Cum se scrie corect? Preaiubit sau Prea iubit ?

Preaiubit sau Prea iubit – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, adăugarea unei cratime sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Preaiubit

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, ești preaiubit de colegi.
Nu ești preaiubit de colegi.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Preaiubit – Cuvântul Preaiubit

Propoziții cu Preaiubit – sens proprou și figurat

Ești preaiubit de părinții tăi.

Acesta este poporul meu preaiubit.

Uită-te la pozele fiului meu preaiubit.

Acest doctor este preaiubit de colegii săi de branșă.

Cum se scrie corect ? Delincvent / Delicvent / Delingvent sau Deligvent ?

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Delincvent

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am făcut ceva delincvent.
Nu am făcut ceva delincvent.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Delincvent – Cuvântul Delincvent

Propoziții cu Delincvent – sens proprou și figurat

Am un suflet delincvent.

Acel om este considerat delincvent.

Nu o să mai vorbesc cu tine dacă o să aflu că ești delincvent.

Am fost delincvent astăzi.

Cum se scrie corect ? Plouă sau Ploo / Ploa / Pluoă / Plooă?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „oo” cu literele „ouă” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”ouă”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Plouă

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am văzut că plouă.
Nu am văzut că plouă.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Plouă – Cuvântul Plouă

Propoziții cu Plouă – sens propriu și figurat

Îmi plac zilele în care plouă.

Iubesc să stau la geam atunci când plouă afară.

Prefer timpurile în care plouă.

Nu îmi place toamna pentru că plouă foarte mult.

Cum se scrie corect ? Invizibil sau Imvizibil ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „nv” cu cea a literelor „mv” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”nv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Invizibil

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am crezut că ești invizibil.
Nu am crezut că ești invizibil.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Invizibil – Cuvântul Invizibil

Propoziții cu Invizibil – sens propriu și figurat

Sufletul meu poate părea invizibil.

Ai citit povestea omului invizibil ?

Întotdeauna mi-am dorit să fiu invizibil.

Cum se scrie corect ? Învins sau Îmvins ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „nv” cu cea a literelor „mv” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”nv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Învins

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, mă simt învins astăzi.
Nu mă simt învins astăzi.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Învins – Cuvântul Învins

Propoziții cu Învins – sens propriu și figurat

Am învins foarte ușor la acel concurs.

Am jucat tenis de masă și am învins.

Este ușor de învins la acest joc, tot ce îți trebuie este un pic de strategie.

Cum se scrie corect ? Ambivalent sau Anbivalent ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Ambivalent

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu pare că are caracteristici ambivalente.
Nu, pare că are caracteristici ambivalente.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Ambivalent – Cuvântul Ambivalent

Cuvântul are un sens ambivalent.

A găsit în dicționar un înșeles ambivalent al cuvântului.

Are un comportament ambivalent.

Rolul publicității este uneori ambivalent.

Nu știa care este diferența dintre ambiguu și ambivalent.

Avea de citit un text ambivalent.

Cum se scrie corect ? Colege sau Coleje ?

Una dintre greșelile comune din gramatica limbii române, implică încurcarea literelor „ge” și „je” la scrierea unor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie cu literele „ge”.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Colege

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu am destule colege.
Nu, am destule colege.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Colege – Cuvântul Colege

Propoziții cu Colege – sens propriu și figurat

În clasă am 8 colegi și 6 colege.

Acest premiu o să îl dăm iubitei noastre colege.

Noi două vom fi colege.

Dă-mi adresa acelei colege.

Cele două colege sunt și cele mai bune prietene ale mele.

Cum se scrie corect ? Exemplu / Ecsemplu sau Egzemplu ?

Cum se scrie corect ? Exemplu sau Exenplu ?

Exemplu se scrie cu x, cs sau gz ?

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „x”, „cs” și „gz” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „x”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Exemplu

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am un exemplu deja rezolvat.
Nu am un exemplu deja rezolvat.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Exemplu – Cuvântul Exemplu

Propoziții cu Exemplu – sens proprou și figurat

Îmi poți da un exemplu pentru o situație de acest tip ?

Ia-l pe Ion drept exemplu.

Nu îmi place acest exemplu.

Cum se scrie corect? Oricâtă / Ori și câtă sau Orișicâtă ?

