Cum se scrie corect ? Combustie sau Conbustie ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Combustie

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu a avut loc o combustie spontană.
Nu, a avut loc o combustie spontană.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Combustie – Cuvântul Combustie

Arderea mai poartă numele de combustie.

Caută un sinonim pentru cuvântul combustie.

Nu știa care este înțelesul cuvântului combustie.

Ieri am învățat despre combustie.

La știri se vorbea despre un caz de combustie spontană.

Aspiratorul avea un motor cu combustie.

Cum se scrie corect ? Capsa / Capsă sau Cabsa / Cabsă ?

Una dintre numeroasele greșeli gramaticale făcute în limba română implică încurcarea literelor „aps” și „abs” la scrierea mai multor cuvinte.

Deci cum putem scrie corect acest cuvânt ?

În limba română, din punct de vedere gramatical, cuvântul acesta poate avea o singură formă corectă, iar această formă poate fi scrisă doar cu literele ”aps”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Capsa / Capsă

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, cred că voi putea capsa acele foi.
Nu cred că voi putea capsa acele foi.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Capsa – Cuvântul Capsa

Poți capsa aceste fișiere, te rog ?

Sângerez pentru că m-am înțepat cu o capsă.

Vei capsa foile pe care le ai în mână ?

Adu paharele, iar eu o să scot capsa de la sticlă.

Cum se scrie corect? Bunăvoie sau Bună voie ?

Bunăvoie sau Bunăvoie – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, adăugarea unei cratime sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Bunăvoie

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am întâmpinat-o cu bunăvoie.
Nu am întâmpinat-o cu bunăvoie.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Bunăvoie – Cuvântul Bunăvoie

Propoziții cu Bunăvoie – sens proprou și figurat

Ai venit aici de bunăvoie ?

Am trecut de bunăvoie prin asta.

Am putut de bunăvoie să ajung la această concluzie.

Cum se scrie corect ? Geros sau Jeros ?

Una dintre greșelile comune din gramatica limbii române, implică încurcarea literelor „ge” și „je” la scrierea unor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie cu literele „ge”.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Geros

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu este geros afară.
Nu, este geros afară.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Geros – Cuvântul Geros

Propoziții cu Geros – sens propriu și figurat

Aerul de afară este foarte geros.

Este atât de geros încât tremur chiar și în haine groase.

Îmi place sezonul geros.

Era foarte geros în școală.

Cum se scrie corect ? Membru sau Menbru ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Membru

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu este un membru al echipei noastre.
Nu, este un membru al echipei noastre.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).
Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Membru – Cuvântul Membru

Un membru al juriului a votat împotrivă.

Nu vrea să fie membru al acestui partid.

Acest membru a fost exclus din sindicat.

Comisia de disciplină mai avea nevoie de un membru.

Lipsea un membru al juriului.

Nu voia să jignească niciun membru al partidului său.

Cum se scrie corect ? Parchează / Parchiază sau Parchiează ?

O greșeală comună în gramatica limbii române este interschimbarea terminației „iază”, „ează”, „iează” la scrierea mai multor cuvinte.

Conjugarea acestui cuvânt se face doar cu o singură terminație, iar aceasta este  : -ează. Astfel, pentru acest cuvânt avem o singură formă corectă, iar aceasta este : PARCHEAZĂ

Să scrii corect din punct de vedere gramatical nu este un moft, ci mai degrabă o esențialitate. Singurul mod prin care putem să ne înțelegem reciproc cu adevărat este dacă învățăm să scriem și să ne exprimăm corect.

Se întămplă foarte des că din cauza unei mici greșeli gramaticale (fie aceasta o literă, o cratimă sau un semn de punctuație), sensul întregii propoziții se schimbă.

Exemplu :

Nu parchează bine.

Nu, parchează bine.

