Categorie: Mihai Eminescu – Poezii, Versuri și Opere Literare

Foaia veștedă – Poezie de Mihai Eminescu   Vântu-o foaie vestejită Mi-au adus mişcând fereasta – Este moartea ce-mi trimite Fără plic scrisoarea-aceasta. Voi păstra-o, voi întinde-o Între foile acele, Ce le am din alte timpuri De la mâna dragei mele. Cum copacu-şi uită foaia Ce pe vânt mi-a fost trimisă, Astfel ea uitat-au poate…

Cereți cânturi de iubire – Poezie de Mihai Eminescu   Cereți cânturi de iubire: Niciodată n-am iubit ­ Vesel cânt de fericire? Fost-am eu doar fericit? Nu, de când eu sunt în lume Nimeni, nimeni pe pământ N-a zâmbit l-a mele glume, N- ascultat al meu cuvânt. Nu, de când eu sunt pe lume, Fericirea…

O stradă prea îngustă – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   O stradă prea îngustă Părea că se făcea ­ Și case lungi și negre Pe două părți era. Pe dânsa nu lucește Un singur felinar ­ Eu trec încet și fluier În suflet cu amar. Deodată simt în urma-mi Venind, tiptil-tiptil, Pas sfiicios…

Floare albastră – Poezie de Mihai Eminescu   – Iar te-ai cufundat în stele Şi în nori şi-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieţii mele. În zadar râuri în soare Grămădeşti-n a ta gândire Şi câmpiile asire Şi întunecata mare; Piramidele-nvechite Urcă-n cer vârful lor mare – Nu căta în depărtare Fericirea…

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie – poezie de Mihai Eminescu Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deşi moare valul, Dulce Românie, asta…

O stea pin ceruri – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   O stea pin ceruri o văd că trece Și eu un nume i-am pus din zbor, Numele unei inime rece, Fără fior. Ea nevăzută acum se stinge, Nimeni în zboru-i n-o-a urmărit; Numai un ochi singur umed o plânge Căci o-a iubit. Știți…

Floare de tei – Poezie de Mihai Eminescu   Floare de tei, Cât de curând te treci Ochilor mei lucind Te-i arăta pe veci. Floare de crin, Eu pururi am gândit La ochiul tău iubit De raze plin. Floare de măr, Copilă doar erai Și de pe-atunci aveai Aur în păr. Flori de cireș, Cine…

Ce te legeni ? – poezie de Mihai Eminescu – Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ? – De ce nu m-aş legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte. Bate vântul frunza-n dungă – Cântăreţii mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte – Iarna-i ici,…

O stea în reci nemărginiri – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   O stea în reci nămărginiri Au răsărit departe Şi, tremurând, parcă s-a stins Parc-a apus de moarte. Oricâtă vreme au trecut De-atunci şi pân-acum, Oricât viaţa s-a făcut Pustie, fără drum, [Ori] câte zile-am risipit, De n-au rămas pe sfert, O inimă…

Finul lui Dumnezeu – Poveste de Mihai Eminescu   Poveste, poveste — da eu nu-s de pe când poveştile — eu sunt de mai încoace, da m-am dus într-o zi la soacră-mea ş’ am găsit un sac de poveşti, şi venind a casă l-am scăpat jos şi s-o despicat sacul şi de-atunci s-o împlut lumea…

Ce șoptești atât de tainic – poezie de Mihai Eminescu   Ce suflet trist mi-au dăruit Părinții din părinți, De-au încăput numai în el Atâtea suferinți? Ce suflet trist și făr- de rost Și din ce lut inert, Că după-atâtea amăgiri Mai speră în deșert? Cum nu se simte blestemat De-a duce-n veci nevoi? O,…

O dată te văzusem – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   O dată te văzusem ­ Ș-am stat înmărmurit Și crud-a fost durerea Cu care te-am iubit. Te văd de-a doua oară Și glasul tău l-ascult ­ Și știu numai atâta Că am trăit prea mult. Al anilor iubirei Înveninat necaz ­ E numai…

Fiind băiet păduri cutreieram – Poezie de Mihai Eminescu   Fiind băiet păduri cutreieram Şi mă culcam ades lângă isvor, Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa sună-ncetişor: Un freamăt lintrecea din ram în ram Şi un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopţi întregi am mas, Blând îngânat de-al valurilor…

