promite-l sau promitel ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie promite-l dezlegat și când se scrie promitel legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie promite-l cu cratimă și când se scrie promitel fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : promite-l și înseamnă „tu promite pe el”.

promitel este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care promite-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului promite-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu promite-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „promite-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „promite-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul promite-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul promite-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul promite-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie promitel sau promite-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

sună-l sau sunăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie sună-l dezlegat și când se scrie sunăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie sună-l cu cratimă și când se scrie sunăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : sună-l și înseamnă „tu sună pe el”.

sunăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care sună-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului sună-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu sună-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „sună-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „sună-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul sună-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul sună-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul sună-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie sunăl sau sună-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

îndrăgește-l sau îndrăgeștel ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie îndrăgește-l dezlegat și când se scrie îndrăgeștel legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie îndrăgește-l cu cratimă și când se scrie îndrăgeștel fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : îndrăgește-l și înseamnă „tu îndrăgește pe el”.

îndrăgeștel este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care îndrăgește-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului îndrăgește-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu îndrăgește-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „îndrăgește-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „îndrăgește-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul îndrăgește-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul îndrăgește-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul îndrăgește-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie îndrăgeștel sau îndrăgește-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

negociază-l sau negociazăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie negociază-l dezlegat și când se scrie negociazăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie negociază-l cu cratimă și când se scrie negociazăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : negociază-l și înseamnă „tu negociază pe el”.

negociazăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care negociază-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului negociază-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu negociază-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „negociază-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „negociază-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul negociază-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul negociază-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul negociază-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie negociazăl sau negociază-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

găsește-l sau găseștel ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie găsește-l dezlegat și când se scrie găseștel legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie găsește-l cu cratimă și când se scrie găseștel fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : găsește-l și înseamnă „tu găsește pe el”.

găseștel este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care găsește-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului găsește-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu găsește-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „găsește-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „găsește-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul găsește-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul găsește-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul găsește-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie găseștel sau găsește-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

plimbă-l sau plimbăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie plimbă-l dezlegat și când se scrie plimbăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie plimbă-l cu cratimă și când se scrie plimbăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : plimbă-l și înseamnă „tu plimbă pe el”.

plimbăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care plimbă-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului plimbă-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu plimbă-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „plimbă-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „plimbă-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul plimbă-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul plimbă-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul plimbă-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie plimbăl sau plimbă-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

apucă-l sau apucăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie apucă-l dezlegat și când se scrie apucăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie apucă-l cu cratimă și când se scrie apucăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : apucă-l și înseamnă „tu apucă pe el”.

apucăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care apucă-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului apucă-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu apucă-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „apucă-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „apucă-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul apucă-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul apucă-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul apucă-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie apucăl sau apucă-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

roagă-l sau roagăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie roagă-l dezlegat și când se scrie roagăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie roagă-l cu cratimă și când se scrie roagăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : roagă-l și înseamnă „tu roagă pe el”.

roagăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care roagă-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului roagă-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu roagă-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „roagă-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „roagă-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul roagă-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul roagă-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul roagă-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie roagăl sau roagă-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

insultă-l sau insultăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie insultă-l dezlegat și când se scrie insultăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie insultă-l cu cratimă și când se scrie insultăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : insultă-l și înseamnă „tu insultă pe el”.

insultăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care insultă-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului insultă-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu insultă-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „insultă-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „insultă-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul insultă-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul insultă-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul insultă-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie insultăl sau insultă-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

analizează-l sau analizeazăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie analizează-l dezlegat și când se scrie analizeazăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie analizează-l cu cratimă și când se scrie analizeazăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : analizează-l și înseamnă „tu analizează pe el”.

analizeazăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care analizează-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului analizează-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu analizează-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „analizează-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „analizează-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul analizează-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul analizează-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul analizează-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie analizeazăl sau analizează-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

întreabă-l sau întreabăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie întreabă-l dezlegat și când se scrie întreabăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie întreabă-l cu cratimă și când se scrie întreabăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : întreabă-l și înseamnă „tu întreabă pe el”.

întreabăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care întreabă-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului întreabă-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu întreabă-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „întreabă-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „întreabă-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul întreabă-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul întreabă-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul întreabă-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie întreabăl sau întreabă-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

programează-l sau programeazăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie programează-l dezlegat și când se scrie programeazăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie programează-l cu cratimă și când se scrie programeazăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : programează-l și înseamnă „tu programează pe el”.

programeazăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care programează-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului programează-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu programează-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „programează-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „programează-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul programează-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul programează-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul programează-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie programeazăl sau programează-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

transportă-l sau transportăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie transportă-l dezlegat și când se scrie transportăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie transportă-l cu cratimă și când se scrie transportăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : transportă-l și înseamnă „tu transportă pe el”.

transportăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care transportă-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului transportă-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu transportă-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „transportă-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „transportă-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul transportă-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul transportă-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul transportă-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie transportăl sau transportă-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

spune-l sau spunel ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie spune-l dezlegat și când se scrie spunel legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie spune-l cu cratimă și când se scrie spunel fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : spune-l și înseamnă „tu spune pe el”.

spunel este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care spune-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului spune-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu spune-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „spune-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „spune-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul spune-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul spune-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul spune-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie spunel sau spune-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

gustă-l sau gustăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie gustă-l dezlegat și când se scrie gustăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie gustă-l cu cratimă și când se scrie gustăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : gustă-l și înseamnă „tu gustă pe el”.

gustăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care gustă-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului gustă-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu gustă-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „gustă-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „gustă-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul gustă-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul gustă-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul gustă-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie gustăl sau gustă-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

ia-l sau ial ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie ia-l dezlegat și când se scrie ial legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie ia-l cu cratimă și când se scrie ial fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : ia-l și înseamnă „tu ia pe el”.

ial este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care ia-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului ia-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu ia-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „ia-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „ia-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul ia-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul ia-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul ia-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie ial sau ia-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

fă-l sau făl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie fă-l dezlegat și când se scrie făl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie fă-l cu cratimă și când se scrie făl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : fă-l și înseamnă „tu fă pe el”.

făl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care fă-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului fă-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu fă-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „fă-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „fă-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul fă-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul fă-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul fă-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie făl sau fă-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

iartă-l sau iartăl ? – Cum este corect ?

Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie iartă-l dezlegat și când se scrie iartăl legat ?

Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.

Când se scrie iartă-l cu cratimă și când se scrie iartăl fără cratimă ?

În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.

Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : iartă-l și înseamnă „tu iartă pe el”.

iartăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Motivul pentru care iartă-l se scrie cu cratimă este următorul :

Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.

Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.

Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.

Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.

Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.

Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.

Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului iartă-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu iartă-l ?

1. Nu știe ce înseamnă „iartă-l”.
2. Nu, știe ce înseamnă „iartă-l”.

Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul iartă-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.

În prima propoziție care conține cuvântul iartă-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.

În a doua propoziție care conține cuvântul iartă-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.

Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie iartăl sau iartă-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.

dă-l sau dăl, dă-o sau dăo ? – Cum se scrie corect ?

„dă-l sau dăl” și „dă-o sau dăo” sunt două dintre cele mai comune greșeli gramaticale.

Din aceste 4 cuvinte, doar 2 există în gramatica limbii române.

Regulile de scriere sunt simple, însă foarte puțini oameni le cunosc. Mai jos aveți modul de folosire a acestor cuvinte.

Când se scrie dă-l cu cratimă și când se scrie dăl fără cratimă ?

 În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie dă-l cu cratimă.

Aici „l-” este forma pronumelui personal, persoana a 3-a, numărul singular, genul masculin, cazul acuzativ.

