Cum se scrie corect ? Convoca sau Comvoca ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „nv” cu cea a literelor „mv” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”nv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Convoca

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, vor convoca reguli noi.
Nu vor convoca reguli noi.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Convoca – Cuvântul Convoca

Propoziții cu Convoca – sens propriu și figurat

Deținutul va convoca o nouă audiere.

Se va convoca consiliul județean pentru a rezolva problema.

El este singurul care ne poate convoca în orice moment.

Cum se scrie corect ? Ambuteiaj sau Anbuteiaj ? Anbuteaj sau Ambuteaj ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Ambuteiaj

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu îi place să stea în ambuteiaj.
Nu, îi place să stea în ambuteiaj.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Ambuteiaj – Cuvântul Ambuteiaj

Un ambuteiaj de proporții a făcut ca locuitorii orașului să întârzie o oră la muncă.

A rămas prins în ambuteiaj, singur în mașină.

Prins în ambuteiaj, a luat-o pe jos spre școală.

Am stat ieri 3 ore în ambuteiaj.

Cum se scrie corect ? Îngeri sau Înjeri ?

Una dintre greșelile comune din gramatica limbii române, implică încurcarea literelor „ge” și „je” la scrierea unor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie cu literele „ge”.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Îngeri

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu am citit despre acei îngeri.
Nu, am citit despre acei îngeri.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Îngeri – Cuvântul Îngeri

Propoziții cu Îngeri – sens propriu și figurat

Și atunci, norii se transformară în îngeri.

Uite cât de frumoase sunt acele păsări, parcă sunt îngeri.

Dansează ca niște îngeri.

Eu sunt îngeri căzuți.

Am doi îngeri păzitori.

Cum se scrie corect? Oricărei / Ori și cărei / Orcărei sau Orișicărei ?

Oricărei sau ori cărei – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are două forme corecte, iar aceste forme se scriu folosind literele „lipite”.

Astfel, formele corecte sunt : Oricărei / orișicărei

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, vei putea face oricărei probleme.
Nu vei putea face oricărei probleme.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Oricărei – Cuvântul Oricărei

Propoziții cu Oricărei – sens proprou și figurat

Poți să dai această floare oricărei fată dorești.

Natura oricărei persoane constă dintr-o continuă dezvoltare.

Sunt fascinat în prezența oricărei idei noi.

Cum se scrie corect ? Exact / Ecsact sau Egzact ?

Exact se scrie cu x, cs sau gz ?

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „x”, „cs” și „gz” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „x”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Exact

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, știu răspunsul exact.
Nu știu răspunsul exact.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Exact – Cuvântul Exact

Propoziții cu Exact – sens proprou și figurat

Îmi placi exact cum ești.

Ne plac exact aceleași lucruri.

Nu pot să îți dau un răspuns exact.

Cum se scrie corect ? Înveșmântat sau Îmveșmântat ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „nv” cu cea a literelor „mv” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”nv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Înveșmântat

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, cred că este destul de înveșmântat.
Nu cred că este destul de înveșmântat.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Înveșmântat – Cuvântul Înveșmântat

Propoziții cu Înveșmântat – sens propriu și figurat

Sufletul meu este foarte înveșmântat.

Acest copac este înveșmântat.

Când vine iarna, niciun copac nu mai rămâne înveșmântat.

Cum se scrie corect? Preaslăvit sau Prea slăvit ?

Preaslăvit sau Prea slăvit – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, adăugarea unei cratime sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Preaslăvit

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, cred că el este cel preaslăvit.
Nu cred că el este cel preaslăvit.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Preaslăvit – Cuvântul Preaslăvit

Propoziții cu Preaslăvit – sens proprou și figurat

Mereu l-am preaslăvit pe tatăl meu.

El este considerat atotputernic, motiv din care este preaslăvit.

Ești un profesor renumit și preaslăvit.

Acțiunile tale te-au făcut să fii preaslăvit.

Cum se scrie corect ? Sangvin / Sancvin / Sanguin sau Sanghin ?

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv”, „gu” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „gv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Sangvin

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, avem același tip sangvin.
Nu avem același tip sangvin.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Sangvin – Cuvântul Sangvin

Propoziții cu Sangvin – sens proprou și figurat

Sunt sangvinic pentru că am un suflet sangvin.