În cazul întâi, sensul propoziției este că „nu se întămplă”, „nu o să se întâmple” sau „nu s-a întâmplat”, pe când în cel de-al doilea caz, „nu” are scopul de a scoate dubiile din mintea interlocutorului, astfel propoziția are sensul de „acest lucru o să se întâmple”, acest lucru se întâmplă sau „s-a întâmplat”. Este adevărat faptul că nu întotdeauna se schimbă sensul unei propoziții din cauza unei greșeli gramaticale, totuși asta nu înseamnă că suntem scuzați atunci când facem aceste greșeli. Chiar și dacă uneori sensul rămâne neschimbat, greșeala în cauză poate cauza o descifrare mai lentă a mesajului, sau poate schimba percepția unei persoane în legătură cu noi. Greșelile gramaticale adesea redau o lipsă de cultură.

Propoziții cu Parchează – Cuvântul Parchează (a parca)

Tata parchează cu îndemânare mașina.

Unde se parchează camioanele ?

Autocarul cu elevi se parchează la marginea pădurii.

El parchează atent mașina sa lângă cea a șefului.

Parchează la umbra acestui copac mașina, tată.

Directorul parchează de obicei mașina în față.

Aici se parchează doar lucrătorii acestei instituții.

Șoferul parchează camionul drept în fața ușii.

Cum se scrie corect ? Glisează / Glisiează sau Glisiază ?

O greșeală comună în gramatica limbii române este interschimbarea terminației „iază”, „ează”, „iează” la scrierea mai multor cuvinte.

Conjugarea acestui cuvânt se face doar cu o singură terminație, iar aceasta este  : -ează. Astfel, pentru acest cuvânt avem o singură formă corectă, iar aceasta este : GLISEAZĂ

Să scrii corect din punct de vedere gramatical nu este un moft, ci mai degrabă o esențialitate. Singurul mod prin care putem să ne înțelegem reciproc cu adevărat este dacă învățăm să scriem și să ne exprimăm corect.

Se întămplă foarte des că din cauza unei mici greșeli gramaticale (fie aceasta o literă, o cratimă sau un semn de punctuație), sensul întregii propoziții se schimbă.

Exemplu :

Nu glisează.

Nu, glisează.

În cazul întâi, sensul propoziției este că „nu se întămplă”, „nu o să se întâmple” sau „nu s-a întâmplat”, pe când în cel de-al doilea caz, „nu” are scopul de a scoate dubiile din mintea interlocutorului, astfel propoziția are sensul de „acest lucru o să se întâmple”, acest lucru se întâmplă sau „s-a întâmplat”. Este adevărat faptul că nu întotdeauna se schimbă sensul unei propoziții din cauza unei greșeli gramaticale, totuși asta nu înseamnă că suntem scuzați atunci când facem aceste greșeli. Chiar și dacă uneori sensul rămâne neschimbat, greșeala în cauză poate cauza o descifrare mai lentă a mesajului, sau poate schimba percepția unei persoane în legătură cu noi. Greșelile gramaticale adesea redau o lipsă de cultură.

Propoziții cu Glisează – Cuvântul Glisează (a glisa)

Hidroavioanele glisează pe suprafața lacului.

Toată ziua cârdul de lebede glisează pe suprafața apei.

Copilul glisează degetul arătător de-a lungul meridianului.

Își glisează degetul de-a lungul caietului.

Cum se scrie corect ? Coocupant sau Cocupant / Couocupant / Co-ocupant ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „oo” cu cea a literei „o” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind litera ”o” de două ori, adică varianta corectă se scrie cu „oo”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Coocupant

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, el este un coocupant.
Nu el este un coocupant.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Coocupant – Cuvântul Coocupant

Propoziții cu Coocupant – sens propriu și figurat

Încerc să îl găsesc pe fostul coocupant.

Cine ziceai că îți este coocupant ?

Aceste lucruri îl vor ocupa pe coocupant.

Cum se scrie corect ? Combinare sau Conbinare ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Combinare

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu este o combinare bună.
Nu, este o combinare bună.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Combinare – Cuvântul Combinare

Există multe posibilități de combinare a culorilor.

Reacțiile chimice de combinare se învață la școală.

Caută posibilități de combinare a fondurilor.

Ce este o combinare, în matematică?

A citit câteva reguli de combinare ale alimentelor.

Care este diferența dintre reacția de combinare și cea de descompunere?

