Categorie: Mihai Eminescu – Poezii, Versuri și Opere Literare

Făt-Frumos din tei – Poezie de Mihai Eminescu   – Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire, Căci născută eşti, copilă, Din nevrednică iubire. Mâini în schit la sfânta Ana Vei găsi la cel din stele Mângâierea vieţii tale, Mântuirea feţei mele. – Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tânăr,…

Catrene – poezie de Mihai Eminescu   Când te pierzi în valul vieții Trist la țărm doar eu rămân: Brațe fără de nădejde, Navă fără de stăpân. Cum se turbură izvorul Când din el drumețul bea, Astfel mă-nfioară dorul Când răsari în calea mea. Tu ești aerul, eu harpa Care tremură în vânt, Tu te…

Nu mă-nțelegi – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți. Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, În vorbe pieritoare ca-n lanț să te cuprind, Și în…

Eu număr, ah, plângând – Poezie de Mihai Eminescu   Eu număr, ah!, plângând: Al nopții miez sună ­ Al despărțirii ceas Adânc vibră. Adio! scump-acum. Al lunii disc senin Din crengi de arbori mari S-arată plin. Abia din braț te las ­ De trist abia mă duc, Nainte-mi vecinic treci Un blând năluc. Și…

Către sclav, după Horațiu – poezie de Mihai Eminescu   Lux persan urâi, băiete, și nu voi Cu fâșii de tei ca să legi cununa-mi, Nu căta-n zădar să descoperi unde-i Ultima roză!   Simplul mirt cu flori să nu-l mai adaogi… Nu te-ar prinde rău pe tine, paharnic, Și nici mie rău nu-mi șade…

Nu e steluță – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Nu e steluță tremurătoare Să nu gândească în drum de nor La altă steauă strălucitoare, La alt amor. Numai o viață pe gând de moarte, Numai o frunte ce-a-ngălbenit, Numai un atom fără de soarte Nu e iubit. Galbena steauă fără lumină Altar să…

Eu nu cred nici în Iehova – Poezie de Mihai Eminescu   Eu nu cred nici în Iehova, Nici în Buddha­-Sakya-Muni, Nici în viață, nici în moarte, Nici în stingere ca unii. Visuri sunt și unul ș-altul, Și tot una mi-este mie De-oi trăi în veci pe lume, De-oi muri în vecinicie. Toate-aceste taine sfinte…

Către Mercur, după Horațiu – poezie de Mihai Eminescu O, Mercur, a cărui poveți deprins-au Amphion, urnind după cântecu-i pietre, Și tu liră, care-n cald avânt din șapte Coarde suna-vei Templelor, ospețelor mari amică ­ Nu c-altădată, fără de grai ­ o, spune-mi Cântul, cărui nenduplecata Lyde-i Plece urechea. Ea ca mânza tretină-n câmp se…

Noi amândoi avem același dascăl – Versuri de Mihai Eminescu   Noi amândoi avem același dascăl, Școlari suntem aceleiași păreri… Unitul gând oricine recunoască-l. Ce știi tu azi, eu am știut de ieri. De-aceleași lucruri plângem noi și râdem… Non idem est si duo dicunt idem. Tu zici că patria e-n decădere, De râs și…

Eterna pace – Poezie de Mihai Eminescu   Viața noastră e viața spumei Și totuși, de-ar seca din fundu-i mare, O altă mare-ar face lacrimi lumei. Precum uitarea-i a durerii moarte Astfel și moartea e uitarea vieții Spre-a răsăsri din nou la altă soarte. Da, e-o dorință mare, fără nume, Pe care-n tot adâncul o…

Către Bullatius, după Horațiu – poezie de Mihai Eminescu Cum ți se pare, Bullațiu, Chio, falnicul Lesbos, Samosul cel elegant, Sardes, cetatea lui Cresus? Smyrna ori Colophon? Mai mari, mai mici decât faima? Ori sunt nimic alături cu câmpul lui Mart și cu Tibrul? Au preferi vrun oraș din cele-nchinate prin Attal? Ori de urâtul…

Noaptea – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Noaptea potolit şi vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc, Pân’ ce mintea îmi adoarme, pân’ ce genele-mi clipesc; Lumânarea-i stinsă-n casă… somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă, Albă ca zăpada iernei, dulce…

