Căci eterne sunt ale lumii toate – poezie de Mihai Eminescu
Marea singură lin se plînge-n durere,
Ea îşi spune de mult şi taina şi jalea-i
Vai! de o mie de evi se zbate şi-şi spune
Singurătatea.
Pînze albe-atîrn` fluturînd pe mare,
Tremur unde-adînci de corăbii negre,
Între val şi cer scuturînd din aripi
Pasărea zboară.
Veşnic apa-i stă şi deasupra stele
Veac de veac stînd sus luminează blînde,
Numai vieţi ce trec, nimicirii date,
Zboară în stoluri.
Căci eterne sînt ale lumii toate:
De se nasc, mor tot pieritoare forme,
Dar cu toate au înăuntru viaţa
Păsării Phoenix.
Ar putea să te intereseze și :
Frumoasa lumii - Poveste de Mihai Eminescu Frumoasa lumii - Poveste de Mihai Eminescu Apoi poveste, poveste, D-zeu la noi soseşte, că-nainte mult mai este. Era odată un vânător ş-avea trei copii şi era sărac-sărac, cât numai cu-atâta se ţinea, că-mpuşca câte-o păsăruică, o vindea ş-atâta era hrana lui, săracul. Acu era o pădure pe-acolo pe-aproape,…
Luceafărul - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Luceafărul - Versuri / Poezie de Mihai Eminescu A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată. Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. Şi era una la părinţi Şi mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinţi Şi luna între stele. Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul…
Gemenii - Poezie de Mihai Eminescu Gemenii - Poezie de Mihai Eminescu O candelă subțire sub bolta cea înaltă Lumină peste regii cei dacici laolaltă, Cari tăiați în marmur cu steme și hlamide Se înșirau în sală sub negrele firide, Iar colo-n fruntea salei e-un tron acoperit C-un negru văl de jale, căci Sarmis a…
Călin - poezie de Mihai Eminescu Călin - poezie de Mihai Eminescu Gazel Toamna frunzele colindă, Sun-un grier sub o grindă, Vântul jalnic bate-n geamuri Cu o mână tremurândă, Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă. Ce tresari din vis deodată? Tu auzi păşind în tindă - E iubitul care vine De…
Mușat și ursitorile - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Mușat și ursitorile - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Sub vântul rece-al amorțitei ierne Își pleacă codrul crengile-ncărcate; Sub alba-i haină câmpul se așterne, Cu stele dulci e bolta presărată; Din fundul lumii, ce se pierde-n zare, Prin rumeni aburi luna se arată Iar din bordei ce sta…
Memento mori - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Memento mori - Poezie / Versuri de Mihai Eminescu Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec înstelatul rege maur Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a…
La mormântul lui Aron Pumnul – Mihai Eminescu Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți auroasa și senina Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea! Metalica, vibrândă a clopotelor jale Vuiește în cadență și sună întristat; Căci, ah! geniul mare al deșteptării […]
De-aș avea … – Mihai Eminescu De-aș avea și eu o floare Mândră, dulce, răpitoare, Ca și florile din mai, Fiice dulce-a unui plai, Plai răzând cu iarba verde, Ce se leagănă se pierde, Undoind încetișor, Șoptind șoapte de amor; De-aș avea o floricică Gingașă și tinerică, Că și floarea crinului, Alb ca neaua sânului, […]
O călătorie în zori – Mihai Eminescu A nopții gigantică umbră ușoară, Purtată de vînt, Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboară Din aripi bătînd. Roz-alb-auroră, cu bucle de aur Sclipinde-n rubin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-al florilor sîn; Răspînde suflarea narciselor albe Balsamu-i divin, Și Chloris din roze își pune la salbe Pe […]
Din străinătate – Mihai Eminescu Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă, Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori, Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători. Şi inima aceea, ce geme de durere, Şi sufletul acela, ce cântă amorţit, E inima mea tristă, ce n-are […]
La Bucovina – poezie de Mihai Eminescu N-oi uita vreodată, dulce Bucovină, Geniu-ţi romantic, munţii în lumină, Văile în flori, Râuri resăltânde printre stânce nante, Apele lucinde-n dalbe diamante Peste câmpii-n zori. Ale sorţii mele plângeri şi surâse, Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise Tainic şi uşor, Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte, Inima mi-o fură […]
Speranța – poezie de Mihai Eminescu Cum mângâie dulce, alină uşor Speranţa pe toţi muritorii! Tristeţe, durere şi lacrimi, amor Azilul îşi află în sânu-i de dor Şi pier, cum de boare pier norii. Precum călătorul, prin munţi rătăcind, Prin umbra pădurii cei dese, La slaba lumină ce-o vede lucind Aleargă purtat ca de […]