Cum se scrie corect ? l-aș, laș, l-ași sau lași ? lipit sau dezlipit ?
Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte.
Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.
În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.
Când se scrie l-aș cu cratimă și când se scrie laș fără cratimă ?
În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie l-aș când ne referim la „pe el”.
Aici „-l” este pronume.
Ex.1 L-aș îmbrățișa.
Laș este un cuvânt care poate fi folosit doar pentru a descrie lipsa de curaj.
Ex.1 Ion este un laș.
Când se scrie l-ași cu cratimă și când se scrie lași fără cratimă ?
În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie lași, fiind pluralul cuvântului laș, adică acest cuvânt exprimă lipsă de curaj.
L-ași este un cuvânt care nu există în limba română. Dacă vrei să scrii l-ași și nu te referi la lipsa de curaj, atunci se scrie l-aș.
Propoziții cu l-aș și laș – Ortogramele l-aș și laș
l-aș :
L-aș vizita pe Andrei.
L-aș bea pe tot.
L-aș scrie astăzi.
L-aș face fericit.
laș :
A fugit ca un laș.
Are un suflet de laș.
Ești un laș ?
Se comportă ca un laș.
Cu ajutorul cuvintelor l-aș și laș , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.
Nu l-aș vizita.
Nu, l-aș vizita.
Nu cred că este un laș.
Nu, cred că este un laș.
Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu l-aș și laș , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.
În prima propoziție cu l-aș și laș, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.
În a doua propoziție cu laș și l-aș, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.
Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”
