Cum se scrie corect ? i-a sau ia, l-a sau la ? lipit sau dezlipit ?
Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.
Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.
Când se scrie i-a cu cratimă și când se scrie ia fără cratimă ?
În gramatica limbii române, se scrie i-a atunci când urmează o acțiunie.
Aici „i” este un pronume personal la persoana a 3-a singular, iar „a” este auxiliarul perfectului compus al oricărui verb.
Ex.1 I-a spus un secret.
Ex.2 I-a dat o carte.
Se scrie ia legat doar atunci când ne referim la verbul „a lua”.
Ex.1 Urmează să își ia un telefon nou.
Ex.2 Ia cartea de pe masă.
Când se scrie l-a cu cratimă și când se scrie la fără cratimă ?
În gramatica limbii române, se scrie la doar atunci când este situat lângă un substantiv și răspunde la întrebarea „unde?”.
Ex.1 Mă duc la școală.
Ex.2 Îmi place la tine.
L-a este un cuvânt care se scrie doar atunci când poate fi completat cu „pe el” și este situat lângă un verb.
Ex.1 Ion l-a strigat pe Andrei.
Ex.2 L-a văzut la cumpărături.
Propoziții cu l-a și la – Ortogramele l-a și la
l-a :
L-a pregătit de examen.
L-a lăsat la nevoie.
L-a ajutat foarte mult.
L-a făcut să reacționeze.
la :
Mă gândesc la tine.
Te duci la muncă ?
M-am lovit la deget.
Voi bea cafea când vom ajunge la el.
Propoziții cu i-a și ia – Ortogramele i-a și ia
i-a :
I-a dăruit o floare.
I-a mărturisit secretele.
I-a dat o mână de ajutor.
I-a explicat rezolvarea problemei.
ia :
A spus că o să își ia rucsacul.
Cred că o să te ia și pe tine.
Sper că o să ia un pix în plus.
Își ia doar un caiet cu el.
Cu ajutorul cuvintelor l-a și i-a , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.
Nu l-a pregătit destul.
Nu, l-a pregătit destul.
Nu i-a ascultat.
Nu, i-a ascultat.
Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu l-a și i-a , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.
În prima propoziție cu l-a și i-a, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.
În a doua propoziție cu l-a și i-a, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.
Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”
