fă-o sau făo ? – Cum este corect ?
Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie fă-o dezlegat și când se scrie făo legat ?
Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.
Când se scrie fă-o cu cratimă și când se scrie făo fără cratimă ?
În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.
Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este fă-o și înseamnă „tu fă pe ea”.
făo este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.
Motivul pentru care fă-o se scrie cu cratimă este următorul :
Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-o”.
Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.
Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.
Cel mai bun mod de a îi înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.
Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de limba română.
Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.
Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului fă-o cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.
Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu fă-o ?
- Nu înțelege ce înseamnă „fă-o”.
- Nu, înțelege ce înseamnă „fă-o”.
Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul fă-o, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.
În prima propoziție care conține cuvântul fă-o, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.
În a doua propoziție care conține cuvântul fă-o, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.
Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie făo sau fă-o ?”, „fă-o sau făo ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.
