Cum se scrie corect ? ce-l sau cel ? lipit sau dezlipit ?
Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „Ce-l sau cel”
Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.
În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.
Când se scrie ce-l cu cratimă și când se scrie cel fără cratimă ?
În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ce-l cu cratimă când urmează o acțiune, aici „ce” este pronume relativ sau interogativ, iar „l” este pronume personal. Se scrie ce-l atunci când este prescurtarea de la „ce îl”.
Cel fără cratimă este un cuvânt care se scrie atunci când cuvântul este unu pronume demonstrativ, articol demonstrativ sau când este folosit ca pronume relativ compus.
Sau, mai simplu, se scrie cel când ne referim la „el” și se scrie ce-l atunci când ne referim la „ce îl”.
Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, cel sau ce-l ?”, răspunsul corect este : ambele
20 Propoziții cu ce-l și cel – Ortogramele cel și ce-l
ce-l :
Ce-l face atât de special ?
Ce-l deranjează ?
Nu a știut ce-l așteaptă.
Ți-l dau după ce-l găsim.
Ce-l face să se ridice din pat dimineața ?
Ce-l bucură pe el ?
De ce-l tot ierți ?
De ce-l pierzi tot timpul ?
Eu trebuie să fiu cel ce-l găsește. (cel și ce-l în aceeași propoziție)
Știu sigur ce-l face fericit.
cel :
Tu ești cel de care îmi place.
Îmi place mai mult costumul cel verde.
Ieri a fost cel mai bun prieten în vizită.
Andrei este cel mai deștept băiat din clasă.
Îmi place mai mult cel din dreapta.
El este cel pe care o iubesc.
El este cel mai bun prieten al meu.
Îl vreau pe cel roșu.
Tu ești cel pe care vreau să îl văd zilnic.
Îl aștept pe cel de ieri.
Cu ajutorul cuvintelor ce-l și cel , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.
Nu știe ce-l așteaptă.
Nu, știe ce-l așteaptă.
Nu el este cel vinovat.
Nu, el este cel vinovat.
Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu ce-l și cel , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.
În prima propoziție cu ce-l și cel, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.
În a doua propoziție cu cel și ce-l, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.
Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”