Oricâtă sau ori câtă – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are două forme corecte, iar aceste forme se scriu folosind literele „lipite”.

Astfel, formele corecte sunt : Oricâtă

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, vorbeam despre oricâtă pasiune are.
Nu vorbeam despre oricâtă pasiune are.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Oricâtă – Cuvântul Oricâtă

Propoziții cu Oricâtă – sens proprou și figurat

Oricâtă fericire ar avea omul, niciodată nu va fi deajuns.

Poți lua oricâtă cretă dorești.

Oricâtă nu ar fi distanța fizică, vei fi mereu în inima mea.

Cum se scrie corect? Preafericit sau Prea fericit ?

Preafericit sau Prea fericit – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, adăugarea unei cratime sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Preafericit

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, l-am întâlnit pe preafericit.
Nu l-am întâlnit pe preafericit.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Preafericit – Cuvântul Preafericit

Propoziții cu Preafericit – sens proprou și figurat

Știai că titlul de preafericit este dat doar persoanelor considerate sfinte ?

Acest părinte este numit preafericit după ultimele sale acțiuni.

Cred că ești un om preafericit de Dumnezeu.

Acțiunile tale m-au făcut să mă simt preafericit.

Cum se scrie corect ? Consecvent sau Consegvent ?

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Consecvent

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am fost destul de consecvent.
Nu am fost destul de consecvent.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Consecvent – Cuvântul Consecvent

Propoziții cu Consecvent – sens proprou și figurat

A fi consecvent înseamnă să fii credincios propriilor idei.

Aș vrea să fiu atât de consecvent ca tine.

Astăzi nu mă simt foarte consecvent.

Cum se scrie corect ? Invitație sau Imvitație ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „nv” cu cea a literelor „mv” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”nv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Invitație

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am primit invitație la acel eveniment.
Nu am primit invitație la acel eveniment.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Invitație – Cuvântul Invitație

Propoziții cu Invitație – sens propriu și figurat

Îți voi da o invitație pentru nuntă.

Nu aș putea vreodată să refuz o invitație de la tine.

Am fost informat că vei primi și tu o invitație.

Cum se scrie corect ? Atinge sau Atinje ?

Una dintre greșelile comune din gramatica limbii române, implică încurcarea literelor „ge” și „je” la scrierea unor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie cu literele „ge”.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Atinge

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu o pot atinge.
Nu, o pot atinge.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Atinge – Cuvântul Atinge

Propoziții cu Atinge – sens propriu și figurat

Prin acest costum nu mă poate atinge ploaia.

Dacă te atinge cineva, să îmi spui mie.

Știu că tu vei atinge vârful.

Nu se va atinge nimeni de tine.

Cum se scrie corect ? Ambii, Anbii,  Ambi sau Anbi ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Ambii

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu îi pot vedea pe ambii.
Nu, îi pot vedea pe ambii.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Ambii – Cuvântul Ambii

Ambii copii au luat o notă bună la școală.

Ambii vor participa la concurs.

Simte durerii în ambii ochi.

I-a chemat pe ambii copii la masă.

Și-a pierdut ambii părinți într-un accident nefericit.

Simțea o durere în ambii ochi.

Cum se scrie corect ? Înveți sau Îmveți ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „nv” cu cea a literelor „mv” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”nv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Înveți

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am văzut că înveți.
Nu am văzut că înveți.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Înveți – Cuvântul Înveți

Propoziții cu Înveți – sens propriu și figurat

Cum poți să înveți cu atât de multă gălăgie în jur ?

Ai reușit să înveți pentru testul de astăzi ?

Sper că vei reuși să înveți poezia.

Cum se scrie corect ? Examen / Ecsamen sau Egzamen ?

Examen se scrie cu x, cs sau gz ?

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „x”, „cs” și „gz” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „x”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Examen

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am scris acel examen.
Nu am scris acel examen.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Examen – Cuvântul Examen

Propoziții cu Examen – sens proprou și figurat

Te-ai pregătit de examen ?

Mâine avem examen.

Ce notă ai avut la examen ?

Cum se scrie corect ? Oricâte / Orcâte / Ori și câte sau Orișicâte ?