Am același tip sangvin ca și mama mea.

Nu îmi cunosc tipul sangvin.

Cum se scrie corect ? Amândouă / Amândoă sau Amândoo / Amânduouă?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „oo” cu literele „ouă” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”ouă”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Amândouă

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, îmi plac amândouă variante.
Nu îmi plac amândouă variante.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Amândouă – Cuvântul Amândouă

Propoziții cu Amândouă – sens propriu și figurat

Vă iubesc pe amândouă.

Mi-au plăcut amândouă deserturi.

Le-am salutat pe amândouă.

Le-am văzut pe amândouă în parcul de lângă școală.

Cum se scrie corect ? Convine sau Comvine ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „nv” cu cea a literelor „mv” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”nv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Convine

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, îmi convine acest scenariu.
Nu îmi convine acest scenariu.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Convine – Cuvântul Convine

Propoziții cu Convine – sens propriu și figurat

Îmi convine situația actuală, deci nu am niciun motiv pentru a o schimba.

Îți convine rezultatul testului ?

Nu îmi convine situația de față.

Cum se scrie corect ? Ambițios sau Anbițios ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Ambițios

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu părea destul de ambițios.
Nu, părea destul de ambițios.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Ambițios – Cuvântul Ambițios

Este un copil foarte ambițios.

Atunci când participă la un concurs devine foarte ambițios.

Este un copil ambițios la școală.

Dacă nu era atât de ambițios nu ar fi reușit să treacă cu bine peste examen.

Băiatul său este extrem de ambițios.

Vrea să propună un proiect ambițios, cu șanse mari de materializare.

Cum se scrie corect ? Plânge sau Plânje ?

Una dintre greșelile comune din gramatica limbii române, implică încurcarea literelor „ge” și „je” la scrierea unor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie cu literele „ge”.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Plânge

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu stă în cameră și plânge.
Nu, stă în cameră și plânge.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Plânge – Cuvântul Plânge

Propoziții cu Plânge – sens propriu și figurat

Ea se plânge doar persoanelor apropiate.

Plânge și de la o mică zgârietură.

Îmi plânge inima de la atât de multă durere.

Felicia plânge când rămâne neobservată.

Cum se scrie corect? Oricâtor / Orcâtor / Ori și câtor sau Orișicâtor ?

Oricâtor sau ori câtor – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are două forme corecte, iar aceste forme se scriu folosind literele „lipite”.

Astfel, formele corecte sunt : Oricâtor / orișicâtor

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, vom da aceste cărți oricâtor le vor cere.
Nu vom da aceste cărți oricâtor le vor cere.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Oricâtor – Cuvântul Oricâtor

Propoziții cu Oricâtor – sens proprou și figurat

Acestea vor fi date oricâtor oameni le vor dori.

Vom face câte o căsuță, oricâtor animale vor veni la noi.

Cum se scrie corect ? Exerciții / Ecserciții sau Egzerciții ?

Exerciții se scrie cu x, cs sau gz ?

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „x”, „cs” și „gz” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „x”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Exerciții

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am rezolvat acele exerciții.
Nu am rezolvat acele exerciții.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Exerciții – Cuvântul Exerciții

Propoziții cu Exerciții – sens proprou și figurat

Îmi place să rezolv exerciții la matematică.

A rezolvat cineva acele exerciții ?

Nu îmi place să rezolv exerciții la fizică.

Cum se scrie corect ? Înveselesc sau Îmveselesc ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „nv” cu cea a literelor „mv” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”nv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Înveselesc

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am crezut că pot să te înveselesc.
Nu am crezut că pot să te înveselesc.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Înveselesc – Cuvântul Înveselesc

Propoziții cu Înveselesc – sens propriu și figurat

Nu știam cum să te înveselesc.

Am vrut să îl înveselesc dar nu am reușit.

Sunt sigur că o să pot să te înveselesc.

Cum se scrie corect? Preacurata sau Prea curata ?

Preacurata sau Prea curata – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, adăugarea unei cratime sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „lipite”, fără conjuncția „și”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Preacurata

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am văzut acea pictură cu preacurata Maria.
Nu am văzut acea pictură cu preacurata Maria.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Preacurata – Cuvântul Preacurata

Propoziții cu Preacurata – sens proprou și figurat

Ai citit și partea desprea preacurata fecioară Maria ?

