Cum se scrie corect ? ce-a sau cea ? lipit sau dezlipit ?
Una dintre multele incorectitudini gramaticale din limba română constă din adăugarea sau scoaterea cratimei (liniuței) la scrierea unor cuvinte, cum ar fi chiar „Ce-a sau cea”
Să poți folosi gramatica limbii române într-un mod corect este un lucru esențial comunicării zilnice. Cea mai bună cale de înțelegere interumană care nu necesită vorbirea orală este scrisul, iar atunci când scriem este necesară încercarea de transmitere atât a informației brute, cât și a emoției din spatele acelor cuvinte.
În cazurile de mai jos, cratima este folosită pentru a reduce numărul de silabe.
Când se scrie ce-a cu cratimă și când se scrie cea fără cratimă ?
În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie ce-a cu cratimă când urmează o acțiune, aici „ce” este pronume relativ, iar „a” este auxiliarul verbului.
Cea fără cratimă este un cuvânt care se scrie atunci când cuvântul este forma scurtă a unui pronume demonstrativ, la fel ca cel.
Se mai scrie „cea” la aprecierea unui lucru sau a unei ființe.
Cea poate de asemenea fi folosit drept strigăt cu care se mână animalele.
Astfel, la întrebarea „Cum se scrie, cea sau ce-a ?”, răspunsul corect este : ambele
20 Propoziții cu ce-a și cea – Ortogramele cea și ce-a
ce-a :
Îmi place ce-a făcut.
Uite cât de cursiv este ce-a scris.
Iubesc tot ce-a învățat.
Tot ce-a avut a dispărut.
Ce-a dorit e să fii fericită.
Nu știu ce-a gândit.
Arată-i ce-a găsit.
Doar ea știe ce-a spus.
Doar ei știu ce-a obținut.
Bunica știe ce-a cumpărat.
cea :
Tu ești cea de care îmi place.
Îmi place mai mult bluza cea verde.
Ieri a fost cea mai frumoasă zi din viața mea.
Andreea este cea mai deșteaptă fată din clasă.
Îmi place mai mult cea din dreapta.
Ea este cea pe care o iubesc.
Ea este cea mai bună prietenă a mea.
O vreau pe cea roșie.
Tu ești cea pe care vreau să o văd zilnic.
O aștept pe cea de ieri.
Cu ajutorul cuvintelor ce-a și cea , vă vom demonstra cât de simplu și cât de radical se poate schimba sensul unei propoziții din cauza unei „umile” virgule.
Nu știe ce-a făcut.
Nu, știe ce-a făcut.
Nu o vreau pe cea galbenă.
Nu, o vreau pe cea galbenă.
Atunci când ai puține cunoștințe despre gramatica limbii române, ai putea crede că nu există nicio diferență între aceste două propoziții cu ce-a și cea , însă încercând să citești propozițiile în glas și făcând o mică pauză în locul în care se află virgula, diferența va deveni mult mai evidentă.
În prima propoziție cu ce-a și cea, din cauza că virgula lipsește, „nu” aparține frazei, astfel acest „nu” are un rol de negație pentru lucrurile spuse ulterior.
În a doua propoziție cu ce-a și cea, virgula este folosită pentru a face o separație între „nu” și restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la spusele ulterioare, ci la cele precedente. Lucrurile spuse pot fi atât o simplă afirmație sau o întrebare. Prin urmare, în cea de-a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ce a fost spus înainte.
Trebuie să te întrebi întotdeauna „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”, „Se scrie legat sau dezlegat?”