Cuvântul dăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

Ca o regulă simplă pentru alte cuvinte la care ai putea să ai dubii, întotdeauna se scrie „-l” cu cratimă atunci când „-l” poate fi înlocuit cu / înseamnă  „pe el”.

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, dăl sau dă-l ?” răspunsul este : dă-l

Când se scrie dă-o cu cratimă și când se scrie dăo fără cratimă ?

Deja am stabilit că dă-o se scrie cu cratimă, deci, în cazul acestui cuvânt, de asemenea se scrie dă-o cu cratimă și înseamnă „dă pe ea”.

Ca o regulă simplă pentru alte cuvinte la care ai putea să ai dubii, întotdeauna se scrie „-o” cu cratimă atunci când „-o” poate fi înlocuit cu „pe ea”.

Nu se scrie niciodată dă-o.

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, dăo sau dă-o ?” răspunsul este : dă-o

Propoziții cu dă-l și dă-o – ortogramele dă-o și dă-l

dă-l :

Dă-l te rog.

Dă-l uitării.

Dă-l mai bine Mariei.

Dă-l te rog înapoi.

Dă-l mai departe de mine

dă-o :

Dacă nu citești cartea, dă-o altcuiva.

Dă-o lor pentru o zi.

Dă-o, este geanta mea.

Dă-o pe mama ta la telefon.

Dă-o un pic, apoi ți-o returnez.

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu dă-l și dă-o

Cu ajutorul cuvintelor dă-l și dă-o, vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

Nu i-am spus „dă-l”.

Nu, i-am spus „dă-l”.

Nu cred că este o idee, dă-o la schimb.

Nu, cred că este o idee, dă-o la schimb.

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu dă-l și dă-o , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

În prima propoziție cu dă-l și dă-o, din cauza că virgula lipsește după „nu”, acest „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

În a doua propoziție cu dă-o și dă-l, virgula de după „nu” este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „ dă-l sau dăl, dă-o sau dăo ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”

Cum se scrie corect ? ce-l sau cel ? lipit sau dezlipit ?

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „Ce-l sau cel”

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.

Când se scrie ce-l cu cratimă și când se scrie cel fără cratimă ?

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ce-l cu cratimă când urmează o acțiune, aici „ce” este pronume relativ sau interogativ, iar „l” este pronume personal. Se scrie ce-l atunci când este prescurtarea de la „ce îl”.

Cel fără cratimă este un cuvânt care se scrie atunci când cuvântul este unu pronume demonstrativ, articol demonstrativ sau când este folosit ca pronume relativ compus.

Sau, mai simplu, se scrie cel când ne referim la „el” și se scrie ce-l atunci când ne referim la „ce îl”.

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, cel sau ce-l ?”, răspunsul corect este : ambele

20 Propoziții cu ce-l și cel – Ortogramele cel și ce-l

ce-l :

Ce-l face atât de special ?

Ce-l deranjează ?

Nu a știut ce-l așteaptă.

Ți-l dau după ce-l găsim.

Ce-l face să se ridice din pat dimineața ?

Ce-l bucură pe el ?

De ce-l tot ierți ?

De ce-l pierzi tot timpul ?

Eu trebuie să fiu cel ce-l găsește. (cel și ce-l în aceeași propoziție)

Știu sigur ce-l face fericit.

cel :

Tu ești cel de care îmi place.

Îmi place mai mult costumul cel verde.

Ieri a fost cel mai bun prieten în vizită.

Andrei este cel mai deștept băiat din clasă.

Îmi place mai mult cel din dreapta.

El este cel pe care o iubesc.

El este cel mai bun prieten al meu.

Îl vreau pe cel roșu.

Tu ești cel pe care vreau să îl văd zilnic.

Îl aștept pe cel de ieri.

Cu ajutorul cuvintelor ce-l și cel , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

Nu știe ce-l așteaptă.

Nu, știe ce-l așteaptă.

Nu el este cel vinovat.

Nu, el este cel vinovat.

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu ce-l și cel , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

În prima propoziție cu ce-l și cel, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

În a doua propoziție cu cel și ce-l, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”