Cum se scrie corect ? Absurditate sau Apsurditate ?

Una dintre numeroasele greșeli gramaticale făcute în limba română implică încurcarea literelor „abs” și „aps” la scrierea mai multor cuvinte.

Deci cum putem scrie corect acest cuvânt ?

În limba română, din punct de vedere gramatical, cuvântul acesta poate avea o singură formă corectă, iar această formă poate fi scrisă doar cu literele ”abs”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Absurditate

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am auzit o absurditate mai mare.
Nu am auzit o absurditate mai mare.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Absurditate – Cuvântul Absurditate

Ce ai spus îmi pare o absurditate.

Nu voi vorbi cu tine până nu vei înceta această absurditate.

Această idee este plină de absurditate.

Îmi place când găsesc fenomene pline de absurditate.

Cum se scrie corect? Bunăoară sau Bună oară ?

Bunăoară sau Bună oară – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, adăugarea unei cratime sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Bunăoară

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, l-am văzut bunăoară.
Nu l-am văzut bunăoară.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Bunăoară – Cuvântul Bunăoară

Propoziții cu Bunăoară – sens proprou și figurat

Ea putea să fie, bunăoară, chiar și făptașul.

Anul trecut, bunăoară, am învățat mai mult decât anul acesta.

Mă gândeam, bunăoară, la cât de repede trece timpul.

Cum se scrie corect ? Geniu sau Jeniu ?

Una dintre greșelile comune din gramatica limbii române, implică încurcarea literelor „ge” și „je” la scrierea unor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie cu literele „ge”.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Geniu

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu îmi pare a fi un geniu.
Nu, îmi pare a fi un geniu.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Geniu – Cuvântul Geniu

Propoziții cu Geniu – sens propriu și figurat

Are o gândire atât de critică încât uneori încep să îl consider un geniu.

Îmi place să ascult cântecele acestui geniu muzical.

Este un geniu în știință, dar nu cunoaște literatură.

Doar un geniu s-ar fi putut gândi la un asemenea lucru.

Cum se scrie corect ? Ofensează / Ofensiază sau Ofensiează ?

O greșeală comună în gramatica limbii române este interschimbarea terminației „iază”, „ează”, „iează” la scrierea mai multor cuvinte.

Conjugarea acestui cuvânt se face doar cu o singură terminație, iar aceasta este  : -ează. Astfel, pentru acest cuvânt avem o singură formă corectă, iar aceasta este : OFENSEAZĂ

Să scrii corect din punct de vedere gramatical nu este un moft, ci mai degrabă o esențialitate. Singurul mod prin care putem să ne înțelegem reciproc cu adevărat este dacă învățăm să scriem și să ne exprimăm corect.

Se întămplă foarte des că din cauza unei mici greșeli gramaticale (fie aceasta o literă, o cratimă sau un semn de punctuație), sensul întregii propoziții se schimbă.

Exemplu :

Nu mă ofensează.

Nu, mă ofensează.

În cazul întâi, sensul propoziției este că „nu se întămplă”, „nu o să se întâmple” sau „nu s-a întâmplat”, pe când în cel de-al doilea caz, „nu” are scopul de a scoate dubiile din mintea interlocutorului, astfel propoziția are sensul de „acest lucru o să se întâmple”, acest lucru se întâmplă sau „s-a întâmplat”. Este adevărat faptul că nu întotdeauna se schimbă sensul unei propoziții din cauza unei greșeli gramaticale, totuși asta nu înseamnă că suntem scuzați atunci când facem aceste greșeli. Chiar și dacă uneori sensul rămâne neschimbat, greșeala în cauză poate cauza o descifrare mai lentă a mesajului, sau poate schimba percepția unei persoane în legătură cu noi. Greșelile gramaticale adesea redau o lipsă de cultură.

Propoziții cu Ofensează – Cuvântul Ofensează (a ofensa)

Cuvântul ofensează uneori mai mult decât o lovitură.

Gestul său ofensează întreaga clasă.

Cine-mi ofensează fata ?

Băiatul se ofensează de disprețul cu este tratat.

