scrie corect ? Abstinent / Apstinent / Abstient sau Apstient ?

Una dintre numeroasele greșeli gramaticale făcute în limba română implică încurcarea literelor „abs” și „aps” la scrierea mai multor cuvinte.

Deci cum putem scrie corect acest cuvânt ?

În limba română, din punct de vedere gramatical, cuvântul acesta poate avea o singură formă corectă, iar această formă poate fi scrisă doar cu literele ”abs”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Abstinent

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, vreau să fiu abstinent.
Nu vreau să fiu abstinent.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Abstinent – Cuvântul Abstinent

Mi s-a spus că trebuie să nu mai mănânc grăsimi, dar nu vreau să fiu abstinent.

Am fost abstinent la băutură pentru ultimii 15 ani.

Am aflat că Ion este abstinent.

Nu cred că aș rezista să fiu abstinent.

Cum se scrie corect? Deodată / De-o dată sau De odată ?

Deodată sau De odată – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Deodată

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am observat acel lucru deodată.
Nu am observat acel lucru deodată.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Deodată – Cuvântul Deodată

Propoziții cu Deodată – sens proprou și figurat

Deodată mi-am dat seama că are dreptate.

Am ajutat doi oameni deodată.

Deodată a început să alerge către mine.

Acest program rezolvă toate exercițiile deodată.

Cum se scrie corect ? Buget sau Bujet ?

Una dintre greșelile comune din gramatica limbii române, implică încurcarea literelor „ge” și „je” la scrierea unor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie cu literele „ge”.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Buget

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu avem un buget destul de mare pentru acest lucru.
Nu, avem un buget destul de mare pentru acest lucru.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Buget – Cuvântul Buget

Propoziții cu Buget – sens propriu și figurat

Nu avem un buget destul de mare pentru a face o astfel de achiziție.

Părinții îmi alocă lunar un buget care abia îmi ajunge pentru mâncare la școală.

Deși statul nostru nu are un buget foarte mare, ne descurcăm destul de bine cu ce avem.

Am auzit că ai intrat la universitate, ești la buget sau la contract ?

Bugetul meu este destul de mic, nu îmi permit să arunc banii pe toate prostiile.

Chiar și dacă nu am un buget foarte mare, am găsit un mod prin care pot să îmi fac câteva economii.

Cum se scrie corect ? Limitează / Limitiază sau Limitiează ?

O greșeală comună în gramatica limbii române este interschimbarea terminației „iază”, „ează”, „iează” la scrierea mai multor cuvinte.

Conjugarea acestui cuvânt se face doar cu o singură terminație, iar aceasta este  : -ează. Astfel, pentru acest cuvânt avem o singură formă corectă, iar aceasta este : LIMITEAZĂ

Să scrii corect din punct de vedere gramatical nu este un moft, ci mai degrabă o esențialitate. Singurul mod prin care putem să ne înțelegem reciproc cu adevărat este dacă învățăm să scriem și să ne exprimăm corect.

Se întămplă foarte des că din cauza unei mici greșeli gramaticale (fie aceasta o literă, o cratimă sau un semn de punctuație), sensul întregii propoziții se schimbă.

Exemplu :

Nu se limitează.

Nu, se limitează.

În cazul întâi, sensul propoziției este că „nu se întămplă”, „nu o să se întâmple” sau „nu s-a întâmplat”, pe când în cel de-al doilea caz, „nu” are scopul de a scoate dubiile din mintea interlocutorului, astfel propoziția are sensul de „acest lucru o să se întâmple”, acest lucru se întâmplă sau „s-a întâmplat”. Este adevărat faptul că nu întotdeauna se schimbă sensul unei propoziții din cauza unei greșeli gramaticale, totuși asta nu înseamnă că suntem scuzați atunci când facem aceste greșeli. Chiar și dacă uneori sensul rămâne neschimbat, greșeala în cauză poate cauza o descifrare mai lentă a mesajului, sau poate schimba percepția unei persoane în legătură cu noi. Greșelile gramaticale adesea redau o lipsă de cultură.

Propoziții cu Limitează – Cuvântul Limitează (a limita)

Tata limitează acțiunile fiicii sale pentru a o proteja de greșeli.

Activitatea lui se limitează până aici.

Cine limitează drepturile copiilor?

Legea limitează puterea unui șef de instituție .

Bugetul său limitează unele cheltuiele neprevăzute.

Ultimile acțiuni  limitează din autoritatea sa.

Ion nu se limitează doar la cuvinte ci trece la acțiuni.

Acțiunile sale nu se limitează doar cu o simplă avertizare.

Șeful limitează activitățile subalternilor săi cu scopul de a falimenta întreprinderea.

Cum se scrie corect ? Curtează / Curtiază sau Curtiează ?

O greșeală comună în gramatica limbii române este interschimbarea terminației „iază”, „ează”, „iează” la scrierea mai multor cuvinte.

Conjugarea acestui cuvânt se face doar cu o singură terminație, iar aceasta este  : -ează.

Astfel, pentru acest cuvânt avem o singură formă corectă, iar aceasta este : CURTEAZĂ

Să scrii corect din punct de vedere gramatical nu este un moft, ci mai degrabă o esențialitate. Singurul mod prin care putem să ne înțelegem reciproc cu adevărat este dacă învățăm să scriem și să ne exprimăm corect.

Se întămplă foarte des că din cauza unei mici greșeli gramaticale (fie aceasta o literă, o cratimă sau un semn de punctuație), sensul întregii propoziții se schimbă.

Exemplu :

Nu te curtează.

Nu, te curtează.

În cazul întâi, sensul propoziției este că „nu se întămplă”, „nu o să se întâmple” sau „nu s-a întâmplat”, pe când în cel de-al doilea caz, „nu” are scopul de a scoate dubiile din mintea interlocutorului, astfel propoziția are sensul de „acest lucru o să se întâmple”, acest lucru se întâmplă sau „s-a întâmplat”. Este adevărat faptul că nu întotdeauna se schimbă sensul unei propoziții din cauza unei greșeli gramaticale, totuși asta nu înseamnă că suntem scuzați atunci când facem aceste greșeli. Chiar și dacă uneori sensul rămâne neschimbat, greșeala în cauză poate cauza o descifrare mai lentă a mesajului, sau poate schimba percepția unei persoane în legătură cu noi. Greșelile gramaticale adesea redau o lipsă de cultură.

Propoziții cu Curtează – Cuvântul Curtează (a curta)

Tata crede că acest băiat îi curtează fata.

Ea știe că profesorul o curtează de multă vreme.

Ion o curtează pe cea mai frumoasă fată din clasă.

Cu câtă simplitate el curtează această fată.

Cine-mi curtează fata ?

De ce cât timp el o curtează dar oricum nu reușește să-i  câștige inima.

Pe tânăra actriță o curtează doi tineri.