Cum se scrie corect ? i-ar, iar, l-ar sau lar ? lipit sau dezlipit ?
Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.
Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.
În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.
Când se scrie l-ar cu cratimă și când se scrie lar fără cratimă ?
În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie l-ar.
Lar este un cuvânt care nu există în limba română.
Când se scrie i-ar cu cratimă și când se scrie iar fără cratimă ?
În gramatica limbii române, se scrie i-ar atunci când „i” are rolul de „lui” sau „îi”. Aici „i” este pronume personal, iar „ar” este un verb auxiliar care ajută la formarea modului condițional.
Se scrie iar în două situații :
- iar este adverb și are sensul de „încă o dată” sau „din nou”.
Ex. A venit iar.
2. iar este o conjuncție adversativă.
Ex. Ție îți place de mine, iar mie îmi place de tine.
Propoziții cu i-ar, iar și l-ar – Ortogramele l-ar, iar și i-ar
l-ar :
Acest lucru l-ar face să fiu mândru de tine.
De ce crezi că l-ar face trist ?
Cred că oricum nu l-ar fi iertat.
Nu l-ar pasiona această activitate.
i-ar :
Ar fi bine dacă i-ar da o mână de ajutor.
Acest lucru i-ar fi de folos.
I-ar plăcea să ieșim.
Doar ea i-ar putea îmbunătăți ziua.
iar :
Ne vom vedea iar mâine.
Îmi voi cumpăra iar o cafea.
Iar ai primit nota 10.
Cu ajutorul cuvintelor l-ar și i-ar , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.
Nu l-ar surprinde dacă ar fi adevărat.
Nu, l-ar surprinde dacă ar fi adevărat.
Nu i-ar plăcea.
Nu, i-ar plăcea.
Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu l-ar și i-ar , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.
În prima propoziție cu l-ar și i-ar, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.
În a doua propoziție cu l-ar și i-ar, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.
Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”