Cuvintele vulgare îi ofensează pe invitați.

Fata se ofensează de gafa prietenului care nici nu-și ceru iertare.

Te ofensează atât de mult ?

Noua colegă se ofensează pentru o nimica toată.

Acest tablou ofensează publicul.

Poezia sa îi ofensează pe mulți.

Cum se scrie corect ? Ghidează / Ghidiază sau Ghidiează ?

O greșeală comună în gramatica limbii române este interschimbarea terminației „iază”, „ează”, „iează” la scrierea mai multor cuvinte.

Conjugarea acestui cuvânt se face doar cu o singură terminație, iar aceasta este  : -ează. Astfel, pentru acest cuvânt avem o singură formă corectă, iar aceasta este : GHIDEAZĂ

Să scrii corect din punct de vedere gramatical nu este un moft, ci mai degrabă o esențialitate. Singurul mod prin care putem să ne înțelegem reciproc cu adevărat este dacă învățăm să scriem și să ne exprimăm corect.

Se întămplă foarte des că din cauza unei mici greșeli gramaticale (fie aceasta o literă, o cratimă sau un semn de punctuație), sensul întregii propoziții se schimbă.

Exemplu :

Nu te ghidează.

Nu, te ghidează.

În cazul întâi, sensul propoziției este că „nu se întămplă”, „nu o să se întâmple” sau „nu s-a întâmplat”, pe când în cel de-al doilea caz, „nu” are scopul de a scoate dubiile din mintea interlocutorului, astfel propoziția are sensul de „acest lucru o să se întâmple”, acest lucru se întâmplă sau „s-a întâmplat”. Este adevărat faptul că nu întotdeauna se schimbă sensul unei propoziții din cauza unei greșeli gramaticale, totuși asta nu înseamnă că suntem scuzați atunci când facem aceste greșeli. Chiar și dacă uneori sensul rămâne neschimbat, greșeala în cauză poate cauza o descifrare mai lentă a mesajului, sau poate schimba percepția unei persoane în legătură cu noi. Greșelile gramaticale adesea redau o lipsă de cultură.

Propoziții cu Ghidează – Cuvântul Ghidează (a ghida)

Învățătoarea-și ghidează elevii.

Cu multă dragoste mama își ghidează fiul pe parcursul vieții sale.

Fata-i ghidează prin toate muzeile din oraș.

Sfaturile primite în copilărie îi ghidează calea.

Vorba bună și blajină a mamei îl ghidează pe calea cea bună.

Învățătorul își ghidează clasa cum poate el mai bine.

El ghidează părinții prin oraș arătându-le cele mai frumoase locuri.

La orele sale, învățătoarea îi ghidează într-o lume a frumosului.

Cum se scrie corect ? Limbric sau Linbric ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Limbric

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu are limbrici.
Nu, are limbrici.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).
Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Limbric – Cuvântul Limbric

Era mic, asemeni unui limbric.

Din cauză că era mic de statură toată lumea îi spunea că arată ca un limbric.

Limbric este un cuvânt ciudat.

Am observat prezența unor larve de limbric.

Nu știa ce este un limbric.

A auzit termenul de limbric intelectual.

Cum se scrie corect ? Alcoolemie sau Alcolemie / Alcuolemie ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „oo” cu cea a literei „o” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind litera ”o” de două ori, adică varianta corectă se scrie cu „oo”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Alcoolemie

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, avea un nivel înalt de alcoolemie în sânge.
Nu avea un nivel înalt de alcoolemie în sânge.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Alcoolemie – Cuvântul Alcoolemie

Propoziții cu Alcoolemie – sens propriu și figurat

Vă rog să faceți acest test de alcoolemie.

Nu am făcut niciodată un test de alcoolemie.

Cred că am un nivel prea ridicat de alcoolemie.

Cum se scrie corect ? Combatere sau Conbatere ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Combatere

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu are un plan pentru o combatere.
Nu, are un plan pentru o combatere.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Combatere – Cuvântul Combatere

Acțiunea de combatere a terorismului este amplă.

Se vor lua măsuri de combatere a traficului cu droguri.