Epigrame – Poezie de Mihai Eminescu   LA UN NOU NĂSCUT (Arab) Plângând tu ai venit pe-acest pământ; Amic, ce te-așteptau, te-au salutat zâmbind; Dar să trăiești astfel, încât când te vei stinge Să părăsești zâmbind amicii, ce te-or plânge. IMITATORII (Pfeffel) Și prefăcut în lebădă la Leda Zeus pornește; Ar vrea să fac-asemenea un…

Câte nopți eu cugetat-am – poezie de Mihai Eminescu Câte nopți eu cugetat-am pân’ se-nvăluie gândirea, Pân’ ce visele-i gigantici se uscau în nălucire, Adormeam și de-asupra-mi stelele îmblau cuminți, Luna strălucea prin crenge ca o pavăză de aur Și prin grâul crescut mare ciripeau puii de graur, Vântu-ngreunat cu miros trezea-n clopot glas de…

Mușatin și codrul – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   I   Saracă Țară-de-Sus, Toată faima ți s-a dus! Acu cinci sute de ai Numai codru îmi erai… Împrejur nășteau pustii, Se surpau împărății, Neamurile-mbătrâneau, Crăiile se treceau Și cetăți se risipeau Numai codrii tăi creșteau. Verde-i umbra nepătrunsă Unde-o lume e ascunsă Și…

Epigramatice – Poezie de Mihai Eminescu   În somn nici Crösus nu-i bogat cu tot tronu-i regal. Și jumeta din viața lui cu Lazăr e egal. Lungești prânzu-ți până-n noapte, tot mănânci, mănânci de-a rândul, Cin te vede poate zice că cu dinții-ți sapi mormântul. Vrei să fii Pallas Athena! O, fetiță, fii cuminte… Tu…

Cărțile – poezie de Mihai Eminescu Shakespeare! adesea te gândesc cu jale, Prieten blând al sufletului meu; Izvorul plin al cânturilor tale Îmi sare-n gând și le repet mereu. Atât de crud ești tu, ș-atât de moale, Furtună-i azi și linu-i glasul tău; Ca Dumnezeu te-arăți în mii de fețe Și-nveți ce-un ev nu poate…

Mușat și ursitorile – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Sub vântul rece-al amorțitei ierne Își pleacă codrul crengile-ncărcate; Sub alba-i haină câmpul se așterne, Cu stele dulci e bolta presărată; Din fundul lumii, ce se pierde-n zare, Prin rumeni aburi luna se arată Iar din bordei ce sta lângă cărare, Prin ochiul prins…

Epigonii – Poezie de Mihai Eminescu   Când privesc zilele de-aur a scripturelor române, Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri, Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, Cu izvoare-ale gândirii şi…

Care-o fi în lume – poezie de Mihai Eminescu Care-o fi în lume și al meu amor? Sufletul întreabă inima cu dor. Va fi mănăstirea cu zidiri cernite, Cu icoane sânte și îngălbenite, Va fi vitezia cu coif de aramă L-ale cărei flamuri patria te cheamă, Ori va fi o dulce inimă de înger Să…

Marmură glasul mării – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Murmură glasul mării stins și molcom, Înconjurând a Italiei insulă mândră ­ O, luminați, a cerului stele albe, Câmpilor noștri. Vă vărsați icoanele voastre în Tibur, Nori, zugrăviți pe câmpie umbre fuginde, Tu, măreție a nopții, a mării, a lumei, Împle Italia. Mare, poartă…

Egipetul – Versuri de Mihai Eminescu   Nilul mişcă valuri blonde pe câmpii cuprinşi de maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc şi aur; Pe-al lui maluri gălbii, şese, stuful creşte din adânc, Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roşii ca jeratec, alte-albastre, ochi…

Care-i amorul meu în astă lume – poezie de Mihai Eminescu Care-i amorul meu în astă lume: Este-al bravurei coiful de aramă, Sau al mărirei aspru rece nume? Sau este claustrul cernit, ce cheamă Cu-a lui icoane sânte-ngălbenite, Cu clopotu-i vestind a morții dramă? Sau este chipul blând unei iubite, Ce, dulce, pură, sântă și…

Mureșanu – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   (Mureșanu singur într-o pădure. Pe o muche de deal o biserică veche c-un turn de piatră. Noapte, lună. Orologiul bisericei bate miezul nopții.)   I   MUREȘANU În turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se zbate miazănoaptea… iar prin a lumei vamă Nici suflete nu…