Mihai Eminescu – Poezii, Versuri și Opere Literare

Dumnezeu și om – Poezie de Mihai Eminescu   Cărții vechi, roase de molii, cu păreții afumați, I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne. Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine. Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci, Te-am văzut născut în paie, fața…

Când marea … – Poezie de Mihai Eminescu Când marea turbează de valuri împinsă Și-și scutură coama de spume și vânt, Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă, Când tunete cânt; Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde O rază de aur se toarce ușor Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde Prin vânt și…

Menire – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   De-mi vorbiți mă fac că n-aud, Nu zic ba și nu mă laud, Dănțuiți precum vă vine, Nici vă șuier, nici v-aplaud Dară nime nu m-a face Ca să joc dup-a lui flaut Căci menirea vieții mele E pe mine să mă caut. Bismarqueuri de falsă…

Dragoste de puiculiță – Poezie de Mihai Eminescu   Dragostea de puiculiță Ca gușa de porumbiță, Cu gurița mititea, Cu gropițe lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz, Cu gropițe în obraz Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te-nchipuiesc Îmi vine să-nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n cap…

Memento mori – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec ­ înstelatul rege maur ­ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi…

Dragoste adevărată – Poezie de Mihai Eminescu   Dragoste adevărată De fecioară prea curată; Tânără-ntineritoare, Dragoste de fată mare; Însă plină-i de durere Dragostea cea de muiere, De durere și de haz, De dulceață și necaz; Îndărătnică și dragă Cată ceartă ziua-ntreagă, Iară sara se împacă, Că tot ție va să-ți placă; Dragostea de la…

Când crivăţul cu iarna… – Poezie de Mihai Eminescu Când crivățul cu iarna din nord vine în spate Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late, Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern, Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern… Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră, S-aud cânii sub garduri că scheaună și latră,…

Melancolie – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, Prin care trece albă regina nopţii moartă. O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie Şi în mormânt albastru şi-n pânze argintie, În mausoleu-ţi mândru, al cerurilor arc, Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc!…

Dragpș Vosă cel bătrân – Poezie de Mihai Eminescu   Dragoș-vodă cel bătrân Pe Moldova e stăpân, Și domnind cu toată slava Șade-n scaun la Suceava, La Suceava lăudată, Cu ziduri înconjurată, Zid de piatră nalt și gros, Că pe el merg cinci pe jos Și au loc cu de prisos; Că merg trei călări…

Calul troian – Poezie de Mihai Eminescu Și ascultând așa fel de-al unora îndemn, Băgară în cetate pe calul cel de lemn Ș-apoi pe veselie, pe chef se așternură Pân- ce în miezul nopții pe toții somnu-i fură… Din calul acel mare elinii se coboară, Cu pază ei prin uliți în pândă se strecoară; Cum…

Maria Tudor – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   De ce cu ochii-ncremeniți sub bolte De marmur ­ tu-l privești cu spaimă crudă? Pândești ca leii, fruntea ta asudă Și pumnu-ți vra mânia-i s-o dezvolte. Secerătorul tău l-ai pus la trudă Și snopi de viețe sunt a lui recolte; Pentru-al lui cap ai înfruntat…

Dormi! – Poezie de Mihai Eminescu   De ce te temi? au nu ești tu cu mine? Las- ploaia doar să bată în ferești ­ Las- vântul trist prin arbori să suspine, Fii liniștită tu! Cu mine ești. Ce te-ai sculat și te uiți în podele? Uimită pari și pari a aștepta. Nu poți vedea…

Fost-a împărat odată şi trei fete el avea Cât puteai privi la soare, da’ la ele ca mai ba. Nicio vorbă de poveste, cer cu stele presărat Nu ajung la frumuseţa astor fete de-mpărat. Dar deşi nu-ţi poţi da vorba despre ele și cuvântul, Mintea tot le – atinge umbra, ochii lor i-ajunge gândul, Dar…

