aruncă-l sau aruncăl ? – Cum este corect ?
Una dintre cele mai comune confuzii ale unui vorbitor de limba română este : când se scrie aruncă-l dezlegat și când se scrie aruncăl legat ?
Limba română este formată din foarte multe cuvinte flexibile, astfel majoritatea oamenilor întâmpină greutăți atunci când vine timpul să adauge una sau câteva litere la sfârșitul unui cuvânt, ne știind când acea literă se adaugă cu ajutorul unei cratime și când se adaugă fără ea.
Când se scrie aruncă-l cu cratimă și când se scrie aruncăl fără cratimă ?
În cazul acestui cuvânt, doar forma care folosește cratima este corectă.
Adică, singura formă existentă a acestui cuvânt este : aruncă-l și înseamnă „tu aruncă pe el”.
aruncăl este un cuvânt care nu există în gramatica limbii române.
Motivul pentru care aruncă-l se scrie cu cratimă este următorul :
Aici cratima este folosită pentru a lega două părți de vorbire diferite, adică legăm un verb de pronumele personal „-l”.
Ca o regulă simplă, întotdeauna când legăm un verb de un pronume este necesar să folosim cratima.
Dacă vrei să poți comunica eficient în limba română, este obligatoriu să fii competent din punct de vedere gramatical.
Cel mai bun mod de a-i înțelege pe ceilalți fără a vorbi efectiv este prin scris, iar atunci când scriem, trebuie să ne propunem să transmitem nu numai faptele, ci și emoțiile din spatele celor spuse.
Capacitatea de a scrie corect gramatical este atât un avantaj, cât și o necesitate practică pentru vorbitorii de română.
Înlocuirea cratimelor, semnelor de întrebare și adăugarea inadecvată a semnelor de exclamare pot schimba foarte ușor sensul unei propoziții. De asemenea sensul unei propoziții poate fi schimbat și prin erori de plasare a cuvintelor sau prin combinarea altor cuvinte.
Mai departe, urmează să vă demonstrăm cu ajutorul cuvântului aruncă-l cât de ușor și cât de drastic se schimbă sensul unei propoziții prin amplasarea unei „simple” virgule.
Cum se poate chimba sensul unei propoziții cu aruncă-l ?
- Nu știe ce înseamnă „aruncă-l”.
- Nu, știe ce înseamnă „aruncă-l”.
Când știi foarte puține despre gramatica română, s-ar putea să crezi că nu există nicio diferență între aceste două propoziții care conțin cuvântul aruncă-l, dar încercând să citești propozițiile cu voce tare și să faci o pauză unde este virgula, diferența va deveni mai evidentă.
În prima propoziție care conține cuvântul aruncă-l, lipsește virgula, deci cuvântul „nu” are rol de negație pentru lucrurile spuse mai târziu.
În a doua propoziție care conține cuvântul aruncă-l, se folosește o virgulă pentru a separa cuvântul „nu” de restul propoziției. Acest „nu” nu se referă la ceea ce vine după cuvinte, ci la ceea ce s-a spus înainte. Lucrurile spuse pot fi atât simple afirmații, cât și întrebări. Prin urmare, în a doua propoziție, virgula este folosită pentru a nega ceea ce s-a spus înainte.
Întotdeauna este benefic să îți pui întrebări de tipul : „Care este forma corectă a acestui cuvânt ?”, „Se scrie aruncăl sau aruncă-l ?” și „Care este forma corectă a acestei propoziții ?”.