Ea este preacurata, sfânta Maria.

O slăvesc cu toată ființa mea pe preacurata Maria.

S-a îmbăiat în preacurata apă purificatoare.

Cum se scrie corect ? Frecventează / Fregventează / Frecventiază sau Fregventiază ?

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „cv” și „gv” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „cv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Frecventează

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, cred că mai frecventează orele.
Nu cred că mai frecventează orele.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Frecventează – Cuvântul Frecventează

Propoziții cu Frecventează – sens proprou și figurat

În sufletul meu frecventează sute de sentimente.

Ion frecventează școala auto.

Maria nu mai frecventează orele deja de o săptămână.

Cum se scrie corect ? Al nouălea sau / Al noălea / Al noolea / Al nuouălea / Al nuoolea ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „oo” cu literele „ouă” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”ouă”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Al nouălea

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, mi-a plăcut al nouălea concurent.
Nu mi-a plăcut al nouălea concurent.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Al nouălea – Cuvântul Al nouălea

Propoziții cu Al nouălea – sens propriu și figurat

Mă faci să mă simt în al nouălea cer.

Am finisat pe locul al nouălea.

Îmi place mai mult al nouălea lucru de pe listă.

Cum se scrie corect ? Înverșunat sau Îmverșunat ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „nv” cu cea a literelor „mv” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”nv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Înverșunat

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, te credeam destul de înverșunat.
Nu te credeam destul de înverșunat.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Înverșunat – Cuvântul Înverșunat

Propoziții cu Înverșunat – sens propriu și figurat

Am un suflet înverșunat.

Uneori nu este bine să fii înverșunat.

De ce ești atât de înverșunat ?

Cum se scrie corect ? Convers sau Comvers ?

Una dintre greșelile comune care se găsesc în gramatica limbii române, implică înterschimbarea literelor „nv” cu cea a literelor „mv” la scrierea mai multor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele ”nv”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Convers

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, cred că acesta este un raționament convers.
Nu cred că acesta este un raționament convers.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Convers – Cuvântul Convers

Propoziții cu Convers – sens propriu și figurat

Toate acțiunile tale au convers spre acest scenariu.

Tot ce s-a întâmplat a convers spre aceste rezoltate.

Cum se scrie corect ? Ambiționat sau Anbiționat ?

O greșeală frecventă în limba română implică schimbarea literelor „mb” și „nb”. Din punct de vedere gramatical, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar ea se scrie cu literele mb.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Ambiționat

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu credeam că acel lucru l-a ambiționat.
Nu, credeam că acel lucru l-a ambiționat.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Ambiționat – Cuvântul Ambiționat

S-a ambiționat și a reușit.

M-am ambiționat când am azuit că mă laudă.

S-a ambiționat pentru a câștiga concursul.

Băiatul, ambiționat, a reușit să termine cursa.

După ce i-a auzit discursul minunat, s-a ambiționat și mai tare.

Fata s-a ambiționat să învețe, să ajungă departe în viață.

Cum se scrie corect ? Frânge sau Frânje ?

Una dintre greșelile comune din gramatica limbii române, implică încurcarea literelor „ge” și „je” la scrierea unor cuvinte.

În limba română, din punct de vedere gramatical, acest cuvânt poate avea o singură formă corectă, iar această formă se scrie cu literele „ge”.

Forma corectă a acestui cuvânt este : Frânge

Să poți scrie corect din punct de vedere gramatical este atât un avantaj cât și o esențialitate pentru vorbitorul de limba română. Singura cale prin care putem ajunge la o comunicare eficientă este printr-o gramatică cât mai exemplară.

Întreg sensul unei propoziții se poate schimba din cauza unei „mici” greșeli, fie aceasta o greșeală de punctuație, o literă folosită într-un alt loc decât cel intenționat, sau o greșeală de stil.

Pentru a înțelege cum poate o singură virgulă să schimbe sensul unei propoziții, luați exemplul de mai jos :

Nu mi se frânge inima.
Nu, mi se frânge inima.