Mândro, mândro – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   Mândro, mândro, vrei nu vrei Un inel şi doi cercei, Dă-mi să-ţi sărut ochii tăi; De vrei roche de mireasă Cingătoare de mătase, Părul să-ţi încurc mă lasă; De beteală o cunună Vrei pe fruntea ta cea jună, Dă-mi o gură, numai una! Iar de…

Dorința – Poezie de Mihai Eminescu   Vino-n codru la izvorul Care tremură pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Şi în braţele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ţi desprind din creştet vălul, Să-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei şedea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate…

Căci eterne sunt ale lumii toate – poezie de Mihai Eminescu Marea singură lin se plînge-n durere, Ea îşi spune de mult şi taina şi jalea-i Vai! de o mie de evi se zbate şi-şi spune Singurătatea. Pînze albe-atîrn` fluturînd pe mare, Tremur unde-adînci de corăbii negre, Între val şi cer scuturînd din aripi Pasărea…

Mai am un singur dor – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu     Mai am un singur dor: În liniştea serii Să mă lăsaţi să mor La marginea mării; Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiţi un pat…

Dona Sol – Poezie de Mihai Eminescu   Te rog rămâi o clipă încă Ca să te strâng duios la piept. Din fericirea mea adâncă Aș vrea să nu mă mai deștept. Și totuși, luna iese-n zare, Albește zidul nalt și gol… Dă-mi cea din urmă sărutare Și încă una, Doña Sol! Mă-ntrebi cu ochiul…

Mă-ntrebai dragă-ntr-o zi – Versuri de Mihai Eminescu   Mă-ntrebai, dragă,-ntr-o zi Cine-n lume s-o găsi Pe noi a ne despărți. Iată dealul s-au gasit Pe noi de ne-au despărțit, Dealul cel cu râurile, Cerul lumei plin de stele, Oamenii cu vorbe rele. Între mine și-ntre tine E o țară și mai bine, Între viața…

Doină, doină greu îmi cazi – Poezie de Mihai Eminescu   Doină, doină, greu îmi cazi Din pădurea cea de brazi, Și cu jale îmi răsuni Din huceagul de aluni, Și m-adormi, m-adormi cu drag Pin frunzișul cel de fag. Cine sună-n cetine, Doinițe, prietene, Diu, diu, diu, de-a codrului, Că doina-i care-o cântai ­…

Ca și Stoa, ce pretinde… – poezie de Mihai Eminescu Ca și Stoa, ce pretinde Să fim mândri și integri, Când plutesc deasupra noastră Cu-a lor visuri ochii negri; Ca și basmele păgâne De iubire ce-ard himeric Cu nesațiul lor de visuri Și cu-atâta întuneric; Când atrași de a lor noapte Ne suntem străini de…

M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire – Poezie / Versuri de Mihai Eminescu   M-ai chinuit atâta cu vorbe de iubire, Cu sărutări aprinse și cu îmbrățoșări! Știai c-o măiestrie ce nu am cunoscut-o Ca nervul cel din urmă în mine să-l trezești. Demonic-dureroasă era acea simțire ­ Dureri iar nu plăcere a tale…

Doină (Ce stă vântul să te bată) – Poezie de Mihai Eminescu   Ce stă vântul să tot bată Prin frunza de tei uscată, Şi frângându-i ramurile Să lovească geamurile? Iară tu de ce suspini Când priveşti peste grădini? Nu mai sta de tot ofta Şi în gând nu mă mustra: Că atunci te voi…

Ca o făclie – poezie de Mihai Eminescu Prin tomuri prăfuite ce mesele-i încarcă, Edgar trece cu gândul prin veacuri ca-ntr-o barcă. Nimica nu oprește a gândurilor grabă, Din când în când în cale-i pe sine se întreabă: La ce folos că timpul și spațiul străbate Și ce folos că vecinic râvnind singurătate, El de…