Categorie: Mihai Eminescu – Poezii, Versuri și Opere Literare

O, stingă-se a vieții – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   O, stingă-se a vieții fumegătoare faclă, Să aflu căpătâiul cel mult dorit în raclă! N-aflai loc unde capul în lume să mi-l pun, Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun, Căci n-am avut metalul demonilor în vine, Nici pacinica răbdare…

Gemenii – Poezie de Mihai Eminescu   O candelă subțire sub bolta cea înaltă Lumină peste regii cei dacici laolaltă, Cari tăiați în marmur cu steme și hlamide Se înșirau în sală sub negrele firide, Iar colo-n fruntea salei e-un tron acoperit C-un negru văl de jale, căci Sarmis a murit. Iar chipu-i ­ cel…

Confesiune – Poezie de Mihai Eminescu   Aciea este lumea… de-o sfaram ­ e sfarmata. De sfaram pe vecie acest idol de lut Eterna pace-ntinde imperiul ei mut Si soarele pe ceruri se-nchide ca o rana Ce arde-n universul bolnav de viata vana. Si marea tace-nceata; cântau strigoi; miscare; O noapte condensata, în veci nepieritoare,…

O, rămâi, rămâi cu bine – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   O, rămâi, rămâi cu bine Deși-n sufletu-mi te port, N-avuși sânge tu în vine Și născut ai fost tu mort. Da, amor fără de nume Ce în veci am tăinuit, Umbră-ai fost în astă lume Și o umbră ai pierit. Ce m-apuci…

Gelozie – Poezie de Mihai Eminescu   Când te-am văzut, femeie, știi ce mi-am zis în sine-mi? N-ai să pătrunzi vreodată înluntrul astei inemi. Voi pune ușii mele zăvoare grele, lacăt, Să nu pătrunză-n casă-mi zâmbirea ta din treacăt. Și cum? dar înțelegi tu cum? Cu-acea gelozie, Ce gândurile-ți arde și inima-ți sfâșie. Căci mă-ntrebam,…

Colinde, colinde ! – Poezie de Mihai Eminescu   Colinde, colinde! E vremea colindelor Căci gheața se’ntinde Asemeni oglinzilor. Și tremură brazii Mișcând ramurelele Căci noaptea de azi-i Cînd scântee stelele. Se bucur copii Copiii și fetele De dragul Mariei Își peptenă pletele, De dragul Mariii Ș’a Mântuitorului Lucește pe ceruri O stea călătorului…

O, rămâi – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   „O, rămâi, rămâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu ştiu să le-ascult; În al umbrei întuneric Te asamăn unui prinţ, Ce se uit-adânc în ape Cu ochi negri şi cuminţi; Şi prin vuietul de valuri, Prin mişcarea naltei…

Gândind la tine – Poezie de Mihai Eminescu   Gândind la tine fruntea-acum mă doare. Nu știu ce rost mai are-a mea viață Când n-am avut o clipă de dulceață: Amar etern și visuri pieritoare! De ce în noapte glasul tău îngheață! Vedea-vor ochii-mi înc-o dată oare Frumosul trup, ­ femeie zâmbitoare! ­ Ce mi-a…

Codrule, Măria-ta – Poezie de Mihai Eminescu   Codrule, Măria-Ta, Lasă-mă sub poala ta, Că nimica n-oi strica Fără num-o rămurea, Să-mi atârn armele-n ea. Să le-atârn la capul meu, Unde mi-oi așterne eu, Sub cel tei bătut de vânt Cu floarea pân-în pământ, Să mă culc cu fața-n sus Și să dorm, dormire-aș dus;…

O, mamă – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău… Mereu se vor tot bate, tu…

Codru și salon – Poezie de Mihai Eminescu Partea I   Zadarnic fete mândre zâmbind cutreier sala Și muzică-i și visuri și farmec îndelung. În ochii unui tânăr sădită e răceala Și note cât de blânde în inimă-i n-ajung. Amicul cel de-o vrâstă păharul lui îl împle Și-l cheamă și pe dânsul la masa unde…

Lumea îmi părea o cifră – Poezie de Mihai Eminescu   Lumea îmi părea o cifră, oamenii îmi păreau morți, Măști, ce râd după comandă, cari ies de după porți Și dispar ­ păpuși măiestre, ce că sunt nici că nu știu Și-ntr-o lume de cadavre căutam un suflet viu; Mă zbăteam dorind viață, cu…