Medicii au un plan de combatere a cancerului.

În ciuda planului de combatere a bolii, nu s-a vindecat.

Am nevoie de un produs de combatere dăunători.

Lupta de combatere a faptelor de corupție este în continuare activă.

Cum se scrie corect ? Absorbante sau Apsorbante ?

Una dintre numeroasele greșeli gramaticale făcute în limba română implică încurcarea literelor „abs” și „aps” la scrierea mai multor cuvinte.

Deci cum putem scrie corect acest cuvânt ?

În limba română, din punct de vedere gramatical, cuvântul acesta poate avea o singură formă corectă, iar această formă poate fi scrisă doar cu literele ”abs”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Absorbante

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am cumpărat absorbante.
Nu am cumpărat absorbante.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Absorbante – Cuvântul Absorbante

Nu am folosit niciodată absorbante.

Mă duc să cumpăr un pachet de absorbante.

Poți să îmi aduci pachetul de absorbante ?

Nu țin minte unde am pus acele absorbante.

Cum se scrie corect? Totodată sau Tot o dată ?

Totodată sau Tot o dată – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

Ambele forme sunt corecte.

Totodată se scrie legat când are sensul de : în același timp, simultan, concomitent.

Tot o dată  se scrie dezlegat când poate fi numărat.

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, pot să te ascult și totodată să lucrez.
Nu pot să te ascult și totodată să lucrez.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Totodată – Cuvântul Totodată

Propoziții cu Totodată – sens proprou și figurat

Mănânc și totodată învăț lucruri noi, uitându-mă la telefon.

Este studentă și totodată angajată la o companie foarte importantă.

Îmi place ca totodată să alerg și să ascult muzică.

Vreau ca totodată să câștig și să învăț.

Cum se scrie corect ? Gelos sau Jelos ?

Una dintre greșelile comune din gramatica limbii române, implică încurcarea literelor „ge” și „je” la scrierea unor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie cu literele „ge”.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Gelos

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu sunt gelos.
Nu, sunt gelos.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Gelos – Cuvântul Gelos

Propoziții cu Gelos – sens propriu și figurat

Îmi pare că el este foarte gelos.

Nu sunt un om gelos.

Îmi place să îl fac gelos.

Mă simt gelos în asemenea situații.

Nu credeam că ești gelos.

Cum se scrie corect ?  Motivează / Motiviază sau Motiviează ?

O greșeală comună în gramatica limbii române este interschimbarea terminației „iază”, „ează”, „iează” la scrierea mai multor cuvinte.

Conjugarea acestui cuvânt se face doar cu o singură terminație, iar aceasta este  : -ează. Astfel, pentru acest cuvânt avem o singură formă corectă, iar aceasta este : MOTIVEAZĂ

Să scrii corect din punct de vedere gramatical nu este un moft, ci mai degrabă o esențialitate. Singurul mod prin care putem să ne înțelegem reciproc cu adevărat este dacă învățăm să scriem și să ne exprimăm corect.

Se întămplă foarte des că din cauza unei mici greșeli gramaticale (fie aceasta o literă, o cratimă sau un semn de punctuație), sensul întregii propoziții se schimbă.

Exemplu :

Nu mă motivează.

Nu, mă motivează.

În cazul întâi, sensul propoziției este că „nu se întămplă”, „nu o să se întâmple” sau „nu s-a întâmplat”, pe când în cel de-al doilea caz, „nu” are scopul de a scoate dubiile din mintea interlocutorului, astfel propoziția are sensul de „acest lucru o să se întâmple”, acest lucru se întâmplă sau „s-a întâmplat”. Este adevărat faptul că nu întotdeauna se schimbă sensul unei propoziții din cauza unei greșeli gramaticale, totuși asta nu înseamnă că suntem scuzați atunci când facem aceste greșeli. Chiar și dacă uneori sensul rămâne neschimbat, greșeala în cauză poate cauza o descifrare mai lentă a mesajului, sau poate schimba percepția unei persoane în legătură cu noi. Greșelile gramaticale adesea redau o lipsă de cultură.