Ce șoptești atât de tainic – poezie de Mihai Eminescu Ce șoptești atât de tainic, Tu, izvor de cânturi dulci? Repezind bălaia undă, Floarea țărmului o smulgi. Și o duci, o duci cu tine, Vâjâind încet pe prund; Ale tale unde floarea Cine știi unde-o ascund? Astfel trece și viața-mi, Dar o floare-n valuri nu…

O călărire în zori – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   A nopții gigantică umbră ușoară, Purtată de vînt, Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboară Din aripi bătînd. Roz-alb-auroră, cu bucle de aur Sclipinde-n rubin, Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur Pe-al florilor sîn; Răspînde suflarea narciselor albe Balsamu-i divin, Și Chloris din roze își…

Femeia ? … Măr de ceartă – Poezie de Mihai Eminescu   Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară și mintea ei deșartă, Cu-nfricoșate patimi în fire de copilă, Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă, A visurilor proprii eternă jucărie? Un vis tu ești în…

Ce s-alegea de noi, a mea nebună – poezie de Mihai Eminescu Ce s-alegea de noi, a mea nebună, De ne-ntâlneam demult cu-așa iubire? Sau nebuneam mai mult încă-mpreună, Sau eu muream de-atâta fericire. Viața mea cea strălucită De ochii tăi cei de copil Era cu zgomot și-nflorită Precum e luna lui april. Și-n astă…

O arfă pe-un mormânt – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Prin gândurile-mi triste și negre treci frumoasă, Ca marmura de albă, în haine de argint, Cu ochii mari albaștri în bolți întunecoase Și desfăcut ți-e părul în valuri de-aur moale… Deasupra frunței tale e-un mândru cerc de stele ­ Astfel treci tu, copilă,…

Felicitare lui Samson Bodnărescu – Poezie de Mihai Eminescu   N-am știut cum că în ziua Douăzeci și șapte iuni, Își serbeaz-aniversarea Toți voinicii și Sămsunii. În biserică asemeni Cât îmblai pe la icoane, N-am văzut pe sfântul Simson Prea iubitule Samsoane. Și aflând de-așa minune Eu scrisei aceste șire, Dorind multă sănătate, Viață lungă…

Ce s-alegea de doi nebuni, iubito – poezie de Mihai Eminescu   Ce s-alegea de doi nebuni, iubito, De ne-ntâlneam demult și nu pierdeam O tinereță, care-am risipit-o? De dragul tău demult înnebuneam, Sau că muream de-atâta fericire, Dar numai sara vieții n-ajungeam. Era de zgomot plină, de-nflorire, Iar ochii tăi cei tineri de copil…

Numai poetul – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Lumea toată-i trecătoare, Oamenii se trec şi mor Ca şi miile de unde, Ca un suflet le pătrunde, Treierând necontenit Sânul mării infinit. Numai poetul, Ca păsări ce zboară Deasupra valurilor, Trece peste nemărginirea timpurilui: În ramurile gândului, În sfintele lunci, Unde păsări ca el…

Fata-n grădina de aur – Poezie de Mihai Eminescu   A fost odat-un împărat, ­el fu-ncă În vremi de aur, ce nu pot să-ntorn, Când în păduri, în lacuri, lanuri, luncă, Vorbeai cu zeii, de sunai din corn. Avea o fată dulce, mândră, pruncă, Cu cari basme vremile ș-adorn, Când trece ea, frumoase flori se…

Ce e amorul ? – poezie de Mihai Eminescu Ce e amorul? E un lung Prilej pentru durere, Căci mii de lacrimi nu-i ajung Şi tot mai multe cere. De-un semn în treacăt de la ea El sufletul ţi-l leagă, Încât să n-o mai poţi uita Viaţa ta întreagă. Dar încă de te-aşteaptă-n prag În…

Nu voi mormânt bogat – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Nu voi mormânt bogat, Cântare şi flamuri, Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri. Şi nime-n urma mea Nu-mi plângă la creştet, Frunzişului veşted Doar vântul glas să-i dea. În liniştea serii Să mă-ngropaţi, pe când Trec stoluri greu zburând La marginea mării.…