Chiar dacă unui necunoscător de gramatică i s-ar putea părea că aceste două propoziții sunt identice, noi vă asigurăm că nu sunt. Virgula din a doua propoziție are scopul de a separa „nu” de propoziție, astfel acest „nu” se referă la altceva decât cuvintele care îl urmează (adesea este folosit ca o negație pentru o afirmație anterioară a unui alt interlocutor, sau drept răspuns la o întrebare care începe cu „nu”, negându-l pe acel „nu” din întrebare).

Astfel, lipsa virgulei din prima propoziție are scopul de a transmite faptul că acțiunea dată nu a avut loc, nu are loc sau nu va avea loc, pe când virgula din cea de-a doua propoziție are scopul de a transmite că acțiunea a avut loc, are loc sau urmează să aibă loc.

Să te întrebi care este forma corectă a unui cuvânt este întotdeauna benefic.

Propoziții cu Frânge – Cuvântul Frânge

Propoziții cu Frânge – sens propriu și figurat

I se frânge sufletul când aude asemenea cuvinte.

Simte că i se frânge inima.

Până și voința unui om se poate frânge.

Mi-aș fi putut frânge mâna în acel meci.

Cum se scrie corect? Oricâți / Orcâți / Ori și câți sau Orișicâți ?

Oricâți sau ori câți – se scrie legat sau dezlegat ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale care se găsește adesea în gramatica limbii române, constă din dezlipirea literelor unui cuvânt compus, sau adăugarea conjuncției „și” în interiorul cuvintelor.

În gramatica limbii române, acest cuvânt are două forme corecte, iar aceste forme se scriu folosind literele „lipite”.

Astfel, formele corecte sunt : Oricâți / orișicâți

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, mă voi sătura de tine oricâți ani vom trăi împreună.
Nu mă voi sătura de tine, oricâți ani vom trăi împreună.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Oricâți – Cuvântul Oricâți

Propoziții cu Oricâți – sens proprou și figurat

Nu vei primi ajutor aici, oricâți bani ai avea.

Oricâți ani o să fim împreună, oricum nu îmi va fi destul.

Sunt unele lucruri pe care nu le poți obține, oricâți ani ai încerca.

Cum se scrie corect ? Existență / Ecsistență sau Egzistență ?

Existență se scrie cu x, cs sau gz ?

Una dintre greșelile care sunt adesea întâlnite în gramatica limbii române, constă din substituirea literelor „x”, „cs” și „gz” la scrierea mai multor cuvinte.

În gramatica limbii române, cuvântul în cauză are o singură formă corectă, iar această formă se scrie folosind literele „x”.

Astfel, forma corectă a acestui cuvânt este : Existență

Acțiunea de a scrie corect gramatical nu este un simplu beneficiu, ci mai degrabă un lucru vital limbii române. Gramatica este ceva esențial în comunicarea zilnică a vorbitorului de limba română, iar folosirea sa într-o manieră corectă este singura modalitate de a transmite un mesaj sub forma intenției inițiale.

Înțelesul unei propoziții poate fi schimbat foarte ușor, chiar și prin folosirea incorectă a ceva atât de „banal” precum o virgulă, dar mai ales de către figuri de stil, semne de exclamare, întrebare, litere în plus sau lipsă.

Folosind cuvântul de mai sus, vă vom oferi un exemplu prin care sensul unei propoziții se schimbă din cauza unei virgule :

Nu, am un plan de existență.
Nu am un plan de existență.

Având puține cunoștințe de gramatică, ai putea să nu observi imediat diferența, dar o persoană care stăpânește bine limba română își va fi dat deja seama de această diferență „evidentă”.

În prima propoziție, virgula a fost folosită pentru a separa acel „nu” de restul propoziției, adică acel „nu” se referă la o afirmație / întrebare a interlocutorului sau chiar a persoanei care vorbește, negând astfel ce a fost spus.

În cazul celei de-a doua propoziții, din cauza că virgula lispește, „nu” nu este separat de restul frazei, negând astfel nu spusele anterioare, ci spusele viitoare, adică cele care urmează această negare.

Întrebarea „care este forma corectă a acestui cuvânt?” este și va fi întotdeauna benefică.

Propoziții cu Existență – Cuvântul Existență

Propoziții cu Existență – sens proprou și figurat

La lecția de fizică am vorbit despre diferite planuri de existență.

Oare cum a apărut universul în existență ?

Ai o existență mizerabilă.