Propoziții cu Motivează – Cuvântul Motivează (a motiva)

Nimic nu motivează mai mult decât dorința de a te realiza.

Învățătorii buni motivează cu succes elevii să învețe.

Primul succes îl motivează să continuie cercetările.

Gândul la aleasa inimii sale îl motivează să muncească mai cu spor.

Cuvintele rostite nu motivează îndeajuns dorința elevilor de a participa la concurs.

Aplauzele spectatorilor îi motivează enorm pe artiști.

Acest certificat îi motivează absențele de la ore.

Andrei motivează activitatea sa ca una negândită îndeajuns.

Doar părinții motivează absența copiilot de la școală.

Frica de înălțime motivează acțiunile ei.

Toate acestea motivează acțiunile tale.

Cum se scrie corect ? Frezează / Freziază sau Freziează ?

O greșeală comună în gramatica limbii române este interschimbarea terminației „iază”, „ează”, „iează” la scrierea mai multor cuvinte.

Conjugarea acestui cuvânt se face doar cu o singură terminație, iar aceasta este  : -ează. Astfel, pentru acest cuvânt avem o singură formă corectă, iar aceasta este : FREZEAZĂ

Să scrii corect din punct de vedere gramatical nu este un moft, ci mai degrabă o esențialitate. Singurul mod prin care putem să ne înțelegem reciproc cu adevărat este dacă învățăm să scriem și să ne exprimăm corect.

Se întămplă foarte des că din cauza unei mici greșeli gramaticale (fie aceasta o literă, o cratimă sau un semn de punctuație), sensul întregii propoziții se schimbă.

Exemplu :

Nu te frezează.

Nu, te frezează.

În cazul întâi, sensul propoziției este că „nu se întămplă”, „nu o să se întâmple” sau „nu s-a întâmplat”, pe când în cel de-al doilea caz, „nu” are scopul de a scoate dubiile din mintea interlocutorului, astfel propoziția are sensul de „acest lucru o să se întâmple”, acest lucru se întâmplă sau „s-a întâmplat”. Este adevărat faptul că nu întotdeauna se schimbă sensul unei propoziții din cauza unei greșeli gramaticale, totuși asta nu înseamnă că suntem scuzați atunci când facem aceste greșeli. Chiar și dacă uneori sensul rămâne neschimbat, greșeala în cauză poate cauza o descifrare mai lentă a mesajului, sau poate schimba percepția unei persoane în legătură cu noi. Greșelile gramaticale adesea redau o lipsă de cultură.

Propoziții cu Frezează – Cuvântul Frezează (a freza)

Ea frezează bine și cu mult gust.

Tata frezează iarba din fața casei.

Ea-și frezează părul creț și mătăsos.

Mâna ei frezează cu îndemânare buclele sale argintii.

Cineva frezează bărbați sau aici se frezează doar doamnele?

Cunoaște cineva persoane ce frezează la domiciliu?

Mama mea frezează câini și pisici.

Gazonul se frezează mai bine dimineața.

Cum se scrie corect ? Imbecil sau Inbecil ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Imbecil

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu este un lucru imbecil.
Nu, este un lucru imbecil.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare). Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Imbecil – Cuvântul Imbecil

Are un zâmbet de imbecil.

Nu știu cum să îi spun cât este de imbecil.

Nu îmi place când se comportă ca un imbecil.

Avea un comportament de imbecil.

Habar nu are pe ce lume trăiește, este un imbecil.

Da, este cam imbecil.

Cum se scrie corect ? Zootehnie sau Zotehnie / Zouotehnie ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „oo” cu cea a literei „o” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind litera ”o” de două ori, adică varianta corectă se scrie cu „oo”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Zootehnie

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, îi place să se ocupe de zootehnie.
Nu îi place să se ocupe de zootehnie.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Zootehnie – Cuvântul Zootehnie

Propoziții cu Zootehnie – sens propriu și figurat

Domeniul în care lucrează tatăl meu se numește zootehnie.

Aș vrea să studiez la un colegiu de zootehnie.

Plănuiesc să învăț mai multe despre zootehnie.