nu-l sau nul ? Când și cum se scrie corect ?

O întrebare foarte des întâlnită în limba română este : când se scrie nu-l cu cratimă (dezlegat) și când se scrie nul fără cratimă (legat) ?

Limba română este formată dintr-un amalgam de cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină probleme la scrierea cuvintelor.

De exemplu, cratima se adaugă înaintea literei „o” atunci când alipim două părți de vorbire diferite, cum ar fi un verb și un pronume. Ea însă nu se adaugă atunci când conjugăm verbele sau când ne referim la un substantiv la cazul vocativ.

Deci, cum se scrie de fapt, nul sau nu-l ?

Cum este corect ? nu-l sau nul ?

În cazul de față, ambele forme sunt corecte, deși sensurile sunt complet diferite.

Se scrie nu-l cu cratimă atunci când ne referim la „nu îl”.

Se scrie nul fără cratimă atunci când ne referim la ceva lipsit de valoare, egal cu 0.

O regulă destul de simplă pe care putem să ne bazăm atunci când avem dubii la folosirea unei cratime este :

1. Întotdeauna trebuie să folosim cratima dacă legăm un verb de un pronume.
2. La conjugare, cratima nu se folosește.
3. Atunci când cuvântul poate fi folosit drept formulă de adresare (este substantiv la cazul vocativ), se scrie fără cratimă.

În continuare vă vom da câteva exemple de propoziții cu cuvântul nu-l, după care vă vom explica cât de mult poate fi influențat sensul unei propoziții de o „simplă” virgulă.

10 Propoziții cu nu-l și nul – ortogramele nul și nu-l

1. Nu-l pot ridica de la pământ.
2. Nu-l cunosc, dar mi-aș dori.
3. Este un sentiment pe care nu-l pot explica.
4. Nu-l iubește destul de mult.
5. Nu-l poate face fericit.
6. Răspunsul tău este nul.
7. Exercițiul va avea un răspuns nul.
8. Va fi declarat drept un proces nul.
9. Tot ce credea până acum este nul.
10. Crezul său este nul.

Cum influențează virgula sensul unei propoziții cu nu-l ?

Propoziția 1 :

Nu îmi place cuvântul nu-l.

Propoziția 2 :

Nu, îmi place cuvântul nu-l.

Deși la prima impresie îți poate părea că nu există o diferență substanțială între aceste două propoziții, citind cu atenție și oprindu-te la fiecare virgulă vei realiza că diferența este una drastică.

În cazul primei propoziții care conține cuvântul nu-l, nu avem nicio virgulă, astfel cuvântul „nu” aparține frazei și se referă la „îmi place de tine”, În alte cuvinte, persoana care primește mesajul va crede că nu îți place.

În cazul celei de-a doua propoziții care folosește cuvântul nu-l, o virgulă care delimitează cuvântul „nu” de restul propoziției. În cazul de față, virgula adăugată are rolul de a nega ce a spus anterior interlocutorul, iar sensul propoziției este : „îmi place”.

Capacitatea de a scrie corect gramatical nu este doar un beneficiu ci și o necesitate. Cel mai mod de transmitere a informației care nu necesită vorbirea propriu-zisă este prin scris. Atunci când scriem trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale (pentru a nu se face confuzii referitoare la sensul textului) cât și de emoțiile aflate în spatele cuvintelor date.

Astfel, întotdeauna trebuie să ne punem întrebări de tipul :

• Când se scrie nu-l lipit și când se scrie nul dezlipit ?
• Care este forma corectă a acestui cuvânt ?
• Se scrie nu-l sau nul ?
• Când și cum se adaugă cratimele într-o propoziție ?
• Care este forma corectă a acestei propoziții  / ortograme ?
• De ce se scrie nu-l fără cratimă și nu nul ?