O, dulce înger blând – Poezie de Mihai Eminescu   O, dulce înger blând, Cu ochi uimiți de mari, La ce mai reapari Să-ngreui al meu gând? Părea că te-am uitat, Că n-oi mai auzi Că-mi amintești vo zi Din viața mea de sat! Mai poți să-ți amintești Cum noi îmblam disculți Și tu steteai…

Frumoasă și jună – Poezie de Mihai Eminescu   Frumoasă şi jună, oh, dragă-mi mai eşti! Eu caut şi caut în- achi-ţi cereşti Şi-n veci nu mă satur şi-n veci aş căta, Iubită, dorită, o gură – aşa! Tu tremuri, tu cauţi, tu murmuri, tu râzi, Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi, Cu părul…

Coborârea apelor – Poezie de Mihai Eminescu   Din munți bătrâni și din păduri mărețe Se nasc izvoare, ropotind se plimbă, Deprind pe rând oceanica lor limbă Și sunt în codri pustnici cântărețe. Spărgând prin stânce albia lor strâmbă, Se legăn line și fac valuri crețe. În drumul lor ia firea mii de fețe ­…

O, de-ai ști cum șoapta ta divină – Versuri de Mihai Eminescu   O, de-ai ști cum șoapta ta divină Deschide-al visurilor labirint, Că ce văd eu în privirea-ți senină N-a văzut nimeni, nimeni pe pământ. E-atâta scris ș-atât nu-i scris în sine, Încât ar trebui un trai de sfânt Ca să-nțeleagă șoapta ta surprinsă,…

Frumoasa lumii – Poveste de Mihai Eminescu   Apoi poveste, poveste, D-zeu la noi soseşte, că-nainte mult mai este. Era odată un vânător ş-avea trei copii şi era sărac-sărac, cât numai cu-atâta se ţinea, că-mpuşca câte-o păsăruică, o vindea ş-atâta era hrana lui, săracul. Acu era o pădure pe-acolo pe-aproape, de-i zicea Pădurea neagră. Ş-au…

Cine-i (din drama „Steaua mării”) – Poezie de Mihai Eminescu   Norul ţipă, marea latră, Pleoscăind de stânci în veci, Şi scheletele de piatră, În natura cea maratră, Stau bătrâne, slabe, seci. În castelul trist şi mare, Ce se nalţă rece, sur, Cu fantasticul lui mur, Printre stânci cu poala ‘n mare Şi cu fruntea-n…

O, Chilia mea sărmană – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   O, chilia mea sărmană, Cu negritul, tristul zid, Dacă n-aţi fi voi în lume, Aş fi stat să mă ucid. Dar voi, cei ce-aţi fost de faţă Când vărsam lacrimi fierbinţi, Trişti pereţi, negriţi de vreme, Voi acuma sunteţi sfinţi. Sfinţi, căci ce-i…

Freamăt de codru – Poezie de Mihai Eminescu   Tresărind scânteie lacul Şi se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Şi ascult de la răcoare Pitpalacul. Din izvoare şi din gârle Apa sună somnoroasă; Unde soarele pătrunde Printre ramuri a ei unde, Ea în valuri sperioase Se azvârle. Cucul…

Cine ești ? – Poezie de Mihai Eminescu   Nici luna plutitoare, nici stelele din ceri N-or să pătrundă-n umbra trecutelor dureri, N-or să pătrunz-amarul pierdutei tinereţi, Chiar de-aş avea de-acuma ş-o sută de vieţi, Căci sufletu-mi e-atâta de-ntunecat de-atunci… Tu numai o privire în visul meu arunci. Ca toamna cea târzie e viaţa mea,…

O, adevăr sublime… – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   O, adevăr sublime! o, tinichea și paie! O, poezie mândră! o, buiguit nerod! Istorie spirată ­ minciună și bătaie, Amor ceresc și dulce ­ a můcoșilor plod. O, om, oglind-a lumei cu capul șui și sec, Cu creierul ca ceața, cu coaste de berbec,…

Cezara – Nuvelă de Mihai Eminescu Capitolul I Era-ntr-o dimineaţă de vară. Marea şi-ntindea nesfârşita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopţii, stâncile negre de rouă abureau şi se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăţi…

O, -nţelepciune ai aripi de ceară! – Versuri de Mihai Eminescu   Ce mâni subţiri s-apucă de perdele Şi într-o parte timide le trag! În umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Luceşte luna printre mii de stele, Suspină vântu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiaţi de vânt — Lumini…