s-or sau sor ? Când și cum se scrie corect ?

lipit sau dezlipit ?

 

Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „s-or sau sor”

 

Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.

 

 

Când se scrie s-or cu cratimă și când se scrie sor fără cratimă ?

 

În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie s-or cu cratimă. În majoritatea cazurilor, s-or este prescurtarea de la „se vor”.

Ex. S-or duce.

 

Însă, uneori poate fi sinonim cu „s-au”.

Ex. S-or dus.

 

Iar alteori poate însemna „poate” sau „probabil”.

Ex. S-or fi dus.

 

Sor fără cratimă este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.

 

Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, sor sau s-or ?”, răspunsul corect este : s-or

 

 

Propoziții cu s-or – Ortograma s-or

 

propoziții cu s-or dezlegat :

 

S-or fi dus la magazin.

S-or fi schimbat.

S-or fi angajat.

S-or duce la cumpărături.

De ce s-or fi întors ?

S-or bucura să o vadă.

S-or simți bine.

S-or inspira de la ea.

S-or plictisi de ei.

S-or muta în altă casă.

S-or închide în casă.

S-or duce să doarmă.

S-or duce să vorbească cu el.

S-or duce să cumpere pâine.

S-or duce să îi plătească datoria.

S-or trezi cu ei deja în casă.

S-or duce să mănânce sarmale.

 

Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu s-or

 

Cu ajutorul cuvântului s-or , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.

 

Nu s-or duce.

Nu, s-or duce.

 

 

Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu s-or , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.

 

În prima propoziție cu s-or, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.

 

În a doua propoziție cu s-or, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.

 

Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „s-or sau sor”, „Se scrie legat sau dezlegat?”