Oricâte sau ori câte – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are două forme corecte, iar aceste forme se scriu folosind literele „lipite”.

Astfel, formele corecte sunt : Oricâte

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, poți lua oricâte îți dorești.
Nu poți lua oricâte îți dorești.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Oricâte – Cuvântul Oricâte

Propoziții cu Oricâte – sens proprou și figurat

Pot vizita casa bunicilor de oricâte ori îmi doresc.

Poți să te rogi pentru oricâte semne vrei.

Oricâte cărți ai fi vândut, oricum nu ar fi fost de ajuns.

Cum se scrie corect ? Vouă sau Voo / Voă / Vuoă?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „oo” cu literele „ouă” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”ouă”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Vouă

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, vouă v-a dat cadoul.
Nu vouă v-a dat cadoul.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Vouă – Cuvântul Vouă

Propoziții cu Vouă – sens propriu și figurat

Vouă vă place acest domeniu ?

Am dori să vă oferim vouă acest premiu.

Aș dori să vă fiu de folos vouă.

Vouă nu vă voi da niciun premiu.

Cum se scrie corect? Preamărit sau Prea mărit ?

Preamărit sau Prea mărit – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, adăugarea unei cratime sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Preamărit

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, cred că ai preamărit situația.
Nu cred că ai preamărit situația.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Preamărit – Cuvântul Preamărit

Propoziții cu Preamărit – sens proprou și figurat

Cred că rezultatul a fost preamărit.

Simt că ai sufletul preamărit.

Mi se pare că i-ați preamărit nota colegului meu.

Profesoara i-a criticat pe cei care au trișat și i-a preamărit pe cei care nu au făcut-o.

Cum se scrie corect ? Frecvență sau Fregvență ?

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Frecvență

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, cred că are o frecvență redusă.
Nu cred că are o frecvență redusă.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Frecvență – Cuvântul Frecvență

Propoziții cu Frecvență – sens proprou și figurat

Circuitul transmite date cu o frecvență foarte înaltă.

Acest dispozitiv citește datele doar de pe o anumită frecvență.

Înima mea simte o frecvență nemaisimțită.

Cum se scrie corect ? Invidiat sau Imvidiat ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „nv” cu cea a literelor „mv” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”nv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Invidiat

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, te-am invidiat în acea situație.
Nu te-am invidiat în acea situație.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Invidiat – Cuvântul Invidiat

Propoziții cu Invidiat – sens propriu și figurat

Sufletul mi-a invidiat creierul.

Ești un om de invidiat.

Nu am invidiat vreodată pe cineva.

Cum se scrie corect ? Atrage sau Atraje ?

Una dintre greșelile comune din gramatica limbii române, implică încurcarea literelor „ge” și „je” la scrierea unor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie cu literele „ge”.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Atrage

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu mă atrage această materie.
Nu, mă atrage această materie.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Atrage – Cuvântul Atrage

Propoziții cu Atrage – sens propriu și figurat

Se spune că bogăția atrage bogăție.

Am auzit că usturoiul atrage cei mai mari pești.

Nu o să fac acest lucru, ar atrage prea multă atenție.

Nu mă atrage această abordare.

Cum se scrie corect ? Ambidextru sau Anbidextru ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Ambidextru

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu știe cum a ajuns să fie ambidextru.
Nu, știe cum a ajuns să fie ambidextru.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Ambidextru – Cuvântul Ambidextru

Se poate lăuda cu faptul că este ambidextru.

Și-a cumpărat un mouse pentru gaming ambidextru.

Vânzătorul l-a întrebat dacă are nevoie de un stilou pentru dreptaci, stângaci sau ambidextru.

Cuvântul ambidextru se referă la mâini.

Un om care folosește ambele mâini se numește ambidextru.

Cum se scrie corect ? Invoca sau Imvoca ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „nv” cu cea a literelor „mv” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”nv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Invoca

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, îmi voi invoca dreptul de a rămâne aici.
Nu îmi voi invoca dreptul de a rămâne aici.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Invoca – Cuvântul Invoca

Propoziții cu Invoca – sens propriu și figurat

Astăzi voi invoca un vrăjitor.

Am auzit că vei invoca un demon, e adevărat ?

Președintele unei țări, poate invoca anumite privilegii.